ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1971/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1971/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1971/2016

Asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin

cererea de revizuire înregistrată la data de 25 iunie 2014 pe rolul Tribunalului

Argeș, A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea

Sentinței civile nr. 1363 din 20 iunie 2013 pronunțată de

Judecătoria Câmpulung în dosar nr. x/205/2012*.

Prin Sentința civilă nr.

2420 din 28 octombrie 2014, Tribunalul Argeș a admis excepția de

necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin cererea precizatoare,

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 16

ianuarie 2015, revizuentul a solicitat și anularea Sentinței civile

nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria

Câmpulung în dosarul nr. x/205/2011**. Revizuentul a susținut că cele

două sentințe încalcă autoritatea de lucru judecat a

următoarelor patru hotărâri: Sentința civilă nr. 851 din 17

mai 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosar nr.

x/205/2009, Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011

pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosar nr. x/205/2010*,

Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 pronunțată de

Tribunalul Argeș în dosar nr. x/205/2011** și Decizia civilă nr.

119 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar

nr. x/09/2006.

Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă, prin Decizia nr. 9 din 26 ianuarie 2015, a respins

cererea de revizuire, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii revizuentul

a formulat recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 1339

pronunțată în data de 20 mai 2015 a admis recursul, a casat Decizia

civilă nr. 9 din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă, și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Înalta Curte a constatat faptul

că instanța a fost învestită printr-o cerere precizatoare

și cu revizuirea Sentinței civile nr. 2087 din 18 noiembrie 2013

pronunțată de Judecătoria Câmpulung, iar, din dispozitivul

și considerentele deciziei recurate, a reieșit că nu s-a

analizat cererea de revizuire și în ceea ce privește această

sentință.

În rejudecare, Curtea de Apel

Pitești, prin Decizia nr. 110 pronunțată în data de 2 octombrie

2015, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire. În motivare,

instanța, analizând Sentințele civile nr. 1363 din 20 iunie 2013, nr.

2087 din 18 noiembrie 2013 și nr. 1600 din 8 octombrie 2012, a reținut

că acestea nu au caracter potrivnic deoarece nu au soluționat

același raport juridic litigios.

Împotriva acestei decizii revizuentul

a formulat recurs prin care a susținut că instanța nu a analizat

toate hotărârile indicate ca fiind potrivnice prin cererea de revizuire.

Prin Decizia nr. 325 din 16 februarie

2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 110 din data de 2 octombrie

2015 a Curții de Apel Pitești, secția I a civilă, și a

casat decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta

Curte a reținut că, în speță, revizuentul a formulat o

cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin

care a solicitat anularea Sentinței civile nr. 1363 din 20 iunie 2013

și a Sentinței civile nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 pe motiv că

acestea ar contraveni autorității de lucru judecat de care se

bucură următoarele hotărâri: Sentința civilă nr. 851

din 17 mai 2011, Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011, Decizia

civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 și Decizia civilă nr. 119 din

17 aprilie 2007.

Instanța a reținut că

prin Decizia nr. 1339 pronunțată în data de 20 mai 2015, Înalta Curte

de Casație și Justiție, în urma admiterii recursului formulat de

revizuent, a trimis cauza spre rejudecare, indicând instanței necesitatea

analizării cererii de revizuire și în ceea ce privește

Sentința civilă nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 din perspectiva

criticilor formulate de către recurent. Instanța a constatat că,

în rejudecare, analiza curții de apel a vizat pretinsa contrarietate

existentă între Sentințele civile nr. 1363 din 20 iunie 2013, nr.

2087 din 18 noiembrie 2013 și nr. 1600 din 8 octombrie 2012, nesocotind

așadar dezlegarea instanței de recurs potrivit căreia

Sentința nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 urma să fie analizată

din perspectiva criticilor formulate de revizuent.

Așa fiind, instanța nu a

analizat dacă Sentințele nr. 1363 din 20 iunie 2013 și nr. 2087

din 18 noiembrie 2013 sunt contradictorii celor patru hotărâri

menționate mai sus.

S-a dispus ca instanța, în

rejudecare, să analizeze fiecare din cele două hotărâri a

căror anulare se cere raportat la acele hotărâri a căror

autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată.

Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 9 din 18 mai 2016

a respins cererea de revizuire formulată de A., reținând

următoarele:

Revizuentul a invocat existența

unei contradicții între Sentința civilă nr. 1363 din 20 iunie

2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung și următoarele

hotărâri: Sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011,

pronunțată de Judecătoria Câmpulung, Sentința civilă

nr. 1566 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria

Câmpulung, Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 și Decizia

civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007, ambele pronunțate de Tribunalul

Argeș; de asemenea, revizuentul a invocat existența

contradicției dintre Sentința civilă nr. 2087 din 18 noiembrie

2013 și cele patru hotărâri menționate mai sus.

Prin Sentința civilă nr.

1363 a fost respinsă acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu

Comisia Locală de Fond Funciar Dârmănești și B.,

acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a

titlului de proprietate din 27 mai 2003, emis în favoarea lui B..

Prin Sentința civilă nr. 851

din 17 mai 2011 a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamantul A. în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar

Dârmănești, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș,

B. și C., ca urmare a admiterii excepției de lucru judecat și a

lipsei interesului, acțiunea având ca obiect obligarea Comisiei locale

Dârmănești de a soluționa cererea din 29 februarie 1998

înregistrată la Primăria Dârmănești și de a

răspunde la petițiile transmise de Prefectura Argeș sub nr. x

și y din 6 martie 2008.

Curtea a constatat că hotărârile

nu sunt date în aceeași pricină, obiectul celor două cauze

soluționate prin Sentința civilă nr. 1363 și respectiv prin

Sentința civilă nr. 851 fiind diferit, astfel încât nu se

verifică condiția autorității de lucru judecat a primei

hotărâri.

Analizând existența unei

contradicții de hotărâri între Sentința civilă nr. 1363

și Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011 a

Judecătoriei Câmpulung, Curtea a constatat că cele două

hotărâri nu conțin prevederi de neconciliat, neexistând

îndeplinită condiția autorității de lucru judecat. Astfel,

prin Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011 a fost

respinsă acțiunea formulată de A. în contradictoriu cu Comisia

Locală de Fond Funciar Dârmănești și B., prin se solicitase

desființarea titlului de proprietate din 27 mai 2003 eliberat pe numele

pârâtului, care se suprapunea integral peste titlul său de proprietate din

14 aprilie 1998.

Cum cele două hotărâri nu

conțin prevederi care să nu se poată executa simultan, deși

au fost date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate, nu s-a reținut incidența motivului de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 887 din 3

aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admis

recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1600

din 8 octombrie 2012 a Judecătoriei Câmpulung, în contradictoriu cu

intimații Comisia Locală de Fond Funciar Dârmănești și

B. și s-a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță de fond.

Nici cu privire la aceste

hotărâri nu a fost găsit incident motivul de revizuire prevăzut

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neavând același obiect.

În ceea ce privește Decizia

civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, Curtea a

statuat că nu se regăsește condiția impusă de norma

menționată pentru a fi potrivnică Sentinței civile nr.

1363, deoarece prin decizia tribunalului din 17 aprilie 2007 a fost

respinsă acțiunea precizată și restrânsă

formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., Comisia

Locală de Fond Funciar Dârmănești și Comisia

Județeană de Fond Funciar Argeș și, totodată, a fost

respinsă cererea reconvențională.

Prin Sentința civilă nr.

2087 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung

a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în

contradictoriu cu pârâții B. și Comisia Locală de Fond Funciar

Dârmănești prin care reclamantul a solicitat să se dispună

anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. x/1998 și a fișei

cu date premergătoare titlului, emise pe numele pârâtului pentru

suprafața de 5 ha teren.

Curtea a constatat că

această hotărâre nu este contradictorie în raport cu niciuna dintre

următoarele hotărâri: Sentința civilă nr. 851 din 17 mai

2011, Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2010, Decizia

civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 și Decizia civilă nr. 119 din

17 aprilie 2007.

Revizuirea pentru contradictorialitate

de hotărâri, solicitată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7

C. proc. civ. poate fi făcută dacă există două

hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat

care să se poată executa simultan, iar, a statuat Curtea,

hotărârile sunt date în aceeași pricină, între aceleași

părți, având aceeași calitate.

Curtea a constatat că cele

două hotărâri judecătorești a cărei revizuire se

solicită nu au caracter potrivnic chiar dacă soluțiile privesc

acte juridice emise pentru aceeași suprafață de teren, întrucât

caracterul potrivnic ar exista numai în situația în care soluțiile nu

s-ar putea concilia; or, dimpotrivă, s-a constatat inexistența

dreptului reclamantului de a solicita anularea actelor de reconstituire a

dreptului de proprietate, atât prin cele două hotărâri a căror

revizuire se solicită, cât și prin hotărârile invocate ca fiind

potrivnice celor dintâi.

Față de aceste argumente,

Curtea a respins cererea de revizuire ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs revizuentul A., neindicând temeiul juridic, dar susținând

nelegalitatea hotărârii atacate.

Recurentul a redat în memoriul de

recurs parte din considerentele hotărârilor pronunțate, pretins

potrivnice cu hotărârea judecătorească a cărei revizuire a

solicitat-o. A precizat că instanța de revizuire a reținut în

mod eronat că nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a

hotărârii judecătorești prin care i s-a reconstituit, în

calitate de moștenitor, dreptul de proprietate de pe urma autoarei C. -

Sentința civilă nr. 445 din 6 februarie 1996 a Judecătoriei

Câmpulung, prin Decizia nr. x/R/2005 preluată de Decizia nr. 119 din 17

aprilie 2007 a Tribunalului Argeș. Eroarea a fost menținută

după casare, prin pronunțarea Sentinței civile nr. 2087/2013.

Curtea, analizând

contradictorialitatea Sentinței civile nr. 851 din 17 mai 2011

față de Sentințele nr. 1363 din 20 iunie 2013 și x/2013 nu

a observat că în considerentele acesteia s-a reținut că i s-a

reconstituit revizuentului dreptul exclusiv de proprietate pentru imobilul ce a

aparținut autoarei C., pe vechile amplasamente și a fost pus în

posesie pe terenul specificat în titlul său de proprietate nr. x din 14

aprilie 1993, spre deosebire de Sentința civilă nr. x/2011 care

reține o cu totul altă situație de fapt.

Sentința civilă nr.

1363/2012 a reținut autoritatea de lucru judecat față de

Sentința civilă nr. 851/2011, care a stabilit irevocabil că terenul

i-a fost reconstituit în totalitate și față de Sentința

civilă nr. 998/2011 care a menționat că, refuzând efectuarea

unei expertize tehnice, instanța nu a putut stabili cine este proprietarul

terenului și faptul că titlurile părților se suprapun.

A susținut că în mod eronat

prin decizia recurată nu s-a reținut că a fost

încălcată autoritatea de lucru judecat în raport de considerentele

hotărârilor menționate în cererea de revizuire.

Înalta Curte, analizând din

perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticile formulate de revizuent

referitoare la greșita interpretare și aplicare a art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., constată recursul nefondat pentru următoarele

considerente:

Susținerile recurentului nu au

nicio acoperire în textul legii pe care aceasta și-a întemeiat cererea de

revizuire, respectiv prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care impun

condiția legală a existenței unor hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Totodată, acestea sunt

străine fundamentului care a stat la baza consacrării acestui caz de

revizuire, respectiv acela al evitării ori, după caz,

înlăturării acelor situații în care se ajunge ca același

proces să fie soluționat de două ori, prin hotărâri

contradictorii.

În analiza condițiilor

autorității de lucru judecat pe care se fundamentează motivul de

revizuire invocat în cauză - art. 322 pct. 7 C. proc. civ., era necesar a

se stabili, cu prioritate, ce obiect, cauză și părți au

avut cererile din litigiile soluționate prin hotărârile pretins

potrivnice.

În acest scop, curtea de apel a

procedat la redarea soluțiilor din hotărârile invocate ca fiind

potrivnice prin cererea de revizuire, pentru ca apoi, în urma comparării

elementelor cererilor soluționate prin aceste hotărâri, să

tragă concluzia că hotărârile nu sunt potrivnice, sens în care a

indicat elementele în privința cărora nu există identitate.

Astfel, Curtea de Apel Pitești, a

reținut prin decizia atacată că hotărârile a căror

anulare s-a solicitat nu au caracter potrivnic față de cele patru

hotărâri menționate, întrucât, chiar dacă privesc acte juridice

emise pentru aceeași suprafață de teren, soluțiile

pronunțate nu sunt ireconciliabile.

