ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1080/2014

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. 884/1/2014, T.Gh. a

formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 4642 din 21 octombrie 21

octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

prevalându-se de dispozițiile art. 509 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind

aprobarea Codului de procedură civilă și ale art. 509 pct. 8 din aceeași lege,

astfel că, solicită anularea deciziei atacate și pronunțarea pe fond a unei

hotărâri care să țină seama integral de situația obiectivă din dosar și de probele

administrate în cauză.

Revizuentul susține

că instanța nu s-a pronunțat asupra admisibilității revizuirii și nu a dat un

lucru cerut, situație care, în opinia sa, se încadrează în dispozițiile art.

509 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar pe de

altă parte, arată că în cauză au fost pronunțate hotărâri potrivnice - art. 509

pct. 8 din aceeași lege.

Astfel cum s-a

menționat în practicaua prezentei decizii, în soluționarea cererii de revizuire

de față nu sunt incidente noile reglementări procedurale din Legea nr.

134/2010, întrucât dispozițiile noului Cod de procedură civilă sunt aplicabile

proceselor începute numai după intrarea acestuia în vigoare, așadar, după 15

februarie 2013, în timp ce acțiunea reclamantului T.Gh. a fost înregistrată pe

rolul primei instanțe (Tribunalul București, secția a VII-a civilă, conflicte

de muncă și asigurări sociale), la data de 31 iulie 2008.

Ca atare, urmează a

se analiza cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct.

1 și 7 C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea cererii,

în esență, revizuentul arată că a fost împiedicat în exercitarea tuturor căilor

de atac, interne și externe (la Curtea Europeană a Drepturilor Omului) prin

diferite metode sau mijloace, la toate instanțele de judecată, din anul 1999 la

zi până în prezent - 2014, timp de 14 ani de zile.

De asemenea,

consideră că este inacceptabil și inadmisibil să se ocolească și să se înlăture

realitatea și adevărul obiectiv, precum și toate drepturile de pensie ce i se

cuvin în mod legal, pentru vechime totală în muncă cu stagiul total de cotizare

realizat de 45 ani, 8 luni și 18 zile, cu toate sporurile, indexările și

recalculările etc., prevăzute și dispuse prin prevederile Constituției,

legislația pensiilor, hotărâri de guvern.

Revizuentul

precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să țină cont de

recunoașterea tuturor căilor de atac, de faptul că a fost împiedicat prin

amenințări directe și concrete că nu va avea câștig de cauză etc.

Consideră că prin

Încheierea civilă nr. 447 din 9 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr.

5299/1/2013 s-a dat un verdict inadmisibil și, ca atare, solicită lămurirea

tuturor acestor aspecte.

Mai mult decât atât,

mai adaugă revizuentul, au fost sustrase acte din dosarul său de pensie și din

dosarele aflate pe rolul instanțelor judecătorești etc.

Tribunalul București,

secția a VIII-a civilă, prin sentința pronunțată în Dosar nr. 29278/3/2008, în

temeiul art. 274 C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant

a sumei de 2.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu

expert în sumă de 1.200 RON și 1.000 RON onorariu de avocat; de asemenea, prin

Decizia civilă nr. 2626 din 2 mai 2011 Curtea de Apel București, a dispus

obligarea recurentei intimate Casa de Pensii a Municipiului București, să-i

achite recurentului-reclamant T.Gh. (revizuentul din cauza de față), cheltuieli

de judecată în valoare de 300 RON, constând în onorariu de avocat avansat în

recurs.

Concluzionând,

revizuentul arată că stăruie în mod insistent pentru a se face lumină și

dreptate ÎN NUMELE LEGII susținând în totalitate solicitările făcute și

probatoriul administrat; solicită a se observa că nu s-a ținut cont de

Hotărârea nr. 2359 din 30 august 2012, dată de Comisia Centrală de Contestații

din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și că nu s-a respectat și executat

legislația muncii.

Înalta Curte constată

că și celelalte susțineri dezvoltate de revizuent cu titlu de motive de

revizuire nu privesc decizia a cărei revizuire se solicită, și, în plus,

acestea nu pot fi încadrate în niciuna dintre cele două ipoteze indicate ca

temei al cererii de revizuire - art. 322 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ.

În ce privește

Decizia civilă nr. 4642 din 21 octombrie 21 octombrie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă a cărei revizuire se solicită, Înalta

Curte constată că prin aceasta s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii

de revizuire formulată de același revizuent, îndreptată împotriva Deciziei civile

nr. 2186 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Pentru a pronunța

această decizie, atacată prin revizuirea de față, Înalta Curte a reținut:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la

data de 7 iunie 2013 sub nr. 3382/1/2013, T.Gh. a formulat cerere de revizuire

a Deciziei civile nr. 2186 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, solicitând anularea acesteia, întrucât

s-a pretins că este potrivnică Deciziilor nr. 5853 din 1 octombrie 2012 și nr.

1447 din 18 martie 2013 ale aceleiași instanțe.

