ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2853/2014

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie

2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenta

V.C.C. a solicitat revizuirea

Deciziei nr. 1547 din 22 mai 2014 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că în mod greșit s-a reținut că este legatar universal al

defunctei I.M., întrucât această calitate a pierdut-o din momentul desființării

Contractului de cesiune de drepturi litigioase din 16 octombrie 2007

autentificat la B.N.P., A.I.

Astfel, de la acest

moment a redobândit calitatea de moștenitoare a defunctei, adică dreptul de a

primi în natură suprafața de 2.150 mp teren situat în Municipiul Fălticeni, și

despăgubiri pentru diferența de 13.150 mp teren afectat de construcții și

utilități, drepturi ce au fost acordate prin sentința civilă nr. 284 din 7

februarie 2008 a Tribunalului Suceava.

Revizuenta a indicat

ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (5) din Noul C. proc. civ.

La

termenul din 20 octombrie 2014, instanța a pus în vedere revizuentei, să

precizeze care sunt motivele de revizuire pe care își întemeiază cererea, iar

acestea a indicat dispozițiile art. 509 alin. (5) din Noul C. proc. civ.

Se constată că

revizuenta deși și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin.

(5) din Noul C. proc. civ., în realitate în cauză sunt aplicabile dispozițiile C.

proc. de la 1865, întrucât acțiunea este pornită înainte de 15 februarie 2013,

data la care a intrat în vigoare Noului C. proc. civ.

Înalta Curte a

invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza

cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va

admite, pentru considerentele care succed:

Art. 322 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru cazurile enumerate la pct. 1-10.

Se reține așadar că

pot forma obiect al cererii de revizuire și hotărârile pronunțate de o instanță

de recurs, dar numai cele prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse

judecății.

Pe de altă parte,

fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi

exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă

repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care

au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.

Revizuenta a susținut

în cuprinsul cererii că în mod greșit s-a reținut că este legatar universal al

defunctei I.M., întrucât prin desființarea Contractului de cesiune de drepturi

litigioase din 16 octombrie 2007 autentificat la B.N.P., A.I. și-a redobândit

toate drepturile cuvenite ca moștenitoare a defunctei I.M., ceea ce ar putea

conduce la ideea că s-a dorit invocarea motivului de revizuire prevăzut de art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

Or, și cererea de

revizuire întemeiată pe acest motiv este subordonată condiției prealabile de

admisibilitate prevăzută la alin. (1) al art. 322 C. proc. civ., aceea ca

hotărârea atacată să evoce fondul, condiție neîndeplinită în speță.

Astfel, decizia

atacată, respectiv Decizia nr. 1547 din 22 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția a I a civilă, este o hotărâre prin care s-a respins

recursul, or, o asemenea hotărâre nu evocă fondul.

Evocarea fondului de

către instanța de recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de

admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații

de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie

aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe

deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel

moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de

recurs respinge recursul.

În consecință,

decizia supusă revizuirii în prezenta cauză, prin care s-a respins recursul, nu

este o hotărâre care să evoce fondul, așa încât ea nu poate face obiect al

cererii de revizuire, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută

în acest sens de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, prin

criticile astfel cum au fost formulate, revizuenta tinde la o rejudecare a

cauzei, ceea ce este imposibil în calea de atac a revizuirii, care poate fi

formulată doar pentru motivele strict prevăzute de lege.

Pentru considerentele

arătate, având în vedere că cererea de revizuire nu poate fi analizată în afara

cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. în ce

privește hotărârile judecătorești ce pot forma obiect al revizuirii, Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de reclamanta V.C.C. împotriva Deciziei nr. 1547

din 22 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 octombrie 2014.