ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1971/2016

Decizia nr. 1971/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 25 iunie 2014 pe rolul Tribunalului Argeș, A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea Sentinței civile nr. 1363 din 20 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosar nr. x/205/2012*. Prin Sentința civilă nr. 2420 din 28 octombrie 2014, Tribunalul Argeș a admis excepția de necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești. Prin cererea precizatoare, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 16 ianuarie 2015, revizuentul a solicitat și anularea Sentinței civile nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. x/205/2011**.

Revizuentul a susținut că cele două sentințe încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor patru hotărâri: Sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosar nr. x/205/2009, Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosar nr. x/205/2010*, Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. x/205/2011** și Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. x/09/2006. Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 9 din 26 ianuarie 2015, a respins cererea de revizuire, ca nefondată. Împotriva acestei decizii revizuentul a formulat recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 1339 pronunțată în data de 20 mai 2015 a admis recursul, a casat Decizia civilă nr. 9 din 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Înalta Curte a constatat faptul că instanța a fost învestită printr-o cerere precizatoare și cu revizuirea Sentinței civile nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, iar, din dispozitivul și considerentele deciziei recurate, a reieșit că nu s-a analizat cererea de revizuire și în ceea ce privește această sentință. În rejudecare, Curtea de Apel Pitești, prin Decizia nr. 110 pronunțată în data de 2 octombrie 2015, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

În motivare, instanța, analizând Sentințele civile nr. 1363 din 20 iunie 2013, nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 și nr. 1600 din 8 octombrie 2012, a reținut că acestea nu au caracter potrivnic deoarece nu au soluționat același raport juridic litigios. Împotriva acestei decizii revizuentul a formulat recurs prin care a susținut că instanța nu a analizat toate hotărârile indicate ca fiind potrivnice prin cererea de revizuire. Prin Decizia nr. 325 din 16 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 110 din data de 2 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I a civilă, și a casat decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, în speță, revizuentul a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin care a solicitat anularea Sentinței civile nr. 1363 din 20 iunie 2013 și a Sentinței civile nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 pe motiv că acestea ar contraveni autorității de lucru judecat de care se bucură următoarele hotărâri: Sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011, Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011, Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 și Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007. Instanța a reținut că prin Decizia nr. 1339 pronunțată în data de 20 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma admiterii recursului formulat de revizuent, a trimis cauza spre rejudecare, indicând instanței necesitatea analizării cererii de revizuire și în ceea ce privește Sentința civilă nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 din perspectiva criticilor formulate de către recurent.

Instanța a constatat că, în rejudecare, analiza curții de apel a vizat pretinsa contrarietate existentă între Sentințele civile nr. 1363 din 20 iunie 2013, nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 și nr. 1600 din 8 octombrie 2012, nesocotind așadar dezlegarea instanței de recurs potrivit căreia Sentința nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 urma să fie analizată din perspectiva criticilor formulate de revizuent. Așa fiind, instanța nu a analizat dacă Sentințele nr. 1363 din 20 iunie 2013 și nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 sunt contradictorii celor patru hotărâri menționate mai sus. S-a dispus ca instanța, în rejudecare, să analizeze fiecare din cele două hotărâri a căror anulare se cere raportat la acele hotărâri a căror autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 9 din 18 mai 2016 a respins cererea de revizuire formulată de A., reținând următoarele: Revizuentul a invocat existența unei contradicții între Sentința civilă nr. 1363 din 20 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung și următoarele hotărâri: Sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 și Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007, ambele pronunțate de Tribunalul Argeș; de asemenea, revizuentul a invocat existența contradicției dintre Sentința civilă nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 și cele patru hotărâri menționate mai sus.

