ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4642/2013

Asupra cererii de

față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 iunie 2013 sub nr.

3382/1/2013, T.G. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 2186 din

15 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, solicitând anularea acesteia, întrucât este contradictorie Deciziilor

nr. 5853 din 1 octombrie 2012 și nr. 1447 din 18 martie 2013 ale aceleiași

instanțe.

În dezvoltarea

motivelor de revizuire, s-a învederat că începând cu data de 1 iulie 2005 a

fost furat de toate drepturile de pensie cuvenite potrivit stagiului de

cotizare de 45 ani, 8 luni și 18 zile, întrucât experții contabili nu au

aplicat toate majorările prevăzute de lege.

Revizuentul mai

susține că Deciziile nr. 2186 din 15 aprilie 2013, nr. 5853 din 1 octombrie

2012 și nr. 1447 din 18 martie 2013 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

sunt netemeinice, nelegale și contradictorii.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5 și 7 C. proc. civ.

La termenul din 21

octombrie 2013, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de

revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137

din C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

În primul rând,

trebuie arătat că, deși revizuentul a indicat ca temei de drept dispozițiile

art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5 și 7 C. proc. civ., din cuprinsul cererii rezultă

că invocă contrarietatea Deciziilor nr. 2186 din 15 aprilie 2013, nr. 5853 din

1 octombrie 2012 și nr. 1447 din 18 martie 2013 ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, motiv reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceiași calitate.

Rezultă că revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei

anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri,

ceea ce presupune o triplă identitate respectiv ambele hotărâri să fie

pronunțate în una și aceeași pricină, însă în dosare diferite, având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Rațiunea

reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea

puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare

diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect

și aceleași părți.

În speță, revizuentul

invocă contrarietatea unor hotărâri pronunțate în același dosar.

Astfel, prin Decizia

civilă nr. 5853 din 1 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de T.G. împotriva

Deciziei civile nr. 4324 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei

decizii, T.G. a formulat contestație în anulare, ce a fost respinsă, ca

inadmisibilă, de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1447 din

18 martie 2013.

Revizuentul T.G. a

formulat cerere de completare a dispozitivului acestei din urmă decizii, în

sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată, cererea fiind

respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 2186 din 15 aprilie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Toate deciziile

pretins potrivnice au fost pronunțate în contradictoriu cu intimata Casa de

pensii a municipiului București.

Se constată astfel că

cele trei decizii cu privire la care revizuentul susține că ar fi

contradictorii au fost pronunțate în același dosar, prin prima decizie

soluționându-se recursul, prin cea de-a doua decizie, contestația în anulare

formulată împotriva deciziei din recurs, iar prin ultima, cererea de completare

a dispozitivului acestei din urmă hotărâri, astfel că nu este îndeplinită

condiția ca hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate în dosare diferite.

Aspectele invocate

prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de

nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești

intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu

încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin

înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită,

ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

În atare situație,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.G. împotriva

Deciziei civile nr. 2186 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 6336/1/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 21 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS