ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2258/2013

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr 1581/R din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 1579/ din 30 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar nr. 9909/62/2011, a fost modificată sentința în sensul respingerii acțiunii. Curtea a reținut că, într-adevăr, cu privire Ia cuantumul pensiei reclamantei, între părți a existat un litigiu anterior, finalizat în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 524/R din 3 mai 2011 a Curții de Apel Brașov.

Prin această hotărâre judecătorească a fost anulată decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantei emise de pârâtă în temeiul Legii nr. 119/2010 din 18 august 2010 și a fost menținut cuantumul mai mare a pensiei stabilită prin decizia din 13 mai 2003. În baza acestei hotărâri judecătorești pârâta a emis decizia din 8 iunie 2011 prin care s-a revenit la situația anterioară, în sensul repunerii în plată a pensiei de serviciu stabilite prin decizia din 13 mai 2009. Ulterior pronunțării acestei hotărâri judecătorești, pârâta a revizuit pensia reclamantei în temeiul prevederilor O.U.G.

nr. 59/2011 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, fiind emisă decizia din 14 iulie 2011 contestată prin prezentul demers judiciar, care a avut ca efect concret revenirea la o pensie de asigurări sociale în cuantum de 938 RON începând cu data de 1 august 2011. Ori, acestea fiind în linii mari circumstanțele care au generat nașterea litigiului supus analizei, Curtea a apreciat că pentru soluționarea acțiunii reclamantei, legalitatea operațiunii de revizuire ar trebui analizată atât prin raportate la reglementările internaționale, cât și la cele de drept intern invocate în contestație. Curtea a apreciat ca fiind eronată reținerea de către prima instanța împrejurării că în situația reclamantei nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G.

nr. 59/2011 întrucât pensia acesteia nu ar fi făcut obiectul recalculării în baza Legii nr. 119/2010. În acest sens a făcut trimitere Ia Decizia nr. 215/2012 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor O U.G. nr. 59/2011, reținându-se că această ordonanță a fost adoptată cu scopul de a reglementa unele proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia pensiilor de serviciu, bazate pe principiul contributivității. De asemenea, Curtea Constituțională a constatat ca O.U.G. nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010 iar din cuprinsul considerentelor deciziei menționate mai reiese faptul ca m pronia deciziilor de revizuire a pensiilor emise în temeiul O.U.G.

nr. 59/2011 nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor prin care sau anulat decizii emise în temeiul Legii nr. 119/2010, întrucât autoritatea de lucru judecat subzistă doar pe durata de aplicare a prevederilor legale care au stat la baza pronunțării respectivei hotărâri. Astfel, Curtea a statuat că, în condițiile în care hotărârea judecătorească de care s-a prevalat reclamanta a fost pronunțată sub imperiul Legii nr. 119/2010 și a metodologiei prevăzute de H.G. nr. 737/2010, iar decizia de revizuire contestată în cauză a fost emisă în temeiul unui act normativ nou, respectiv în temeiul O.U.G. nr 59/2011 care produce efecte pentru o perioadă ulterioară celei vizate de aplicarea Legii nr. 119/2010, în mod greșit a apreciat tribunalul că în cauză s-a încălcat puterea de lucru judecat, cu consecința afectării securității raporturilor juridice și, implicit, a dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, Curtea a apreciat că în cauză nu se regăsește nici ipoteza încălcării unui drept câștigat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cum pretinde reclamanta, deoarece decizia care formează obiectul judecății a produs efecte doar pentru viitor, iar nu și pentru trecut. Or, reglementările referitoare la pensii sunt supuse schimbării, o hotărâre judecătorească anterioară neputând fi privită ca o garanție împotriva schimbărilor viitoare. În acest sens a statuat, de altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele SukhoboKov contra Rusiei și Maggio contra Italiei. S-a arătat că nu poate fi primită nici susținerea conform căreia prin revizuirea pensiei de serviciu aflate în plată ar fi fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu cele ale art. 6 și art. 14 din Convenție.

Sub acest aspect, instanța de recurs a reținut faptul ca prin Decizia Curții Constituționale nr. 1286/2011 s-a respins excepția de neconstituționaiitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) și art. 3 din Legea nr. 119/2010, invocată de mai mulți reclamanți beneficiari ai pensiilor de serviciu, iar în raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, precum și în raport de jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1/1991 a Plenului Curții Constituționale), atât dispozitivul, cât și considerentele deciziei Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate.

În considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională, făcând trimitere la cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei și Maggio și alții împotriva Italiei a reținut că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept Ia dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum. Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum ai beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului, care trebuie justificată. Față de cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele menționate anterior, Curtea Constituționala a constatat prin intenția legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul Convenției Europeană a Drepturilor Omului (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care sa nu se suprapună celei a Curții Constituționale prin Deciziile nr. 871/2010 și nr. 873/2010.

De altfel, în sensul celor menționate anterior este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghetu împotriva României că Statul Român nu a încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 din Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii din sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010. Această hotărâre, care potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituția României face parte din dreptul intern și este obligatorie și direct aplicabilă, a determinat schimbarea jurisprudenței instanțelor care făcuseră anterior o interpretare diferită a prevederilor Convenției și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin urmare, nu se poate reține discriminarea reclamantei, din perspectiva prevederilor art. 6 coroborate cu cele ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împotriva acestei decizii, la data de 3 noiembrie 2012, revizuentul B.E. a formulat cerere de revizuire, solicitând în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 1581/R din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 9909/62/2011. În motivarea cererii revizuenta a arătat că decizia atacată este potrivnica deciziei civile nr. 524/R din 3 mai 2011 a Curții de Apel Brașov pronunțată în Dosarul nr. 10848/82/2010.

A arătat că cererea formulată se bazează pe faptul că dosarele în care s-au pronunțat soluții contrare au avut același părți, același obiect (respectiv anularea unei decizii emisă în baza Legii nr. 119/2010, analizează menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 567/2004 și deciziile supuse controlului judiciar au același cuantum al pensiei) și aceeași cauză (menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 567/2004). Susține revizuenta că prima decizie a Curții de Apel Brașov a dezlegat irevocabil aspectele litigioase în raporturile sale cu Casa Județeană de Pensii Brașov și a stabilit că are dreptul la pensie de serviciu un drept absolut, irevocabil și nesusceptibil de a mai fi pus în discuție într-un proces ulterior, decizie ce nu poate fi contrazisă.

Prin admiterea recursului și respingerea contestației, Curtea de Apel Târgu-Mureș a desființat pensia de serviciu și a transformat-o în pensie de limită de vâistâ în cuantum de 938 RON, contrazicând decizia anterioară și anihilându-i efectele. Astfel, revizuenta susține că se află în posesia a doua hotărâri judecătorești nedesființate pe cale judecătorească, ambele susceptibile de executare, dar care conțin dispoziții contrare, de neconciliat și care nu se pot executa simultan. Fundamentul motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă necesitatea apărării instituției puterii de lucru judecat prin prisma practicii Curții Europene a Drepturilor Omului care consideră că accesul liber la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat permite ca o hotărâre judecătorească să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părți.

La termenul din 5 iunie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed; Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceieași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulativei: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente, părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat. După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În speță, revizuenta nu invoca pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească același obiect. Astfel în decizia nr. 524/R din 3 mai 2011 a Curții de Apel Brașov a fost anulata decizia de recalculare a pensei de serviciu a reclamantei în temeiul Legii nr. 119/2010, din 18 august 2010, emisă de intimată în baza Legii nr. 119/2010. Prin decizia nr. 1581/R din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect anularea deciziei din 14 iulie 2011, prin care au fost recalculate drepturile de pensie ale contestatoarei în temeiul O.U.G. nr. 59/2011. Se constată astfel că obiectul celor două litigii, finalizate prin deciziile invocate ca fiind pretins potrivnice este diferit, în prima cauza fiind contestată decizia emisă de intimată în baza Legii nr. 119/2010, iar în cea de-a doua, decizia prin care au fost recalculate drepturile de pensie ale contestatoarei în temeiul O.U.G.

nr. 59/2011. Or, pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză, ceea ce nu este ipoteza din speță. Lipsa identității de obiect nu poate fundamenta cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței de admisibilitate impusă de acest text de lege. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenta B.E., ca inadmisibilă, nefiind întrunite cerințele textului de lege sus-menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.E. împotriva deciziei civile nr. 1581/R din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă, în Dosarul nr. 9909/62/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.