ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 176/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 176/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cererii de revizuire de fața, constată
următoarele:
Prin decizia nr. 2760 din 16 octombrie
2014 pronunțată în dosarul nr. 2121/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție
a respins,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată
de revizuentul T.
I. împotriva
deciziei civile nr. 1498 din 20 mai 2014 pronunțată de
înalta Curte de
Casație și Justiție, secția 1 civilă.
La data de 21 octombrie 2014, T.I. a formulat cerere de
revizuire a
deciziei nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Revizuientul a susținut că cererea de revizuire este admisibilă
„conform art. 509 alin. (1), art. 509
alin. (8) și art. 509 alin. (2) Noul C. proc. civ., ea și a Cod proc. civ. 1865
art. 322 pct. 7” și a invocat aspecte legate de soluționarea pe fond a
litigiului având ca obiect contestarea deciziei prin care i-a fost recalculată
pensia.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție sub nr. 3690/Î/2014,
fiind fixat termen pentru soluționare la 21 februarie 2015.
Prin notele scrise, înregistrate la dosar la data de 16
decembrie 2014, revizuientul a reiterat susținerile privind admisibilitatea
cererii sale de
revizuire.
Înalta Curte
de Casație și Justiție,
secția
I civilă, la termenul din 21 ianuarie 2015, a pus în discuție, din oficiu,
admisibilitatea
cererii de revizuire în
raport de ar. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Deși
revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire și pe
dispozițiile art. 509 alin. (1), art. 509 alin. (8) și art. 509 alin. (2)
din Legea nr. 134/2010 privind
codul
de procedură civilă, intrat în vigoare la 15 februarie 2013, aceste
dispoziții nu sunt incidente în speță, în raport
de prevederile art. 3 alin. (1)
din
Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind Codul de procedură civilă și de faptul că
fondul litigiului în legătură cu care a fost formulată cererea de revizuire ce
face obiectul prezentei cauze a fost dedus judecății în anul 2012, înainte de
intrarea
în vigoare a noului cod de procedură civilă.
Cererea de
revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care succed,
Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ.
de la 1865 „Dezbaterile
sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la
faptele pe care se întemeiază”.
Această
dispoziție legală fixează limitele în care se poartă
dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de
revizuire
pe care cererea se fundamentează.
Potrivit
dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei
hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în
instanța
de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul,
pentru motivele prevăzute
la pct. 1-10 ale articolului de lege
menționat.
Astfel,
nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la
hotărârile judecătorești prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ.,
deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalității căii de atac.
Pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri
pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca aceasta
instanță să fi
evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt
decât
cea
care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea
altor dispoziții
legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în
oricare dintre ipoteze urmând să se
dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.
Nu pot
forma obiectul revizuirii, întrucât nu evocă fondul,
hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori,
deși a
fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, hotărârile
instanțelor de
recurs prin care s-a
soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, tară
a se evoca fondul.
De asemenea, nici hotărârile prin care a fost respinsă contestația
în anulare sau revizuirea nu pot face
obiectul revizuirii, în temeiul
art. 322 alin.
(l) C. proc. civ., deoarece nu sunt hotărâri pronunțate asupra
fondului
cauzei.
Înalta Curte, pentru temeiurile expuse, constată că, în speță, nu
sunt întrunite
condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de
revizuire, întrucât revizuientul a exercitat această cale de atac împotriva
unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă
cerere de revizuire, formulată de
același revizuient.
Or, o
asemenea hotărâre nu se încadrează în categoriile de
hotărâri judecătorești prevăzute de art. 322 alin. (l) C. proc. civ.,
care
pot fi supuse revizuirii.
Astfel fiind, Înalta Curte va respinge cererea de
revizuire dedusă
judecății,
ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire
formulată de
revizuientul T.I. împotriva deciziei nr. 2760 din 16 octombrie
2014 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 2121/1/2014.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.