ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2258/2013

Asupra cererii

de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr 1581/R din

4 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă, a fost admis recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr.

1579/ din 30 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar nr. 9909/62/2011,

a fost modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.

Curtea a reținut

că, într-adevăr, cu privire Ia cuantumul pensiei reclamantei, între părți a existat

un litigiu anterior, finalizat în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 524/R

din 3 mai 2011 a Curții de Apel Brașov. Prin această hotărâre judecătorească a fost

anulată decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantei emise de pârâtă

în temeiul Legii nr. 119/2010 din 18 august 2010 și a fost menținut cuantumul mai

mare a pensiei stabilită prin decizia din 13 mai 2003.

În baza acestei

hotărâri judecătorești pârâta a emis decizia din 8 iunie 2011 prin care s-a revenit

la situația anterioară, în sensul repunerii în plată a pensiei de serviciu stabilite

prin decizia din 13 mai 2009.

Ulterior pronunțării

acestei hotărâri judecătorești, pârâta a revizuit pensia reclamantei în temeiul

prevederilor O.U.G. nr. 59/2011 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, fiind

emisă decizia din 14 iulie 2011 contestată prin prezentul demers judiciar, care

a avut ca efect concret revenirea la o pensie de asigurări sociale în cuantum de

938 RON începând cu data de 1 august 2011.

Ori, acestea fiind

în linii mari circumstanțele care au generat nașterea litigiului supus analizei,

Curtea a apreciat că pentru soluționarea acțiunii reclamantei, legalitatea operațiunii

de revizuire ar trebui analizată atât prin raportate la reglementările internaționale,

cât și la cele de drept intern invocate în contestație.

Curtea a apreciat

ca fiind eronată reținerea de către prima instanța împrejurării că în situația reclamantei

nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 59/2011 întrucât pensia acesteia nu ar

fi făcut obiectul recalculării în baza Legii nr. 119/2010. În acest sens a făcut

trimitere Ia Decizia nr. 215/2012 a Curții Constituționale, prin care s-a respins

excepția de neconstituționalitate a prevederilor O U.G. nr. 59/2011, reținându-se

că această ordonanță a fost adoptată cu scopul de a reglementa unele proceduri tehnice

de natură a realiza cu celeritate conversia pensiilor de serviciu, bazate pe principiul

contributivității.

De asemenea, Curtea

Constituțională a constatat ca O.U.G. nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură

de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea

nr. 119/2010 iar din cuprinsul considerentelor deciziei menționate mai reiese faptul

ca m pronia deciziilor de revizuire a pensiilor emise în temeiul O.U.G. nr. 59/2011

nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor prin care sau anulat

decizii emise în temeiul Legii nr. 119/2010, întrucât autoritatea de lucru judecat

subzistă doar pe durata de aplicare a prevederilor legale care au stat la baza pronunțării

respectivei hotărâri.

Astfel, Curtea

a statuat că, în condițiile în care hotărârea judecătorească de care s-a prevalat

reclamanta a fost pronunțată sub imperiul Legii nr. 119/2010 și a metodologiei prevăzute

de H.G. nr. 737/2010, iar decizia de revizuire contestată în cauză a fost emisă

în temeiul unui act normativ nou, respectiv în temeiul O.U.G. nr 59/2011 care produce

efecte pentru o perioadă ulterioară celei vizate de aplicarea Legii nr. 119/2010,

în mod greșit a apreciat tribunalul că în cauză s-a încălcat puterea de lucru judecat,

cu consecința afectării securității raporturilor juridice și, implicit, a dreptului

la un proces echitabil.

De asemenea, Curtea

a apreciat că în cauză nu se regăsește nici ipoteza încălcării unui drept câștigat

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cum pretinde reclamanta, deoarece

decizia care formează obiectul judecății a produs efecte doar pentru viitor, iar

nu și pentru trecut. Or, reglementările referitoare la pensii sunt supuse schimbării,

o hotărâre judecătorească anterioară neputând fi privită ca o garanție împotriva

schimbărilor viitoare. În acest sens a statuat, de altfel, și Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, în cauzele SukhoboKov contra Rusiei și Maggio contra Italiei.

S-a arătat că

nu poate fi primită nici susținerea conform căreia prin revizuirea pensiei de serviciu

aflate în plată ar fi fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul adițional

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu cele ale art. 6

și art. 14 din Convenție.

Sub acest aspect,

instanța de recurs a reținut faptul ca prin Decizia Curții Constituționale nr. 1286/2011

s-a respins excepția de neconstituționaiitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) și

art. 3 din Legea nr. 119/2010, invocată de mai mulți reclamanți beneficiari ai pensiilor

de serviciu, iar în raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României,

precum și în raport de jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1/1991

a Plenului Curții Constituționale), atât dispozitivul, cât și considerentele deciziei

Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor

subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea

unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de

neconstituționalitate.

În considerentele

acestei decizii, Curtea Constituțională, făcând trimitere la cauzele Munoz Diaz

împotriva Spaniei și Maggio și alții împotriva Italiei a reținut că drepturile decurgând

din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1

din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un

drept Ia dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum. Reducerea

sau încetarea plății unui anumit cuantum ai beneficiului acordat poate constitui

o intervenție în privința bunului, care trebuie justificată.

