ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2760/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3313 din 13 iunie 2013,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă

cererea de revizuire a Deciziei nr. 5365 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, formulată de revizuentul T.I.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6

decembrie 2013, T.I. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3313 din 13 iunie 2013

pronunțată de această instanță.

La termenul de

judecată din data de 20 mai 2014, revizuentul prin apărătorul său a precizat că

temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Față de temeiul de

drept precizat, instanța a invocat excepția tardivității cererii, în raport de

prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 1498 din 20 mai 2014 a

respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a Deciziei nr. 3313 din 13

iunie 2013 pronunțată de această instanță, reținând că, în speță, din actele

dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost

depășit, întrucât ultima hotărâre, decizia a cărei revizuire se cere, a fost

pronunțată la data de 13 iunie 2013, iar cererea de revizuire a fost formulată

la 6 decembrie 2013.

La data de 28 mai

2014 a fost înregistrată cererea formulată de T.I. prin care solicită

revizuirea Deciziei nr. 1498 din 20 mai 2014 a Înaltei Curți, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivare, a arătat

că motivele acestei căi de atac sunt cele menționate în cuprinsul cererii de

revizuire inițiale.

Susține că în cazul

contrarietății de hotărâri, obiect al cererii de revizuire îl pot constitui

toate hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, de prima instanță sau de

instanța de apel, chiar dacă prin ele nu se evocă fondul pretenției deduse

judecății, așa cum rezultă din cărțile de specialitate juridică.

În aceste condiții,

era să îi fie admisă cerea de revizuire inițială.

În înfăptuirea justiției,

instanțele judecătorești îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând

respectarea ordinii de drept, a libertăților fundamentale, a drepturilor și

intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, aplicarea

legii și garantarea supremației acesteia.

În speță, prin

respingerea cererilor de revizuire formulate s-a adus o ingerința în dreptul de

acces la justiție.

În legătură cu

invocarea tardivității la introducerea ultimei cereri de revizuire (cea din 6

decembrie 2013), aceasta a fost introdusă în termen față de data de 25

noiembrie 2013, când s-a primit Încheierea civilă nr. 439 din 25 noiembrie 2013

a Completului de 5 judecători, astfel că nu putea fi declarată ca introdusă

tardiv.

Un alt argument în

greșita apreciere a introducerii ca tardivă a ultimei cereri de revizuire îl

constituie faptul că, la introducerea cererii de revizuire din 6 decembrie

2013, la registratură i-a fost comunicată Încheierea civilă 439 din 25

noiembrie 2013 față de care cererea de revizuire era în termen.

Consideră că a fost

discriminat față de prevederile art. 6 Noul C. proc. civ. astfel: "Orice

persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în

termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de

lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu

caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații penale îndreptate

împotriva sa".

Spre deosebire de

recurs, care are în vedere, în primul rând erorile de drept, revizuirea vizează

îndreptarea erorilor de fapt.

Prezenta cerere de

revizuire vizează îndreptarea erorilor de fapt, erori cuprinse în S.C. nr. 1872

din 27 martie 2007, care au condus la respingerea contestației la D.P. nr.

136845 din 17 noiembrie 2006 cu 3,05326 puncte, adoptată prin înfrângerea

puterii de lucru judecat reprezentat de D.P. nr. 136845 din 17 noiembrie 2006

cu 4,58245 puncte recunoscută prin S.C. nr. 4626 din 17 mai 2006 doar până la

20 martie 2007, data emiterii S.C. nr. 1872 din 20 martie 2007.

Aceasta eroare s-a

repetat în toate etapele ulterioare în desfășurarea procesului juridic, iar

prin casarea acesteia, conform art. 314 C. proc. civ. 1865 se asigură

îndreptarea erorilor de fapt vizate de prezenta cerere de revizuire.

În concluzie,

solicită rezolvarea pe fond a cererilor de revizuire inițiale (13 iunie 2013)

și ulterioare după cum urmează:

- retractarea SC nr.

1872 din 20 martie 2007 a Tribunalului București, care a ignorat cele două

înscrisuri determinante (Buletin de Calcul nr. 1563 din 1 mai 2001 și raportul

de expertiză al D-lui Z.V. pentru punctajul de 4,58245);

- retractarea SC nr.

4626 din 17 mai 2012 pentru aceleași motive de mai sus și în plus pentru

abateri privind citarea reclamantului pentru data de 31 mai 2012 (necitarea

reclamantului);

- retractarea D.C.

nr. 5365 din 11 octombrie 2012 și a D.C. nr. 6691 din 7 decembrie 2012 ale

Curții de Apel București pentru aceleași motive de la pct. 1 și 2;

- anulare D.P. nr.

136845 din 17 noiembrie 2006 cu 3,05325 puncte și aplicarea eronată a art. 1

O.U.G. nr. 4/2005 și art. 5 a NMHG nr. 1550/2004 la situația de fapt reieșită

din înscrisurile determinante anexate la contestația din Dosarul nr. 184/3/2007

la Tribunalului București, secția a VIII-a;

- emiterea unei noi

decizii de pensionare cu 6,06377 puncte reprezentând actualizarea la zi a

punctelor de pensie, astfel:

- Decizia de

pensionare 136845 din 17 noiembrie 2006 cu 4,58245 puncte;

- Decizia de

pensionare 136845 din 17 noiembrie 2006 cu 3,05326 puncte;

- diferența (a - b)

(+) 1,52919 puncte;

- regularizarea

diferenței de punctaj pe perioada noiembrie 2006 la zi;

- cheltuieli de

judecată în cuantum de 6000 lei, reprezentând onorariu avocațial conform

chitanțelor de la dosar.

Examinând

admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322

alin. (1) C. proc. civ., chestiune invocată la termenul de dezbateri din 16

octombrie 2014, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea dedusă

prezentei judecăți, T.I. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1498 din 20 mai

2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost

respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 3313 din 13 iunie

2013 a Înaltei Curți, pronunțată în soluționarea cererii de revizuire a

Deciziei de recurs nr. 5365 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VII -a civilă.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă pentru considerentele ce succed:

Conform dispozițiilor

art. 322 alin. (1) Cod de procedură civilă, obiect al cererii de revizuire,

inclusiv al celei întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., cum e cazul

în speță, pot fi hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs atunci când acestea

evocă fondul.

În înțelesul textului

menționat, pot face obiect al cererii de revizuire numai hotărârile prin care

s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății.

În speță, cererea de

revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a

respins o cale de atac de retractare, respectiv o cerere de revizuire.

Hotărârea de

respingere a unei revizuiri nu se încadrează în categoriile de hotărâri

judecătorești prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca putând face

obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei

În consecință,

nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la obiectul

revizuirii, ce decurge din dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecății, ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.I. împotriva

Deciziei civile nr. 1498 din 20 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL