ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3905/2013

Asupra cererii de

față, constată:

Prin sentința civilă nr. 2773 din 8 noiembrie

2012, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta D.A.B.

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad; a obligat pârâta la

emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei,

cu valorificarea sporurilor pentru perioada februarie 1969 - ianuarie 1983,

atestate de adeverința din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad,

corespunzător unui punctaj mediu anual de 1,87980 puncte și un cuantum al

pensiei lunare de 1.378 RON (la data recalculării conform expertizei: 01

aprilie 2012); a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor dintre

pensia calculată conform prezentei și pensia achitată pe perioada 14 martie 2012

până la data emiterii noii decizii; a respins celelalte cereri ale reclamantei;

a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut, în esență, că, prin decizia nr. 180239 din 22 martie 1996,

reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în

temeiul Legii nr. 3/1977, iar prin decizia de pensie din 28 decembrie 2005 au fost

recalculate drepturile de pensie ale reclamantei, conform O.U.G. nr. 4/2005.

Prin cererea înregistrată

la pârâtă sub nr. 1769 din 13 ianuarie 2011, reclamanta a solicitat recalcularea

pensiei cu luarea în considerare a adaosurilor la salariu (venituri sub formă de

acord), evidențiate în adeverința din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad.

Instanța de fond a constatat

că, în cuprinsul adeverinței din 29 noiembrie 2010, emisă de SC P. SA Arad, se menționează

că, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, reclamanta a beneficiat de venituri

sub formă de acord în perioada februarie 1969 - ianuarie 1983. În adeverință se

arată perioadele și veniturile realizate de reclamantă pentru munca în acord global,

angajatorul atestând că, pentru aceste sume, s-a plătit contribuția de asigurări

sociale la sistemul public de pensii și că ele corespund statelor de plată existente

în arhiva societății, ceea ce denotă că au fost plătite din fondul de salarii, fiind

acordate în baza Legii nr. 3/1950, Legii nr. 57/1974 și a contractelor colective

de muncă.

În cauză, s-a administrat

proba cu expertiza contabilă, concluzionându-se, de către expertul P.L.M., că punctajul

mediu anual, realizat prin recalculare în baza adeverinței din 29 noiembrie 2010,

emisă de SC P. SA. Arad, este de 1,87980 puncte pensie. Cuantumul pensiei lunare,

stabilit în baza rezultatului obținut, este în valoare de 1.378 RON (la data recalculării

01 aprilie 2012).

În ce privește capătul

de cerere privind acordarea diferențelor dintre pensia calculată conform prezentei

și pensia achitată, pe o perioadă de trei ani retroactiv de la data înregistrării

acțiunii, tribunalul a constatat că, potrivit art. 107 alin. (1), (3) și (5) din

Legea nr. 263/2010, „sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3)

și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea”.

Față de aceste prevederi, este nefondată cererea reclamantei privind plata diferențelor

pe o perioadă de trei ani retroactiv înregistrării cererii. În speță, reclamanta

s-a adresat pârâtei cu cerere în acest sens, în luna ianuarie 2011, primind răspuns

în luna februarie 2011. Faptul că reclamanta a stat în pasivitate timp de un an

de la data soluționării cererii sale, înregistrând cererea de chemare în judecată

la data de 14 martie 2012, nu îi poate fi imputat pârâtei. Prin urmare, instanța

de fond a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia

calculată conform prezentei și pensia achitată pe perioada cuprinsă între 14

martie 2012 (data înregistrării acțiunii) și data emiterii noii decizii.

În baza art. 274 și

art. 276 C. proc. civ., prima instanță a obligat pârâta să plătească reclamantei

suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, corespunzător pretențiilor

admise, reprezentând: 700 RON parte din onorariul avocațial (în sumă totală de 1.240

RON potrivit facturilor și chitanțelor) și 800 RON parte din onorariul pentru expert

(în sumă totală de 1.020 RON conform chitanțelor).

Prin decizia civilă

nr. 205 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamantă, a admis recursul

declarat de intimată, a modificat în parte sentința primei instanțe, în sensul că

a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de recurs a reținut că, prin adresa nr. 1769 din 17

februarie 2011, Casa Județeană de Pensii Arad a respins cererea reclamantei, înregistrată

din 13 ianuarie 2011 și având ca obiect recalcularea drepturilor sale de pensie

prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința din 29 noiembrie 2010, eliberată

de SC P. SA Arad, reținând că, raportat la dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000,

preluate de prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, ale art. 11 alin. (2) din

Decretul nr. 92/1976, ale Legea nr. 49/1992 și ale Mențiunii de la pct. VI din Anexa

la O.U.G. nr. 4/2005, nu există temei legal pentru recalcularea pensiei reclamantei

în baza adeverinței din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad.

Art. 107 alin. (3) din

Legea nr. 263/2010 prevede că: „pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor

și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea

acesteia”.

Aceste dispoziții legale

nu reglementează o excepție de la prevederile art. 103 - art. 106 din Legea nr.

263/2010 în ceea ce privește procedura de soluționare a cererii de recalculare a

pensiei, prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de

lege și nevalorificate la stabilirea acesteia, decât referitor la data de la care

se acordă pensia recalculată. Prin urmare, cererea de recalculare a pensiei se soluționează

prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a cererii de recalculare

a pensiei, care se comunică solicitantului și poate fi contestată conform art. 106

alin. (3) coroborat cu art. 149 și următoarele din Legea nr. 263/2010.