Prin Sentința civilă nr. 1363 a fost respinsă acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Dârmănești și B., acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate din 27 mai 2003, emis în favoarea lui B.. Prin Sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Dârmănești, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, B. și C., ca urmare a admiterii excepției de lucru judecat și a lipsei interesului, acțiunea având ca obiect obligarea Comisiei locale Dârmănești de a soluționa cererea din 29 februarie 1998 înregistrată la Primăria Dârmănești și de a răspunde la petițiile transmise de Prefectura Argeș sub nr. x și y din 6 martie 2008. Curtea a constatat că hotărârile nu sunt date în aceeași pricină, obiectul celor două cauze soluționate prin Sentința civilă nr. 1363 și respectiv prin Sentința civilă nr. 851 fiind diferit, astfel încât nu se verifică condiția autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând existența unei contradicții de hotărâri între Sentința civilă nr. 1363 și Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011 a Judecătoriei Câmpulung, Curtea a constatat că cele două hotărâri nu conțin prevederi de neconciliat, neexistând îndeplinită condiția autorității de lucru judecat. Astfel, prin Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011 a fost respinsă acțiunea formulată de A. în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Dârmănești și B., prin se solicitase desființarea titlului de proprietate din 27 mai 2003 eliberat pe numele pârâtului, care se suprapunea integral peste titlul său de proprietate din 14 aprilie 1998. Cum cele două hotărâri nu conțin prevederi care să nu se poată executa simultan, deși au fost date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nu s-a reținut incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Prin Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1600 din 8 octombrie 2012 a Judecătoriei Câmpulung, în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Fond Funciar Dârmănești și B. și s-a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Nici cu privire la aceste hotărâri nu a fost găsit incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neavând același obiect.

În ceea ce privește Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș, Curtea a statuat că nu se regăsește condiția impusă de norma menționată pentru a fi potrivnică Sentinței civile nr. 1363, deoarece prin decizia tribunalului din 17 aprilie 2007 a fost respinsă acțiunea precizată și restrânsă formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., Comisia Locală de Fond Funciar Dârmănești și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș și, totodată, a fost respinsă cererea reconvențională. Prin Sentința civilă nr. 2087 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și Comisia Locală de Fond Funciar Dârmănești prin care reclamantul a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. x/1998 și a fișei cu date premergătoare titlului, emise pe numele pârâtului pentru suprafața de 5 ha teren.

Curtea a constatat că această hotărâre nu este contradictorie în raport cu niciuna dintre următoarele hotărâri: Sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011, Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2010, Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 și Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007. Revizuirea pentru contradictorialitate de hotărâri, solicitată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. poate fi făcută dacă există două hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat care să se poată executa simultan, iar, a statuat Curtea, hotărârile sunt date în aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate.

Curtea a constatat că cele două hotărâri judecătorești a cărei revizuire se solicită nu au caracter potrivnic chiar dacă soluțiile privesc acte juridice emise pentru aceeași suprafață de teren, întrucât caracterul potrivnic ar exista numai în situația în care soluțiile nu s-ar putea concilia; or, dimpotrivă, s-a constatat inexistența dreptului reclamantului de a solicita anularea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, atât prin cele două hotărâri a căror revizuire se solicită, cât și prin hotărârile invocate ca fiind potrivnice celor dintâi. Față de aceste argumente, Curtea a respins cererea de revizuire ca nefondată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul A., neindicând temeiul juridic, dar susținând nelegalitatea hotărârii atacate.

Recurentul a redat în memoriul de recurs parte din considerentele hotărârilor pronunțate, pretins potrivnice cu hotărârea judecătorească a cărei revizuire a solicitat-o. A precizat că instanța de revizuire a reținut în mod eronat că nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești prin care i s-a reconstituit, în calitate de moștenitor, dreptul de proprietate de pe urma autoarei C. - Sentința civilă nr. 445 din 6 februarie 1996 a Judecătoriei Câmpulung, prin Decizia nr. x/R/2005 preluată de Decizia nr. 119 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș. Eroarea a fost menținută după casare, prin pronunțarea Sentinței civile nr. 2087/2013.

Curtea, analizând contradictorialitatea Sentinței civile nr. 851 din 17 mai 2011 față de Sentințele nr. 1363 din 20 iunie 2013 și x/2013 nu a observat că în considerentele acesteia s-a reținut că i s-a reconstituit revizuentului dreptul exclusiv de proprietate pentru imobilul ce a aparținut autoarei C., pe vechile amplasamente și a fost pus în posesie pe terenul specificat în titlul său de proprietate nr. x din 14 aprilie 1993, spre deosebire de Sentința civilă nr. x/2011 care reține o cu totul altă situație de fapt. Sentința civilă nr. 1363/2012 a reținut autoritatea de lucru judecat față de Sentința civilă nr. 851/2011, care a stabilit irevocabil că terenul i-a fost reconstituit în totalitate și față de Sentința civilă nr. 998/2011 care a menționat că, refuzând efectuarea unei expertize tehnice, instanța nu a putut stabili cine este proprietarul terenului și faptul că titlurile părților se suprapun.

