ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă au fost respinse ca
nefondate recursurile declarate de reclamantul D.S. și pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice împotriva Deciziei civile nr. 728/2011 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, constatându-se că au fost corect aplicate
prevederile art. 50 alin. (3) și art. 50
1
din Legea nr. 10/2001,
privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata prețului, actualizat
la data plății, plătit de reclamant cu privire la apartamentul în litigiu.
Împotriva Deciziei
civile nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă a formulat cerere de revizuire reclamantul D.S., în temeiul
art. 322 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., cerere înregistrată la Înalta
Curte de Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2013.
În motivarea cererii,
revizuentul a arătat că, în ceea ce privește art. 322 pct. 5 C. proc. civ., au
apărut înscrisuri doveditoare care ar fi condus la admiterea cererii de chemare
în judecată. De asemenea, în cauza CEDO Raicu contra României, care este o
cauză identică cu speța de față, instanța europeană a găsit cererea admisibilă
și a hotărât că s-a încălcat art. 6 pct. 1 din Convenție, art. 1 din Protocolul
nr. 1 din Convenție și a obligat statul român la plata, în termen de 3 luni, a
contravalorii apartamentului și la plata daunelor morale.
În revizuirea
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost invocată
contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și Decizia civilă nr. 3184 din 10
iunie 2013 a aceleiași instanțe constând în aceea că, în vreme ce în Dosarul
nr. 55413/3/2011 se admite acțiunea și se acordă o despăgubire egală cu prețul
de piață al imobilului, în dosarul revizuentului, respectiv Dosarul nr.
46765/3/2009, se respinge integral cererea de chemare în judecată pe motivul că
la data cumpărării imobilului, respectiv decembrie 1996, nu au fost respectate
dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Un alt motiv de revizuire
invocat a fost cel prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., conform căruia
dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a
drepturilor sau libertăților fundamentale, datorată unei hotărâri
judecătorești, aceasta nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii
pronunțate.
Cauza de față este
asemănătoare cu Hotărârea din 19 octombrie 2006 a Curții Europene a Drepturilor
Omului, respectiv cazul Raicu contra României, aspect sesizat de instanțele de
judecată.
La primul termen
acordat pentru soluționarea cererii de revizuire, la 11 aprilie 2014, Înalta
Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității cererilor de revizuire
formulate împotriva Deciziei nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 322 pct. 5 și 9 C. proc.
civ. și excepția tardivității cererii de revizuire bazată pe dispozițiile art.
322 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând cu
prioritate aceste excepții, datorită caracterului lor peremptoriu, constată
următoarele:
În ceea ce privește
cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 9 C. proc.
civ., art. 322 alin. (1) C. proc. civ. impune cerința ca numai hotărârile
rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date
de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, să facă obiect al acestei
căi extraordinare de atac de retractare.
Prin decizia supusă
revizuirii, Decizia civilă nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția I civilă, au fost respinse ca nefondate
recursurile, soluție care nu a antamat situația de fapt a cauzei, obiectul
ambelor recursuri fiind limitat la critici de nelegalitate aduse deciziei
atacate, în contextul în care situația de fapt a fost considerată ca fiind deplin
stabilită în faza procesuală a apelului.
Întrucât în această
ipoteză decizia instanței de recurs nu evocă fondul, nu este îndeplinită
condiția cerută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. pentru admisibilitatea
acestei căi extraordinare de atac. În consecință, cererile de revizuire
întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 9 C. proc. civ. urmează a fi
respinse ca inadmisibile.
În ipoteza cererii de
revizuire reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., condiția de
admisibilitate menționată anterior nu este cerută întrucât, în cazul
contrarietății de hotărâri pronunțate în una și aceeași cauză, scopul
revizuirii nu este modificarea soluției ca urmare a schimbării intervenite în
situația de fapt a cauzei, ci anularea ultimei hotărâri care a fost pronunțată
în aceeași cauză, pentru a se da eficiență principiului autorității de lucru
judecat.
Însă, asupra cererii
de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de
Casație și Justiție a invocat din oficiu excepția tardivității.
Potrivit art. 324
alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va
socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 de la data pronunțării ultimei
hotărâri.
Revizuentul a invocat
contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și Decizia nr. 3184 din 10 iunie
2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar data ultimei
hotărâri este 10 iunie 2013.
Luând în considerare
data de 10 iunie 2013, termenul de revizuire de o lună, calculat potrivit art.
101 alin. (3) C. proc. civ., se împlinește la 10 iulie 2013.
Cererea de revizuire
a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22
decembrie 2013, după mai mult de 5 luni, fiind astfel depășit termenul legal de
o lună pentru formularea cererii de revizuire, motiv pentru care, în temeiul
art. 103 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe
dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. urmează a fi respinsă ca
tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
inadmisibile cererile de revizuire formulate de revizuentul D.S. împotriva
Deciziei nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă, întemeiate pe art. 322 pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Respinge ca tardivă
cererea de revizuire formulată de același revizuent împotriva aceleiași
decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 aprilie 2014.
Procesat de GGC - LM