Curtea a reținut că între

părți s-au derulat mai multe litigii generate de faptul că

acestea au pretins că se suprapun actele ce atestă dreptul de

proprietate cu privire la imobilul teren situat în zona Punctul Sec, comuna

Dârmănești, județul Argeș, teren ce a aparținut autoarei

C. și pentru care au fost emise în procedura legislației funciare

titluri de proprietate.

Instanța de revizuire a apreciat

că nu există contrarietate între Sentința civilă nr. 1363

din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Câmpulung și Decizia nr. 887 din 3

aprilie 2013 întrucât nu este îndeplinită cerința de a avea

același obiect.

Astfel, prin acțiunea civilă

înregistrată în data de 6 iulie 2012, reclamantul A. a solicitat, în

contradictoriu cu B. și Comisia locală de Fond Funciar

Dârmănești, să se constate nulitatea absolută a Titlului de

proprietate nr. 122313 din 27 mai 2003 emis pe numele pârâtului B..

Prin Sentința civilă nr.

1682 din 18 octombrie 2012, Judecătoria Câmpulung a admis excepția

autorității de lucru judecat, reținând că părțile

litigante s-au mai judecat și în cauza ce a făcut obiectul dosarului

nr. x/205/2007 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 228 din

31 ianuarie 2008 a Judecătoriei Câmpulung.

Prin Decizia nr. 712 din 14 martie

2013, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis recursul reclamantului

împotriva sentinței judecătoriei, iar cauza a fost trimisă spre

rejudecare.

În rejudecare, instanța a

reținut că prin Sentința civilă nr. 1601 din 8 octombrie

2012, Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă prin Decizia

nr. 971 din 11 aprilie 2013 a Tribunalului Argeș, a respins acțiunea

reclamantului A. prin care ceruse anularea titlului de proprietate nr. x/2003

emis pe numele pârâtului B. în contradictoriu cu aceiași pârâți,

reținându-se autoritatea de lucru judecat dată de Sentința nr.

998 din 8 iunie 2011 a Judecătoriei Câmpulung, rămasă

definitivă prin Decizia nr. 3866 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului

Argeș și prin Sentința civilă nr. 1363 din 20 iunie 2013,

Judecătoria Câmpulung (rămasă irevocabilă urmare a

respingerii recursului reclamantului prin Decizia civilă nr. 1735 din 19

iunie 2014 a Tribunalului Argeș, secția civilă), a respins

acțiunea reclamantului.

În litigiul în care Tribunalul

Argeș, prin Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 a admis

recursul și a trimis cauza spre rejudecare, obiectul a fost diferit în

sensul că reclamantul a solicitat anularea procesului-verbal de punere în

posesie nr. x din 27 mai 1998 și a fișei de date premergătoare

emiterii Titlului de proprietate în favoarea pârâtului B..

Conform dispozițiilor art. 322

alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1 - 9 C.

proc. civ.

În sensul textului de lege citat,

hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al

cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. O instanță de

recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar,

aceasta reapreciază probele administrate de instanțele inferioare,

reține o altă situație de fapt și pronunță o

soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de

instanțele inferioare.

Prin urmare, nu au acest caracter

și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii

hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea

cu trimitere.

În cauză, în mod corect Curtea de

Apel Pitești a constatat că nu există contrarietate între cele

două hotărâri, respectiv Sentința civilă nr. 1363 din 20

iunie 2013 a Judecătoriei Câmpulung și Decizia civilă nr. 887

din 3 aprilie 2013 a Tribunalului Argeș, care nu evocă fondul, fiind

o hotărâre intermediară de casare cu trimitere, reținând că

cele două hotărâri pretins contrare au fost pronunțate în

două litigii diferite, în soluționarea unor cereri de chemare în

judecată având obiecte distincte.

Cum hotărârile pronunțate în

aceste procese nu sunt contradictorii, critica formulată în recurs pe

acest aspect nu este fondată.

De asemenea, critica nu este fondată

în ceea ce privește existența unei contrarietăți în sensul

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., între Sentința civilă nr. 1363 din 20

iunie 2013 a Judecătoriei Câmpulung și Sentința civilă nr.

