ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2853/2014

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenta V.C.C. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1547 din 22 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. În motivarea cererii, revizuenta a arătat că în mod greșit s-a reținut că este legatar universal al defunctei I.M., întrucât această calitate a pierdut-o din momentul desființării Contractului de cesiune de drepturi litigioase din 16 octombrie 2007 autentificat la B.N.P., A.I. Astfel, de la acest moment a redobândit calitatea de moștenitoare a defunctei, adică dreptul de a primi în natură suprafața de 2.150 mp teren situat în Municipiul Fălticeni, și despăgubiri pentru diferența de 13.150 mp teren afectat de construcții și utilități, drepturi ce au fost acordate prin sentința civilă nr. 284 din 7 februarie 2008 a Tribunalului Suceava.

Revizuenta a indicat ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (5) din Noul C. proc. civ. La termenul din 20 octombrie 2014, instanța a pus în vedere revizuentei, să precizeze care sunt motivele de revizuire pe care își întemeiază cererea, iar acestea a indicat dispozițiile art. 509 alin. (5) din Noul C. proc. civ. Se constată că revizuenta deși și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (5) din Noul C. proc. civ., în realitate în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. de la 1865, întrucât acțiunea este pornită înainte de 15 februarie 2013, data la care a intrat în vigoare Noului C. proc. civ. Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc.

civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru cazurile enumerate la pct. 1-10. Se reține așadar că pot forma obiect al cererii de revizuire și hotărârile pronunțate de o instanță de recurs, dar numai cele prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății. Pe de altă parte, fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.

Revizuenta a susținut în cuprinsul cererii că în mod greșit s-a reținut că este legatar universal al defunctei I.M., întrucât prin desființarea Contractului de cesiune de drepturi litigioase din 16 octombrie 2007 autentificat la B.N.P., A.I. și-a redobândit toate drepturile cuvenite ca moștenitoare a defunctei I.M., ceea ce ar putea conduce la ideea că s-a dorit invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Or, și cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv este subordonată condiției prealabile de admisibilitate prevăzută la alin. (1) al art. 322 C. proc. civ., aceea ca hotărârea atacată să evoce fondul, condiție neîndeplinită în speță. Astfel, decizia atacată, respectiv Decizia nr. 1547 din 22 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a I a civilă, este o hotărâre prin care s-a respins recursul, or, o asemenea hotărâre nu evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanța de recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul. În consecință, decizia supusă revizuirii în prezenta cauză, prin care s-a respins recursul, nu este o hotărâre care să evoce fondul, așa încât ea nu poate face obiect al cererii de revizuire, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută în acest sens de art. 322 alin. (1) C. proc.

civ. De altfel, prin criticile astfel cum au fost formulate, revizuenta tinde la o rejudecare a cauzei, ceea ce este imposibil în calea de atac a revizuirii, care poate fi formulată doar pentru motivele strict prevăzute de lege. Pentru considerentele arătate, având în vedere că cererea de revizuire nu poate fi analizată în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. în ce privește hotărârile judecătorești ce pot forma obiect al revizuirii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamanta V.C.C. împotriva Deciziei nr. 1547 din 22 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2014.