ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 176/2015

Asupra cererii de revizuire de fața, constată următoarele: Prin decizia nr. 2760 din 16 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr. 2121/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T. I. împotriva deciziei civile nr. 1498 din 20 mai 2014 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția 1 civilă. La data de 21 octombrie 2014, T.I. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție. Revizuientul a susținut că cererea de revizuire este admisibilă „conform art. 509 alin. (1), art. 509 alin. (8) și art. 509 alin. (2) Noul C. proc. civ., ea și a Cod proc. civ.

1865 art. 322 pct. 7” și a invocat aspecte legate de soluționarea pe fond a litigiului având ca obiect contestarea deciziei prin care i-a fost recalculată pensia. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3690/Î/2014, fiind fixat termen pentru soluționare la 21 februarie 2015. Prin notele scrise, înregistrate la dosar la data de 16 decembrie 2014, revizuientul a reiterat susținerile privind admisibilitatea cererii sale de revizuire. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la termenul din 21 ianuarie 2015, a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea cererii de revizuire în raport de ar. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Deși revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire și pe dispozițiile art. 509 alin. (1), art. 509 alin. (8) și art. 509 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, intrat în vigoare la 15 februarie 2013, aceste dispoziții nu sunt incidente în speță, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și de faptul că fondul litigiului în legătură cu care a fost formulată cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze a fost dedus judecății în anul 2012, înainte de intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă. Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care succed, Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. de la 1865 „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la pct. 1-10 ale articolului de lege menționat. Astfel, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc.

civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalității căii de atac. Pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca aceasta instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Nu pot forma obiectul revizuirii, întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, tară a se evoca fondul.

De asemenea, nici hotărârile prin care a fost respinsă contestația în anulare sau revizuirea nu pot face obiectul revizuirii, în temeiul art. 322 alin. (l) C. proc. civ., deoarece nu sunt hotărâri pronunțate asupra fondului cauzei. Înalta Curte, pentru temeiurile expuse, constată că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, întrucât revizuientul a exercitat această cale de atac împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire, formulată de același revizuient. Or, o asemenea hotărâre nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătorești prevăzute de art. 322 alin. (l) C. proc.

civ., care pot fi supuse revizuirii. Astfel fiind, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul T.I. împotriva deciziei nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 2121/1/2014. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.