ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1858/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de

față;

Prin decizia civilă nr. 1080 din 28 martie

2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul T.G.

împotriva deciziei nr. 4642 din 21 octombrie 2013

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte a reținut că această cerere de revizuire (art. 322 pct. 1

și pct. 7) este formulată împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte în

soluționarea unei anterioare cereri de revizuire (art. 322 pct. 7).

Cu privire la temeiul

de drept invocat de revizuent în această nouă revizuire, Înalta Curte a

constatat că, deși formal a indicat atât teza de la art. 322 pct. 1 cât și pe

cea de la art. 322 pct. 7 (în realitate, motivele dezvoltate neîncadrându-se în

niciuna dintre aceste ipoteze), referirea din cuprinsul cererii la

nepronunțarea instanței de revizuire asupra admisibilității cererii de

revizuire vizează primul dintre motivele arătate (art. 322 pct. 1), fără a

putea fi identificate eventuale susțineri susceptibile a avea tangență cu cel

de-al doilea temei al revizuirii (art. 322 pct. 7).

Or, o hotărâre

pronunțată în revizuire nu reprezintă nici o hotărâre definitivă în apel sau

prin neapelare, după cum nu este nici o hotărâre a instanței de recurs, caz în

care, aceasta ar trebui să evoce fondul.

Cum dispozițiile art.

322 alin. (1) C. proc. civ. au valoarea unor norme imperative, de ordine

publică, organizând exercițiul acestei căi extraordinare de atac, în condițiile

și pentru motivele strict și limitativ stabilite de lege, cererea de revizuire

promovată cu încălcarea acestor prevederi legale este inadmisibilă.

Împotriva acestei

decizii revizuentul T.G. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea

hotărârii ca netemeinică și nelegală, precum și pronunțarea pe fond a altei

sentințe, conformă cu realitatea și cu probele administrate în cauză. A

susținut că motivele de fapt au fost relatate în detaliu, că intimata nu a

depus întâmpinare în niciun stadiu procesual și că în perioada 1999-2014 a fost

supus umilințelor, stresului, starea de sănătate fiindu-i ruinată, cu

consecințe materiale substanțiale. În drept, contestația a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 503 noul C. proc. civ. și ale art. 317-art. 318 C. proc. civ.

de la 1865.

Analizând prioritar contestația

în anulare sub aspectul admisibilității, în aplicarea dispozițiilor art. 137

alin. (1) cu referire la art. 317-art. 318 C. proc. civ, Înalta Curte constată că

aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Mai întâi, Înalta Curte

constată că prezenta contestație în anulare este supusă dispozițiilor C. proc. civ.

de la 1865, față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stabilesc că dispozițiile

noului act normativ se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după

intrarea acestuia în vigoare. Or, procesul în cadrul căruia contestatorul a promovat

această cale de atac a început, indubitabil, anterior datei de 15 februarie 2013.

Contestația în anulare,

cale extraordinară de atac de retractare, poate fi exercitată exclusiv pentru motivele

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317-art. 318 C. proc. civ.

Art. 317 C. proc. civ.

prevede posibilitatea atacării cu contestație în anulare a hotărârilor irevocabile,

pentru situația când procedura de chemare în judecată a părții, pentru ziua când

s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când

hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență, dar numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului sau când, deși au fost invocate prin cererea de recurs,

instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt.

Art. 318 C. proc. civ.,

reglementând contestația în anulare specială, permite exercitarea acestei căi de

atac împotriva hotărârilor instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul

unor erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau

de casare.

Numai în situația invocării

acestor motive contestația în anulare este admisibilă, iar nu și pentru greșita

apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii,

posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.

Or, prin contestația în

anulare promovată, contestatorul face vorbire despre netemeinicia și nelegalitatea

hotărârii atacate, de starea de fapt și de probele administrate.

Chiar dacă în mod formal

contestatorul a indicat dispozițiile art. 317-art. 318 C. proc. civ., ca temei al

contestației în anulare, niciuna din criticile formulate nu poate fi subsumată vreunui

motiv de contestație în anulare, de drept comun ori specială.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va respinge calea de atac ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul T.G. împotriva

deciziei civile nr. 1080 din 28 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2014.