A susținut că în mod eronat prin decizia recurată nu s-a reținut că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat în raport de considerentele hotărârilor menționate în cererea de revizuire. Înalta Curte, analizând din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticile formulate de revizuent referitoare la greșita interpretare și aplicare a art. 322 pct. 7 C. proc. civ., constată recursul nefondat pentru următoarele considerente: Susținerile recurentului nu au nicio acoperire în textul legii pe care aceasta și-a întemeiat cererea de revizuire, respectiv prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care impun condiția legală a existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Totodată, acestea sunt străine fundamentului care a stat la baza consacrării acestui caz de revizuire, respectiv acela al evitării ori, după caz, înlăturării acelor situații în care se ajunge ca același proces să fie soluționat de două ori, prin hotărâri contradictorii. În analiza condițiilor autorității de lucru judecat pe care se fundamentează motivul de revizuire invocat în cauză - art. 322 pct. 7 C. proc. civ., era necesar a se stabili, cu prioritate, ce obiect, cauză și părți au avut cererile din litigiile soluționate prin hotărârile pretins potrivnice. În acest scop, curtea de apel a procedat la redarea soluțiilor din hotărârile invocate ca fiind potrivnice prin cererea de revizuire, pentru ca apoi, în urma comparării elementelor cererilor soluționate prin aceste hotărâri, să tragă concluzia că hotărârile nu sunt potrivnice, sens în care a indicat elementele în privința cărora nu există identitate.

Astfel, Curtea de Apel Pitești, a reținut prin decizia atacată că hotărârile a căror anulare s-a solicitat nu au caracter potrivnic față de cele patru hotărâri menționate, întrucât, chiar dacă privesc acte juridice emise pentru aceeași suprafață de teren, soluțiile pronunțate nu sunt ireconciliabile. Curtea a reținut că între părți s-au derulat mai multe litigii generate de faptul că acestea au pretins că se suprapun actele ce atestă dreptul de proprietate cu privire la imobilul teren situat în zona Punctul Sec, comuna Dârmănești, județul Argeș, teren ce a aparținut autoarei C. și pentru care au fost emise în procedura legislației funciare titluri de proprietate. Instanța de revizuire a apreciat că nu există contrarietate între Sentința civilă nr. 1363 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Câmpulung și Decizia nr. 887 din 3 aprilie 2013 întrucât nu este îndeplinită cerința de a avea același obiect.

Astfel, prin acțiunea civilă înregistrată în data de 6 iulie 2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B. și Comisia locală de Fond Funciar Dârmănești, să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 122313 din 27 mai 2003 emis pe numele pârâtului B.. Prin Sentința civilă nr. 1682 din 18 octombrie 2012, Judecătoria Câmpulung a admis excepția autorității de lucru judecat, reținând că părțile litigante s-au mai judecat și în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/205/2007 în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 228 din 31 ianuarie 2008 a Judecătoriei Câmpulung. Prin Decizia nr. 712 din 14 martie 2013, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis recursul reclamantului împotriva sentinței judecătoriei, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

În rejudecare, instanța a reținut că prin Sentința civilă nr. 1601 din 8 octombrie 2012, Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă prin Decizia nr. 971 din 11 aprilie 2013 a Tribunalului Argeș, a respins acțiunea reclamantului A. prin care ceruse anularea titlului de proprietate nr. x/2003 emis pe numele pârâtului B. în contradictoriu cu aceiași pârâți, reținându-se autoritatea de lucru judecat dată de Sentința nr. 998 din 8 iunie 2011 a Judecătoriei Câmpulung, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3866 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Argeș și prin Sentința civilă nr. 1363 din 20 iunie 2013, Judecătoria Câmpulung (rămasă irevocabilă urmare a respingerii recursului reclamantului prin Decizia civilă nr. 1735 din 19 iunie 2014 a Tribunalului Argeș, secția civilă), a respins acțiunea reclamantului.