Față de cele reținute

de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele menționate anterior, Curtea

Constituționala a constatat prin intenția legiuitorului de a excepta prin legea

nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul

Convenției Europeană a Drepturilor Omului (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul

nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă

și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari

de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul

stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una

care ar fi permis instanțelor o analiză care sa nu se suprapună celei a Curții Constituționale

prin Deciziile nr. 871/2010 și nr. 873/2010.

De altfel, în

sensul celor menționate anterior este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care a stabilit în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar,

Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghetu împotriva României că Statul Român nu a

încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 din Convenție, sub aspectul

transformării pensiilor speciale în pensii din sistemul public, în temeiul Legii

nr. 119/2010.

Această hotărâre,

care potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituția României face parte

din dreptul intern și este obligatorie și direct aplicabilă, a determinat schimbarea

jurisprudenței instanțelor care făcuseră anterior o interpretare diferită a prevederilor

Convenției și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare,

nu se poate reține discriminarea reclamantei, din perspectiva prevederilor art.

6 coroborate cu cele ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei

decizii, la data de 3 noiembrie 2012, revizuentul B.E. a formulat cerere de revizuire,

solicitând în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 1581/R

din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă, pronunțată în

Dosarul nr. 9909/62/2011.

În motivarea cererii

revizuenta a arătat că decizia atacată este potrivnica deciziei civile nr. 524/R

din 3 mai 2011 a Curții de Apel Brașov pronunțată în Dosarul nr. 10848/82/2010.

A arătat că cererea

formulată se bazează pe faptul că dosarele în care s-au pronunțat soluții contrare

au avut același părți, același obiect (respectiv anularea unei decizii emisă în

baza Legii nr. 119/2010, analizează menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită

în baza Legii nr. 567/2004 și deciziile supuse controlului judiciar au același cuantum

al pensiei) și aceeași cauză (menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită

în baza Legii nr. 567/2004).

Susține revizuenta

că prima decizie a Curții de Apel Brașov a dezlegat irevocabil aspectele litigioase

în raporturile sale cu Casa Județeană de Pensii Brașov și a stabilit că are dreptul

la pensie de serviciu un drept absolut, irevocabil și nesusceptibil de a mai fi

pus în discuție într-un proces ulterior, decizie ce nu poate fi contrazisă.

Prin admiterea

recursului și respingerea contestației, Curtea de Apel Târgu-Mureș a desființat

pensia de serviciu și a transformat-o în pensie de limită de vâistâ în cuantum de

938 RON, contrazicând decizia anterioară și anihilându-i efectele.

Astfel, revizuenta

susține că se află în posesia a doua hotărâri judecătorești nedesființate pe cale

judecătorească, ambele susceptibile de executare, dar care conțin dispoziții contrare,

de neconciliat și care nu se pot executa simultan.

Fundamentul motivului

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă necesitatea

apărării instituției puterii de lucru judecat prin prisma practicii Curții Europene

a Drepturilor Omului care consideră că accesul liber la justiție ar fi iluzoriu

dacă ordinea juridică a unui stat permite ca o hotărâre judecătorească să rămână

fără efect în detrimentul uneia dintre părți.

La termenul din

5 iunie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepția inadmisibilității

cererii de revizuire invocată de intimata, pe care o va analiza cu prioritate, față

de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele

care succed;

Art. 322 pct.

7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existența unor

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceieași persoane, având aceeași calitate.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea

mai multor condiții cumulativei: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii,

hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate

de elemente, părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite,

iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau,

dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat

mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează

tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat

hotărârile pretins contradictorii.

În speță, revizuenta

nu invoca pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească

același obiect.

Astfel în decizia

nr. 524/R din 3 mai 2011 a Curții de Apel Brașov a fost anulata decizia de recalculare

a pensei de serviciu a reclamantei în temeiul Legii nr. 119/2010, din 18 august

2010, emisă de intimată în baza Legii nr. 119/2010.

Prin decizia

nr. 1581/R din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantă, având ca obiect anularea deciziei din 14 iulie 2011, prin

care au fost recalculate drepturile de pensie ale contestatoarei în temeiul O.U.G.

nr. 59/2011.

Se constată astfel

că obiectul celor două litigii, finalizate prin deciziile invocate ca fiind pretins

potrivnice este diferit, în prima cauza fiind contestată decizia emisă de intimată

în baza Legii nr. 119/2010, iar în cea de-a doua, decizia prin care au fost recalculate

drepturile de pensie ale contestatoarei în temeiul O.U.G. nr. 59/2011.

Or, pentru a fi

incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar

ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză,

ceea ce nu este ipoteza din speță.

Lipsa identității

de obiect nu poate fundamenta cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței de admisibilitate impusă de

acest text de lege.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de

revizuenta B.E., ca inadmisibilă, nefiind întrunite cerințele textului de lege sus-menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuenta B.E. împotriva deciziei civile nr.

1581/R din 4 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă,

în Dosarul nr. 9909/62/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.