851 din 17 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung.

Astfel, prin acțiunea

înregistrată la data de 3 februarie 2009 reclamantul A. a solicitat

obligarea pârâtei Comisia locală de Fond Funciar Dârmănești,

județul Argeș să îi răspundă la petițiile

transmise de Prefectura Argeș sub nr. x și y. Ulterior, și-a

precizat pretențiile, solicitând, în contradictoriu cu pârâții B.

și C., anularea titlului de proprietate emis în favoarea lor pentru

terenul de 5.000 mp, situat în locul Puțul Sec. Prin Sentința

civilă nr. 851 din 17 mai 2011, rămasă definitivă urmare a

respingerii recursului prin Decizia nr. 3591 din 28 noiembrie 2011 a

Tribunalului Argeș, Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea

reclamantului A. de anulare a Titlului de proprietate nr. x emis în favoarea

pârâtului B. pentru terenul de 5.000 mp situat în punctul Puțul Sec din

comuna Dârmănești, județul Argeș, reținând autoritatea

de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 1269 din 8

septembrie 2010 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă și

irevocabilă prin Decizia nr. 963 din 21 martie 2011 a Tribunalului

Argeș.

Dată fiind finalitatea celor

două litigii, în mod corect instanța de revizuire a reținut

că hotărârile pronunțate în aceste procese nu sunt

contradictorii în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte,

dispozitivele celor două hotărâri nu conțin prevederi

ireconciliabile, iar, pe de altă parte, nu există o identitate de

obiect.

Prin urmare, criticile formulate pe

acest aspect nu sunt întemeiate din perspectiva motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Același raționament juridic

reiese și din analiza hotărârii a cărei anulare se

solicită, prin raportare la Sentința civilă nr. 1566 din 18

octombrie 2011 a Judecătoriei Câmpulung (rămasă irevocabilă

urmare a respingerii recursului reclamantului prin Decizia nr. 829 din 15

martie 2012 a Tribunalului Argeș, secția civilă), hotărâre

prin care, de asemenea, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamantul A. de desființare a titlului de proprietate din 27 mai 2003

eliberat pe numele pârâtului B.

Prin urmare, critica de nelegalitate

nu este fondată, având în vedere că nu este îndeplinită

condiția autorității de lucru judecat, impusă de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Curtea de Apel Pitești a statuat

că nu există contradicția impusă de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., pentru lipsa identități de obiect, și în ceea ce

privește Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului

Argeș.

Se constată că prin Decizia

civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007, Tribunalului Argeș, în

rejudecare, soluționând apelurile declarate de reclamantul A. și

pârâtul B. împotriva Sentinței civile nr. 883/2004 a Judecătoriei

Câmpulung, a respins acțiunea precizată formulată de reclamant

și cererea reconvențională formulată de pârât, de constatare

a nulității titlurilor de proprietate reciproce, având ca obiect

terenul de 5.000 mp situat în punctul Puțul Sec, comuna

Dârmănești, județul Argeș, reținând că titlurile

de proprietate ale părților nu se suprapun pentru această

suprafață de teren.

Analizând nelegalitatea deciziei

recurate din perspectiva acestor hotărâri judecătorești se

constată că acestea nu includ elemente caracteristice pentru

existența lucrului judecat, dispozitivele celor două hotărâri

neconținând prevederi imposibil de executat simultan, atât timp cât prin

ambele a fost respinsă cererea reclamantului de constatare a

nulității titlului de proprietate nr. x emis de Comisia locală

de Fond Funciar Dârmănești în favoarea pârâtului B.. Prin urmare,

critica este nefondată.

Cât privește critica referitoare

la neincidența motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin raportare la Sentința civilă nr.

2087 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel Pitești a reținut că

nu sunt întrunite condițiile pentru a putea fi primită cererea de

revizuire.

Astfel, la data de 28 ianuarie 2011,

reclamantul A. a solicitat anularea procesului-verbal de punere în posesie din

27 mai 1998 și a fișei de date premergătoare emiterii Titlului

de proprietate în favoarea pârâtului B.