Conform art. 106

alin. (2) din Legea nr. 263/2010, decizia de admitere sau de respingere a cererii

de recalculare a pensiei, emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de

zile de la data înregistrării cererii, cuprinde temeiurile de fapt și de drept în

baza cărora se admite sau se respinge cererea de recalculare a pensiei. Prin urmare,

raportat la aceste prevederi legale, decizia de recalculare a pensiei trebuie să

cuprindă doar motivele de fapt și de drept care au stat la baza admiterii sau respingerii

cererii de recalculare a pensiei, iar împrejurarea că o astfel de decizie nu este

denumită sau nu cuprinde mențiunea „decizie” nu are ca efect imposibilitatea calificării

sale ca fiind o decizie emisă în temeiul art. 107 alin. (3) coroborat cu art. 106

din Legea nr. 263/2010.

Având în vedere considerentele

prezentate anterior și conținutul adresei din 17 februarie 2011 emisă de către Casa

Județeană de Pensii Arad, Curtea a constatat că ea reprezintă o decizie de respingere

a cererii de recalculare a pensiei reclamantei, astfel încât urmează regimul juridic

al acesteia, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958,

cum greșit a apreciat prima instanță.

Decizia de recalculare

a pensiei necontestată în termenul prevăzut de art. 149 alin. (1) din Legea nr.

263/2010 este definitivă, potrivit art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, astfel

încât modul de soluționare a acestei cereri de către Casa Județeană de Pensii nu

mai poate fi supus cenzurii instanței de judecată.

În speță, reclamanta s-a

adresat Tribunalului Arad la data de 14 martie 2012, deși decizia de respingere

a cererii sale de recalculare a pensiei în baza drepturilor salariale atestate prin

adeverința din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad, a fost emisă la data

de 17 februarie 2011. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat

anularea acestei decizii, însă în motivarea acesteia s-a referit la nelegalitatea

și netemeinicia ei.

Dat fiind că reclamanta

a înregistrat acțiunea pendinte cu depășirea termenului legal, excepția tardivității

acesteia, invocată de către pârâta-recurentă prin întâmpinarea depusă la dosarul

de fond și reiterată prin cererea de recurs, este întemeiată, fiind greșit respinsă

de către instanța de fond, iar decizia nr. 1769 din 17 februarie 2011 de respingere

a cererii sale de recalculare a pensiei în baza drepturilor salariale atestate prin

adeverința nr. 951 din 29 noiembrie 2010, eliberată de SC P. SA Arad, a devenit

definitivă, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, și

produce efecte juridice, ce nu pot fi înlăturate prin promovarea unei acțiuni precum

cea pendinte, astfel încât cererea de chemare în judecată trebuia respinsă de către

tribunal.

Faptul că alți colegi

ai reclamantei, ce au avut calitatea de salariați ai SC P. SA Arad, au obținut hotărâri

judecătorești favorabile în acțiuni similare celei din acest dosar nu este de natură

să justifice admiterea acestei acțiuni, întrucât instanța de judecată trebuie să

se pronunțe prin raportare la excepțiile invocate și probele administrate în fiecare

cauză, ținând cont de împrejurările specifice fiecărei spețe, fără a se putea pretinde

că în acest mod se creează premisele unei discriminări.

Împotriva deciziei instanței

de recurs, a formulat cerere de revizuire D.A.B., înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 4 martie 2013.

În motivarea cererii,

revizuenta a susținut că, în situații similare, colegii săi au obținut soluții favorabile,

evocând în acest sens deciziile pronunțate în Dosarele 1235/108/2012, 1563/108/2012

de către Curtea de Apel Timișoara.

Susține revizuenta că,

în mod greșit instanța de recurs a apreciat că adresa din 17 februarie 2011 emisă

de Casa Județeană de Pensii Arad ar fi asimilată cu o decizie de pensie, în raport

de dispozițiile Legii nr. 263/2010.

Totodată, susține că instanța

a ignorat decizia din 17 octombrie 2011 dată în recurs în interesul legii, Constituția

României, precum și dreptul său la nediscriminare.

Au fost încălcate, de

asemenea, dispozițiile art. 1 al Protocolului nr. 12 adițional la Convenție.

Revizuenta concluzionează,

arătând că practica constantă a Curții de Apel Timișoara, în spețe identice ale

colegilor de la SC P. SA, este contrară soluției din decizia împotriva căreia a

formulat cerere de revizuire, sens în care invocă deciziile din 24 februarie 2009,

din 21 decembrie 2011, precum și deciziile pronunțate în Dosarele 1235/108/2012,

1084/108/2012, 1563/108/2012.

La termenul din 23 septembrie

2013, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe

care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din C. proc.

civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceiași calitate.

Rezultă că revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare

se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune

o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași

pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Rațiunea reglementării

menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului

judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc

aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuenta nu

invocă pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleași

părți, având același obiect și temei juridic, ci obținerea unor soluții favorabile

de către alte persoane care s-ar afla în situații similare cu a lui.

Or, pentru a fi incident

cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile

pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, același obiect și aceeași cauză,

ceea ce nu este cazul în speță.

Soluțiile obținute de

alte părți în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza circumstanțe asemănătoare

cu cele din procesul de față, nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței identității

de părți, enunțată mai sus.

Fiind vorba de pricini

diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul

unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești

intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea

principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui

principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis

pe calea revizuirii.

Aplicarea diferită a dispozițiilor

legale la situații de fapt asemănătoare, în eventualitatea în care susținerile revizuentei

ar fi reale, ar releva premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul instanței

de recurs, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. și, în consecință, nu poate fi cenzurată în calea de retractare a revizuirii.

Or, în speță revizuenta

invocă tocmai o astfel de contrarietate a deciziilor pronunțate de Curtea de Apel

Timișoara.

În atare situație, Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a deciziei civile nr. 205 din 06 februarie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, formulată

de revizuenta D.A.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 23 septembrie 2013.