În litigiul în care Tribunalul Argeș, prin Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare, obiectul a fost diferit în sensul că reclamantul a solicitat anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. x din 27 mai 1998 și a fișei de date premergătoare emiterii Titlului de proprietate în favoarea pârâtului B.. Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1 - 9 C. proc. civ. În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanțele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul.

O instanță de recurs evocă fondul atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunțate de instanțele inferioare. Prin urmare, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere. În cauză, în mod corect Curtea de Apel Pitești a constatat că nu există contrarietate între cele două hotărâri, respectiv Sentința civilă nr. 1363 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Câmpulung și Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 a Tribunalului Argeș, care nu evocă fondul, fiind o hotărâre intermediară de casare cu trimitere, reținând că cele două hotărâri pretins contrare au fost pronunțate în două litigii diferite, în soluționarea unor cereri de chemare în judecată având obiecte distincte.

Cum hotărârile pronunțate în aceste procese nu sunt contradictorii, critica formulată în recurs pe acest aspect nu este fondată. De asemenea, critica nu este fondată în ceea ce privește existența unei contrarietăți în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., între Sentința civilă nr. 1363 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Câmpulung și Sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung.

Astfel, prin acțiunea înregistrată la data de 3 februarie 2009 reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Comisia locală de Fond Funciar Dârmănești, județul Argeș să îi răspundă la petițiile transmise de Prefectura Argeș sub nr. x și y. Ulterior, și-a precizat pretențiile, solicitând, în contradictoriu cu pârâții B. și C., anularea titlului de proprietate emis în favoarea lor pentru terenul de 5.000 mp, situat în locul Puțul Sec. Prin Sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011, rămasă definitivă urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 3591 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Argeș, Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea reclamantului A. de anulare a Titlului de proprietate nr. x emis în favoarea pârâtului B. pentru terenul de 5.000 mp situat în punctul Puțul Sec din comuna Dârmănești, județul Argeș, reținând autoritatea de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 1269 din 8 septembrie 2010 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 963 din 21 martie 2011 a Tribunalului Argeș.

Dată fiind finalitatea celor două litigii, în mod corect instanța de revizuire a reținut că hotărârile pronunțate în aceste procese nu sunt contradictorii în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, dispozitivele celor două hotărâri nu conțin prevederi ireconciliabile, iar, pe de altă parte, nu există o identitate de obiect. Prin urmare, criticile formulate pe acest aspect nu sunt întemeiate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Același raționament juridic reiese și din analiza hotărârii a cărei anulare se solicită, prin raportare la Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011 a Judecătoriei Câmpulung (rămasă irevocabilă urmare a respingerii recursului reclamantului prin Decizia nr. 829 din 15 martie 2012 a Tribunalului Argeș, secția civilă), hotărâre prin care, de asemenea, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. de desființare a titlului de proprietate din 27 mai 2003 eliberat pe numele pârâtului B. Prin urmare, critica de nelegalitate nu este fondată, având în vedere că nu este îndeplinită condiția autorității de lucru judecat, impusă de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Curtea de Apel Pitești a statuat că nu există contradicția impusă de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., pentru lipsa identități de obiect, și în ceea ce privește Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș. Se constată că prin Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007, Tribunalului Argeș, în rejudecare, soluționând apelurile declarate de reclamantul A. și pârâtul B. împotriva Sentinței civile nr. 883/2004 a Judecătoriei Câmpulung, a respins acțiunea precizată formulată de reclamant și cererea reconvențională formulată de pârât, de constatare a nulității titlurilor de proprietate reciproce, având ca obiect terenul de 5.000 mp situat în punctul Puțul Sec, comuna Dârmănești, județul Argeș, reținând că titlurile de proprietate ale părților nu se suprapun pentru această suprafață de teren.

Analizând nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva acestor hotărâri judecătorești se constată că acestea nu includ elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, dispozitivele celor două hotărâri neconținând prevederi imposibil de executat simultan, atât timp cât prin ambele a fost respinsă cererea reclamantului de constatare a nulității titlului de proprietate nr. x emis de Comisia locală de Fond Funciar Dârmănești în favoarea pârâtului B.. Prin urmare, critica este nefondată. Cât privește critica referitoare la neincidența motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin raportare la Sentința civilă nr. 2087 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel Pitești a reținut că nu sunt întrunite condițiile pentru a putea fi primită cererea de revizuire.

