ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamantul D.S. și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei civile nr. 728/2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, constatându-se că au fost corect aplicate prevederile art. 50 alin. (3) și art. 50 1 din Legea nr. 10/2001, privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata prețului, actualizat la data plății, plătit de reclamant cu privire la apartamentul în litigiu. Împotriva Deciziei civile nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat cerere de revizuire reclamantul D.S., în temeiul art. 322 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ., cerere înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2013. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, în ceea ce privește art. 322 pct. 5 C. proc. civ., au apărut înscrisuri doveditoare care ar fi condus la admiterea cererii de chemare în judecată. De asemenea, în cauza CEDO Raicu contra României, care este o cauză identică cu speța de față, instanța europeană a găsit cererea admisibilă și a hotărât că s-a încălcat art. 6 pct. 1 din Convenție, art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție și a obligat statul român la plata, în termen de 3 luni, a contravalorii apartamentului și la plata daunelor morale. În revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. a fost invocată contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și Decizia civilă nr. 3184 din 10 iunie 2013 a aceleiași instanțe constând în aceea că, în vreme ce în Dosarul nr. 55413/3/2011 se admite acțiunea și se acordă o despăgubire egală cu prețul de piață al imobilului, în dosarul revizuentului, respectiv Dosarul nr. 46765/3/2009, se respinge integral cererea de chemare în judecată pe motivul că la data cumpărării imobilului, respectiv decembrie 1996, nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Un alt motiv de revizuire invocat a fost cel prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., conform căruia dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, datorată unei hotărâri judecătorești, aceasta nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Cauza de față este asemănătoare cu Hotărârea din 19 octombrie 2006 a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cazul Raicu contra României, aspect sesizat de instanțele de judecată. La primul termen acordat pentru soluționarea cererii de revizuire, la 11 aprilie 2014, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității cererilor de revizuire formulate împotriva Deciziei nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 322 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și excepția tardivității cererii de revizuire bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Analizând cu prioritate aceste excepții, datorită caracterului lor peremptoriu, constată următoarele: În ceea ce privește cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., art. 322 alin. (1) C. proc. civ. impune cerința ca numai hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, să facă obiect al acestei căi extraordinare de atac de retractare. Prin decizia supusă revizuirii, Decizia civilă nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, au fost respinse ca nefondate recursurile, soluție care nu a antamat situația de fapt a cauzei, obiectul ambelor recursuri fiind limitat la critici de nelegalitate aduse deciziei atacate, în contextul în care situația de fapt a fost considerată ca fiind deplin stabilită în faza procesuală a apelului.

Întrucât în această ipoteză decizia instanței de recurs nu evocă fondul, nu este îndeplinită condiția cerută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac. În consecință, cererile de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 9 C. proc. civ. urmează a fi respinse ca inadmisibile. În ipoteza cererii de revizuire reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., condiția de admisibilitate menționată anterior nu este cerută întrucât, în cazul contrarietății de hotărâri pronunțate în una și aceeași cauză, scopul revizuirii nu este modificarea soluției ca urmare a schimbării intervenite în situația de fapt a cauzei, ci anularea ultimei hotărâri care a fost pronunțată în aceeași cauză, pentru a se da eficiență principiului autorității de lucru judecat.

Însă, asupra cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat din oficiu excepția tardivității. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 de la data pronunțării ultimei hotărâri. Revizuentul a invocat contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și Decizia nr. 3184 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar data ultimei hotărâri este 10 iunie 2013. Luând în considerare data de 10 iunie 2013, termenul de revizuire de o lună, calculat potrivit art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., se împlinește la 10 iulie 2013. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2013, după mai mult de 5 luni, fiind astfel depășit termenul legal de o lună pentru formularea cererii de revizuire, motiv pentru care, în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de revizuentul D.S. împotriva Deciziei nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, întemeiate pe art. 322 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de același revizuent împotriva aceleiași decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2014. Procesat de GGC - LM