După al doilea ciclu procesual,

Tribunalul Argeș, prin Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013

(hotărâre intermediară, anterior menționată, în raport de

care recurentul-revizuent a pretins că există contrarietate cu

privire atât la Sentința nr. 1363/2013 cât și la sentința

2087/2013, ambele pronunțate de Judecătoria Câmpulung) a admis

recursul reclamantului, a casat sentința instanței de fond și a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, prin Sentința

civilă nr. 2087 din 18 noiembrie 2013, Judecătoria Câmpulung a

respins acțiunea, reținând în considerente că nu este

corectă susținerea reclamantului potrivit căreia actele de

proprietate emise în procesul de reconstituire pe numele pârâtului încalcă

dreptul său de proprietate, câtă vreme reconstituirea dreptului

fiecăruia de proprietate a avut în vedere faptul că loturile nu au

fost atribuite în exclusivitatea mamei reclamantului sau tatălui

pârâtului, ci în raport de dreptul autoarei lor comune - C., precum și

faptul că cele două părți litigante nu sunt unicii

moștenitori ai autoarei lor.

Această sentință a

rămas irevocabilă la data pronunțării Deciziei nr. 1687 din

18 iunie 2014, prin care Tribunalul Argeș a respins recursul declarat de

reclamant.

Critica în recurs nu este

fondată.

Motivul de revizuire prevăzut de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sancționează

încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când

instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, făcând

astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri,

întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea

care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație

nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent, anularea

ultimei hotărâri.

Rezultă din aceeași

dispoziție procesuală nominalizată mai sus, că una din

condițiile esențiale, necesară pentru admisibilitatea unei

cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este ca hotărârile așa-zis potrivnice să fie

pronunțate în dosare diferite.

În cauza dedusă

judecății, se constată însă că atât Sentința

civilă nr. 2087/2013 a Judecătoriei Câmpulung, a cărei nulitate

se solicită cât și Decizia civilă nr. 887/2013 a Tribunalului

Argeș, care se afirmă că ar fi potrivnice nu au fost

pronunțate, însă, în dosare diferite, ci în cadrul aceluiași

dosar, fiind vorba doar de cicluri procesuale diferite.

Cum în cadrul aceluiași proces,

nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în

diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele

anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății,

Curtea de Apel Pitești în mod corect a constatat că nu sunt

îndeplinite condițiile de revizuire pe temeiul dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Nu sunt fondate criticile în recurs

nici în ceea ce privește analiza Sentinței civile nr. 2087/2013 a

Judecătoriei Câmpulung prin raportare la Decizia civilă nr. 119 din

17 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș și Sentința civilă nr.

851 din 17 mai 2011 a Judecătoriei Câmpulung, întrucât nu se verifică

îndeplinirea condiției identității de obiect, pentru considerentele

anterior menționate, reținute corect de către instanța de

revizuire.

Este corectă analiza Curții

de Apel Pitești și prin raportare la Sentința civilă nr.

1566 din 18 octombrie 2011 a Judecătoriei Câmpulung, întrucât nu se

verifică îndeplinirea condiției identității de obiect, care

configurează puterea de lucru judecat.

Nefiind astfel îndeplinită una

din condițiile autorității de lucru judecat, respectiv

identitatea de obiect, Înalta Curte, constată nefondată critica

recurentului potrivit căreia erau îndeplinite condițiile presupuse de

cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

Prin criticile din recurs, recurentul

tinde să afirme că poate justifica un caz de revizuire întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și o situație de

încălcare a puterii lucrului judecat în manifestarea sa de prezumție

(mijloc de probă) care vine să demonstreze o anume rezolvare

dată unor raporturi juridice, de natură să influențeze

soluționarea cererilor sale, având ca finalitate recunoașterea

dreptului său exclusiv de proprietate și asupra suprafeței de

teren de 5 ha pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în

favoarea pârâtului B..

Înalta Curte reține că

scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7

C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor în care s-au

săvârșit eventuale greșeli de judecată, prin anularea

acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului

autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate de nesocotirea acestui principiu, premisă ce a fost

cercetată corect de instanță în pronunțarea deciziei

recurate.

În raport de aceste considerente,

reținând legalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel

Pitești asupra cererii de revizuire, Înalta Curte va respinge recursul

declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 9 din 18 mai 2016 a

Curții de Apel Pitești, secția I civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - CL