ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată: Prin Decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva Deciziei nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a aceleiași instanțe, în Dosarul nr. 2121/2014. Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut, că d eși revizuentul și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 509 alin. (1), 509 alin. (8) și 509 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013, aceste dispoziții nu sunt incidente în speță, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ . și de faptul că fondul litigiului în legătură cu care a fost formulată cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze a fost dedus judecății în anul 2012, înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. civ. S-a arătat că, p otrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. de la 1865, se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la pct. 1-10 ale articolului de lege menționat. S-a concluzionat astfel, că nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

Împotriva Deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat la 28 ianuarie 2015, cerere de revizuire T.I., invocând ca temei de drept al acesteia, art. 322 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. de la 1865. Revizuentul a susținut, în esență, că,, în cazul contrarietății de hotărâri, se admite că obiectul revizuirii îl pot constitui toate hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, de prima instanță sau de instanța apel, chiar dacă prin ele nu se evocă fondul pretențiilor deduse judecății.

A arătat, totodată, că,,în categoria hotărârilor susceptibile de revizuire, pronunțate în orice fază procesuală - fond, apel, recurs- intră și hotărârile date asupra recursului, indiferent dacă acesta a fost admis sau respins, ca nefondat, dacă la judecata recursului au fost aduse înscrisuri noi, pe baza cărora s-a reținut o altă situație de fapt, decât cea din hotărârea recurată”, iar ,,soluția urmărită prin admiterea revizuirii (întemeiată pe pct. 7 al art. 322 din cod) este retractarea sentinței civile nr. 1872 din 20 martie 2007 care, prin denaturarea faptelor ar fi rezultat din aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 numai pentru stagiile suplimentare, care s-au adăugat la cele estimate, conform art. 180 din actul normativ menționat”, a ,,legalizat”eroarea făcută prin Decizia nr. 136845 din 15 iulie 2003 emisă de Casa de Pensii sector 1 București.

La termenul din 10 martie 2015, Înalta Curte a solicitat reprezentantei revizuentului să indice temeiul de drept al cererii de revizuire. Avocat L.C. a precizat că acesta este art. 322 pct. 7 din cod și, față de interpelarea instanței, în sensul de a se indica deciziile pretins potrivnice, precum și condiția de admisibilitate a evocării fondului, aceasta a arătat că sunt contrare Deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a instanței supreme, Deciziile nr. 2760 din 16 octombrie 2014, nr. 3313 din 13 iunie 2013 și nr. 1498 din 20 mai 2014, toate fiind pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Cererea de revizuire este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce succed: Prin Decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, astfel cum deja s-a menționat, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I.

împotriva Deciziei nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a aceleiași instanțe, această hotărâre nefiind dată în evocarea fondului. Prin decizia nr. 2760 din 16 octombrie 2014 a instanței supreme, pronunțată în Dosarul nr. 2121/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, de asemenea, s-a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de același revizuent împotriva Deciziei nr. 1498 din 20 mai 2014 a aceleiași instanțe. Totodată, prin Decizia nr. 1498 din 20 mai 2014 a aceleiași instanței, pronunțată în Dosarul nr. 5800/1/2013, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire declarată de revizuentul T.I.

împotriva Deciziei nr. 3313 din 13 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin ultima hotărâre sus menționată, aceeași instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 5365 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de același revizuent. Revizuirea este reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, dată de legiuitor în competența instanței a cărei hotărâre se atacă, care are a exercita controlul propriei hotărâri, deoarece numai instanța care a soluționat în fond litigiul este abilitată șă-și retracteze propria-i hotărâre. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ. „revizuirea unei hotărâri rămase defintive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cele 10 puncte, strict și limitativ determinate în cuprinsul textului procedural mai sus evocat. Ca atare, obiect al cererii de revizuire îl pot constitui, în accepțiunea legiuitorului, numai hotărârile definitive, pronunțate de instanța de apel, sau cele pronunțate de instanța de recurs, cu condiția de a se fi evocat fondul. Este de observat că sintagma „evocării fondului” presupune, în mod obligatoriu, ca instanța de recurs să stabilească o altă situație decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie să realizeze aplicarea altor dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce au fost deja stabilite, în oricare din ipotezele menționate, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Contrar celor mai sus redate, în speță, Decizia nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea extraordinară de atac de retractare, nu îndeplinește condiția evocării fondului, astfel că, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva Deciziei nr. 176 din 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2015.