ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 325/2016

Decizia

nr. 325/2016

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., reține următoarele:

Prin

cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 25

iunie 2014, revizuentul A. a solicitat, în temeiul an. 322 pct. 7 din C. proc.

civ., anularea sentinței civile nr. 1363 din 20 iunie 2013 pronunțată de

Judecătoria Câmpulung în Dosar nr. x/205/2012*.

Prin sentința civilă nr. 2420 din 28

octombrie 2014, Tribunalul Argeș a admis excepția de necompetență materială a

Tribunalului și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin cererea precizatoare înregistrată

pe rolul Curții de Apel Pitești ta data de 16 ianuarie 2015, revizuentul a

solicitat și anularea sentinței civile nr. 2087 din 18 noiembrie 2013

pronunțată de Judecătoria Câmpulung în Dosar nr. x/205/2011**, revizuentul a

susținut că ceie două sentințe încalcă autoritatea de lucru judecat a

următoarelor patru hotărâri: sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011 pronunțată

de Judecătoria Câmpulung în Dosar nr. x/205/2009. sentința civilă nr. 1566 din 18

octombrie 2011. pronunțată de Judecătoria Câmpulung în Dosar nr. x/205/2010*,

Decizia civilă nr. 887 din 03 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în

Dosar nr. x/205/2011** și Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007 pronunțată

de Tribunalul Argeș în Dosar nr. x/09/2006.

Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă, prin Decizia nr. 9 pronunțată în data de 26 ianuarie 2015, a respins

cererea de revizuire ea nefondată.

Împotriva acestei decizii revizuentul

a formulat recurs care a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, prin Decizia nr. 1339 pronunțată în data de 20 mai 2015.

Instanța a admis recursul, a casat Decizia civila nr. 9 din 26 ianuarie 2015 a

Curții de Apel Pitești, secția I civilă, și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe. Înalta Curte a constatat faptul că instanța a fost

învestită printr-o cerere prceizatoare cu revizuirea sentinței civile nr. 2087

din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung. Or, din dispozitivul

și considerentele deciziei recurate a reieșit ca instanța nu a analizat cererea

de revizuire și în ceea ce privește sentința civilă nr. 2087 din 18 noiembrie

2013.

În rejudecare, Curtea de Apel Pitești,

prin Decizia nr. 110 pronunțată în data de 2 octombrie 2015, a respins, ca

nefondată, cererea de revizuire. în motivare, instanța, analizând sentințele

civile nr. 1363 din 20 iunie 2013, nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 și nr. 1600

din 08 octombrie 2012, a reținut că acestea nit au caracter potrivnic deoarece

nu au soluționat același raport juridic litigios.

Împotriva acestei decizii revizuentul

a formulat recurs prin care a susținut că instanța nu a analizat toate

hotărârile indicate ca fiind potrivnice prin cererea de revizuire. Totodată,

recurentul a susținut că instanța, în rejudecare, nu a respectat toate

dispozițiile instanței de recurs. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursul, Înalta Curte

reține următoarele:

În ceea ce privește încadrarea în

drept a criticilor recurentului, instanța constată că, deși acesta nu a invocat

motive de nelegalitate dintre cele expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

criticile recurentului au vizat nerespectarea, în rejudecare, a hotărârii

instanței de recurs. Sub acest aspect, recursul va fi analizat din perspectiva art.

315 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

prevăd următoarele; „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de aceiași grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate."

Totodată, instanța reține că incidente

în speță sunt dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că, în

caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate, precum și asupra necesitații administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

În speță, revizuentul a formulat o

cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin care a

solicitat anularea sentinței civile nr. 1363 din 20 iunie 2013 și a sentinței

civile nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 pe motiv că acestea ar contraveni

autorității de lucru judecat de care se bucură următoarele hotărâri; sentința

civilă nr. 851 din 17 mai 2011, sentința civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011,

Decizia civilă nr. 887 din 03 aprilie 2013 și Decizia civilă nr. 119 din 17

aprilie 2007 (a se vedea fila 14 dosarul Curții de apel).

Instanța reține că prin Decizia nr. 1339

pronunțată în data de 20 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma

admiterii recursului formulat de revizuent, a trimis cauza spre rejudecare,

indicând instanței necesitatea analizării cererii de revizuire și în ceea ce

privește sentința civilă nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 din perspectiva

criticilor formulate de către recurent.

Analizând hotărârea recurată prin

prisma criticilor formulate, instanța constată că, în rejudecare, analiza

curții de apel a vizat pretinsa contrarietale existeniă între sentințele civile

nr. 1363 din 20 iunie 2013, nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 și nr. 1600 din 08

octombrie 2012, nesocotind așadar dezlegarea instanței de recurs potrivii

căreia sentința nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 urma să fie analizată din

perspectiva criticilor formulate de revizuent.

Or, Înalta Curte constată că, în

concret, criticiie revizuentului au vizai încălcarea autorității de lucru

judecat a patru hotărâri (sentința civilă nr. 851 din 17 mai 2011. Sentința

civilă nr. 1566 din 18 octombrie 2011, Decizia civilă nr. 887 din 03 aprilie 2013

și Decizia civilă nr. 119 din 17 aprilie 2007).

Așa fiind - instanța, ținând cont de

dezlegarea Înaltei Curți și de casarea în toi a Deciziei nr. 9 din 26 ianuarie

2015 a Curții de Apel Pitești, in conformitate cu dispozițiile art. 315 alin.

(1) din C. proc. civ. trebuia să analizeze dacă sentințele nr. 1363 din 20

iunie 2013 și nr. 2087 din 18 noiembrie 2013 sunt contradictorii celor patru

hotărâri menționate mai sus. Examinând hotărârea recurată, instanța va reține

încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

De vreme ce decizia nr. 1339 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a casat în totalitate Decizia nr. 9 pronunțată în

data de 26 ianuarie 2015 a Curții de Apel Pitești, urmează ea instanța, în

rejudecare, să analizeze fiecare din cele două hotărâri a căror anulare se cere

raportat ia acele hotărâri a căror autoritate de lucru judecat se pretinde a fi

încălcată.

Față de cele expuse mai sus, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., instanța va admite recursul, va casa

hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare, asigurându-se pe

această cale respectarea principiului dublului grad de jurisdicție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 110 din data de 2 octombrie 2015 a Curții

de Apel Pitești, secția I a civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 febaiarie 2016.