Astfel, la data de 28 ianuarie 2011, reclamantul A. a solicitat anularea procesului-verbal de punere în posesie din 27 mai 1998 și a fișei de date premergătoare emiterii Titlului de proprietate în favoarea pârâtului B. După al doilea ciclu procesual, Tribunalul Argeș, prin Decizia civilă nr. 887 din 3 aprilie 2013 (hotărâre intermediară, anterior menționată, în raport de care recurentul-revizuent a pretins că există contrarietate cu privire atât la Sentința nr. 1363/2013 cât și la sentința 2087/2013, ambele pronunțate de Judecătoria Câmpulung) a admis recursul reclamantului, a casat sentința instanței de fond și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, prin Sentința civilă nr. 2087 din 18 noiembrie 2013, Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea, reținând în considerente că nu este corectă susținerea reclamantului potrivit căreia actele de proprietate emise în procesul de reconstituire pe numele pârâtului încalcă dreptul său de proprietate, câtă vreme reconstituirea dreptului fiecăruia de proprietate a avut în vedere faptul că loturile nu au fost atribuite în exclusivitatea mamei reclamantului sau tatălui pârâtului, ci în raport de dreptul autoarei lor comune - C., precum și faptul că cele două părți litigante nu sunt unicii moștenitori ai autoarei lor. Această sentință a rămas irevocabilă la data pronunțării Deciziei nr. 1687 din 18 iunie 2014, prin care Tribunalul Argeș a respins recursul declarat de reclamant.

Critica în recurs nu este fondată. Motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sancționează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și, concomitent, anularea ultimei hotărâri. Rezultă din aceeași dispoziție procesuală nominalizată mai sus, că una din condițiile esențiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., este ca hotărârile așa-zis potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite. În cauza dedusă judecății, se constată însă că atât Sentința civilă nr. 2087/2013 a Judecătoriei Câmpulung, a cărei nulitate se solicită cât și Decizia civilă nr. 887/2013 a Tribunalului Argeș, care se afirmă că ar fi potrivnice nu au fost pronunțate, însă, în dosare diferite, ci în cadrul aceluiași dosar, fiind vorba doar de cicluri procesuale diferite. Cum în cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecății, Curtea de Apel Pitești în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de revizuire pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Nu sunt fondate criticile în recurs nici în ceea ce privește analiza Sentinței civile nr. 2087/2013 a Judecătoriei Câmpulung prin raportare la Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Argeș și Sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011 a Judecătoriei Câmpulung, întrucât nu se verifică îndeplinirea condiției identității de obiect, pentru considerentele anterior menționate, reținute corect de către instanța de revizuire. Este corectă analiza Curții de Apel Pitești și prin raportare la Sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011 a Judecătoriei Câmpulung, întrucât nu se verifică îndeplinirea condiției identității de obiect, care configurează puterea de lucru judecat.

Nefiind astfel îndeplinită una din condițiile autorității de lucru judecat, respectiv identitatea de obiect, Înalta Curte, constată nefondată critica recurentului potrivit căreia erau îndeplinite condițiile presupuse de cazul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurentul tinde să afirme că poate justifica un caz de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și o situație de încălcare a puterii lucrului judecat în manifestarea sa de prezumție (mijloc de probă) care vine să demonstreze o anume rezolvare dată unor raporturi juridice, de natură să influențeze soluționarea cererilor sale, având ca finalitate recunoașterea dreptului său exclusiv de proprietate și asupra suprafeței de teren de 5 ha pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtului B.. Înalta Curte reține că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor în care s-au săvârșit eventuale greșeli de judecată, prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestui principiu, premisă ce a fost cercetată corect de instanță în pronunțarea deciziei recurate. În raport de aceste considerente, reținând legalitatea soluției pronunțate de Curtea de Apel Pitești asupra cererii de revizuire, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 9 din 18 mai 2016 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016. Procesat de GGC - CL