În dezvoltarea

motivelor anterioarei cereri de revizuire, s-a învederat că, începând cu data

de 1 iulie 2005 a fost frustrat de toate drepturile de pensie cuvenite potrivit

stagiului său de cotizare de 45 ani, 8 luni și 18 zile, întrucât experții

contabili nu au aplicat toate majorările prevăzute de lege.

Revizuentul a mai

susținut că Deciziile nr. 2186 din 15 aprilie 2013, nr. 5853 din 1 octombrie

2012 și nr. 1447 din 18 martie 2013 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

sunt netemeinice, nelegale și contradictorii.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5 și 7 C. proc. civ.

La termenul din 21

octombrie 2013, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de

revizuire, care a fost analizată cu prioritate, față de dispozițiile art. 137

C. proc. civ. și care a fost admisă, pentru considerentele care succed:

S-a reținut că, deși

revizuentul a indicat ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4,

5 și 7 C. proc. civ., din cuprinsul cererii rezultă că, în realitate, susține

contrarietatea Deciziilor nr. 2186 din 15 aprilie 2013, nr. 5853 din 1

octombrie 2012 și nr. 1447 din 18 martie 2013 ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, motiv reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Rezultă că revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei

anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri,

ceea ce presupune o triplă identitate între elementele cererii de chemare în judecată,

respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, însă în

dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți.

Rațiunea

reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea

puterii lucrului judecat produsă prin hotărârea ulterioară.

S-a constatat că prin

Decizia civilă nr. 5853 din 1 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de T.Gh.

împotriva Deciziei civile nr. 4324 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă

și asigurări sociale.

Împotriva acestei

decizii, T.Gh. a formulat contestație în anulare, ce a fost respinsă ca

inadmisibilă de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1447 din

18 martie 2013.

Revizuentul T.Gh. a

formulat cerere de completare a dispozitivului acestei din urmă decizii, în

sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată, cererea fiind

respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 2186 din 15 aprilie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În aceste condiții,

Înalta Curte a constatat că toate deciziile pretins potrivnice au fost

pronunțate în contradictoriu cu intimata Casa de pensii a municipiului

București, însă, cele trei decizii cu privire la care revizuentul a susținut că

ar fi potrivnicie, au fost pronunțate în același dosar; astfel, prin prima

decizie s-a soluționat recursul, prin cea de-a doua decizie, contestația în

anulare formulată împotriva deciziei din recurs, iar prin ultima, cererea de

completare a dispozitivului acestei din urmă hotărâri; prin urmare, Înalta

Curte a constatat că nu este îndeplinită condiția ca hotărârile pretins

potrivnice să fi fost pronunțate în dosare diferite.

Totodată, instanța

învestită cu prima cerere de revizuire a apreciat că aspectele invocate prin

cerere îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin

care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea

lucrului judecat, iar nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea

principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea

acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu

este permis pe calea revizuirii.

În atare situație,

Înalta Curte a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Față de cele anterior

redate, reiese că prezenta cerere de revizuire (art. 322 pct. 1 și pct. 7) este

formulată împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte în soluționarea

unei anterioare cereri de revizuire (art. 322 pct. 7).

Cu privire la temeiul

de drept invocat de revizuent în această nouă revizuire, Înalta Curte constată

că deși acesta, formal, indică atât teza de la art. 322 pct. 1 cât și pe cea de

la art. 322 pct. 7 (în realitate, motivele dezvoltate neîncadrându-se în

niciuna dintre aceste ipoteze), referirea din cuprinsul cererii la

nepronunțarea instanței de revizuire asupra admisibilității cererii de

revizuire vizează primul dintre motivele arătate (art. 322 pct. 1), fără a

putea fi identificate eventuale susțineri susceptibile a avea tangență cu cel

de-al doilea temei al revizuirii (art. 322 pct. 7).

Astfel cum s-a

menționat în practicaua prezentei decizii, în temeiul art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea cererii de

revizuire față de premisa descrisă la art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în ce

privește obiectul cererii de revizuire.

Textul invocat

prevede că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, poate fi

promovată împotriva unei hotărâri definitive în apel sau prin neapelare sau o

hotărâre a instanței de recurs, atunci când evocă fondul.

Or, astfel cum deja

s-a arătat decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire este pronunțată de

Înalta Curte în soluționarea unei alte cereri de revizuire, întemeiate pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., soluționată pe calea excepției de

inadmisibilitate.

Prin urmare, o

hotărâre pronunțată în revizuire nu reprezintă nici o hotărâre definitivă în apel

sau prin neapelare, după cum nu este nici o hotărâre a instanței de recurs, caz

în care, aceasta ar trebui să evoce fondul.

Dispozițiile art. 322

alin. (1) C. proc. civ. au valoarea unor norme imperative, de ordine publică,

organizând exercițiul acestei căi extraordinare de atac, în condițiile și

pentru motivele strict și limitativ stabilite de lege.

În consecință,

cererea de revizuire promovată cu încălcarea acestor prevederi legale este

inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.Gh. împotriva

Deciziei nr. 4642 din 21 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 28 martie 2014.

Procesat de GGC - LM