ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2015

Asupra

cererii de revizuire de față, constată:

Prin Decizia nr. 176

din 21 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I.

împotriva Deciziei nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a aceleiași instanțe, în Dosarul nr. 2121/2014.

Pentru a

decide astfel, instanța supremă a reținut, că

d

eși revizuentul

și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile

art. 509 alin. (1),

509 alin. (8) și 509 alin. (2) din

Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013, aceste

dispoziții nu sunt incidente în speță, în raport de prevederile art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ

. și de faptul că fondul litigiului în

legătură cu care a fost formulată cererea de revizuire ce face obiectul

prezentei cauze a fost dedus judecății în anul 2012, înainte de intrarea în

vigoare a noului C. proc. civ.

S-a

arătat că, p

otrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. de la 1865, se poate solicita revizuirea

unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, pentru motivele prevăzute la pct. 1-10 ale articolului de lege

menționat.

S-a concluzionat

astfel, că nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul -

hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a

fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, hotărârile instanțelor de recurs

prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca

fondul.

Împotriva Deciziei

nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, a formulat la 28 ianuarie 2015, cerere de revizuire T.I., invocând ca

temei de drept al acesteia, art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Revizuentul a

susținut, în esență, că,, în cazul contrarietății de hotărâri, se admite că

obiectul revizuirii îl pot constitui toate hotărârile pronunțate de instanțele

de recurs, de prima instanță sau de instanța apel, chiar dacă prin ele nu se

evocă fondul pretențiilor deduse judecății.

A arătat, totodată,

că,,în categoria hotărârilor susceptibile de revizuire, pronunțate în orice

fază procesuală - fond, apel, recurs- intră și hotărârile date asupra

recursului, indiferent dacă acesta a fost admis sau respins, ca nefondat, dacă

la judecata recursului au fost aduse înscrisuri noi, pe baza cărora s-a reținut

o altă situație de fapt, decât cea din hotărârea recurată”, iar ,,soluția

urmărită prin admiterea revizuirii (întemeiată pe pct. 7 al art. 322 din cod) este

retractarea sentinței civile nr. 1872 din 20 martie 2007 care, prin denaturarea

faptelor ar fi rezultat din aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 numai

pentru stagiile suplimentare, care s-au adăugat la cele estimate, conform art. 180

din actul normativ menționat”, a ,,legalizat”eroarea făcută prin Decizia nr. 136845

din 15 iulie 2003 emisă de Casa de Pensii sector 1 București.

La termenul din 10

martie 2015, Înalta Curte a solicitat reprezentantei revizuentului să indice

temeiul de drept al cererii de revizuire.

Avocat L.C. a

precizat că acesta este art. 322 pct. 7 din cod și, față de interpelarea

instanței, în sensul de a se indica deciziile pretins potrivnice, precum și

condiția de admisibilitate a evocării fondului, aceasta a arătat că sunt

contrare Deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a instanței supreme, Deciziile

nr. 2760 din 16 octombrie 2014, nr. 3313 din 13 iunie 2013 și nr. 1498 din 20

mai 2014, toate fiind pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Prin Decizia nr. 176

din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

astfel cum deja s-a menționat, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva Deciziei nr. 2760 din 16

octombrie 2014 a aceleiași instanțe, această hotărâre nefiind dată în evocarea

fondului.

Prin

decizia nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a instanței supreme, pronunțată în Dosarul

nr. 2121/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, de

asemenea, s-a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de același

revizuent împotriva Deciziei nr. 1498 din 20 mai 2014 a aceleiași instanțe.

Totodată,

prin Decizia nr. 1498 din 20 mai 2014 a aceleiași instanței, pronunțată în Dosarul

nr. 5800/1/2013, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire declarată de

revizuentul T.I. împotriva Deciziei nr. 3313 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, iar prin ultima hotărâre sus menționată, aceeași

instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 5365

din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de

același revizuent.

Revizuirea

este reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, dată de

legiuitor în competența instanței a cărei hotărâre se atacă, care are a

exercita controlul propriei hotărâri, deoarece numai instanța care a soluționat

în fond litigiul este abilitată șă-și retracteze propria-i hotărâre.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase defintive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cele 10

puncte, strict și limitativ determinate în cuprinsul textului procedural mai

sus evocat.

Ca

atare, obiect al cererii de revizuire îl pot constitui, în accepțiunea

legiuitorului, numai hotărârile definitive, pronunțate de instanța de apel, sau

cele pronunțate de instanța de recurs, cu condiția de a se fi evocat fondul.

Este de

observat că sintagma „evocării fondului” presupune, în mod obligatoriu, ca

instanța de recurs să stabilească o altă situație decât cea care fusese

reținută în fazele de judecată anterioare, fie să realizeze aplicarea altor

dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce au fost deja stabilite, în oricare

din ipotezele menționate, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic

dedus judecății.

Contrar

celor mai sus redate, în speță, Decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, împotriva căreia a fost

exercitată calea extraordinară de atac de retractare, nu îndeplinește condiția

evocării fondului, astfel că, cererea de revizuire va fi respinsă, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva Deciziei

nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.