ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1752/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 27 iunie 2006, a admis acțiunea formulată de SC A. SRL, în contradictoriu cu A.R.R., având ca obiect suspendarea măsurii administrative dispuse prin adresa din 16 mai 2006, emisă de pârâtă, constând în întreruperea activității autogării D. din municipiul Galați. Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 în sensul că măsura administrativă contestată este de natură să producă disfuncționalități grave ale activității reclamantei, cu atât mai mult cu cât pârâta a solicitat și altor societăți comerciale, rezilierea contractelor încheiate cu reclamanta, consecința acestor demersuri fiind producerea unei pagube iminent, în patrimoniul societății reclamante.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat recurs pârâta A.R.R., invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor privind lipsa capacității de exercițiu și lipsa calității procesuale pasive a A.A.R. Galați. Această agenție nu are personalitate juridică și nici organe proprii de conducere, astfel că potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ., nu poate sta în judecată ca pârâtă. De asemenea, mai arată recurenta, în susținerea celei de-a doua excepții, nu există o identitate între pârâtă și persoana care urmează a fi obligată în raportul juridic dedus judecății. Recurenta mai critică soluția pronunțată și prin prisma faptului că sunt examinate formal cerințele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea.

Mai arată că instanța de fond nu a observat că adresa din 26 mai 2006 este legală, fiind emisă conform art. 48 din O.U.G. nr. 109/2005 și art. 131 lit. a) și c) din Normele aprobate prin O.M.T.C.T. nr. 1987/2005. Nu s-a observat că măsura administrativă contestată s-a dispus ca urmare a unui control care a constatat numeroase nereguli în activitatea societății comerciale. Totodată, mai arată recurenta, în urma monitorizării dispuse de conducerea A.R.R. în luna iunie 2006 s-a constatat că, practic, societatea derulează un număr de curse mult mai mic decât cel prevăzut în caietele de sarcini și, la plecare, nu au existat călători pentru îmbarcare. La rândul său intimata SC A. SRL Galați, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că instanța de fond a clarificat cadrul procesual, stabilind că în cauză are calitatea de pârâtă A.R.R. Intimata-reclamantă combate susținerile referitoare la legalitatea actului administrativ suspendat, arătând pe de o parte că a obținut licență de execuție pentru activități conexe transportului rutier, valabilă până la 31 august 2008 și că în mod șicanatoriu recurenta-pârâtă nu a avizat favorabil activitatea pentru anul 2006 – 2007 și, pe de altă parte, că toate susținerile privind legalitatea actului vor fi examinate de instanța care va soluționa fondul litigiului. Invocă atitudinea neloială a recurentei care a solicitat tuturor operatorilor de transport ai autogării să rezilieze contractele încheiate, punând în pericol desfășurarea întregii activități a societății comerciale.

Examinând încheierea atacată prin prisma recursului declarat și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată: Motivul de recurs referitor la omisiunea instanței de a se pronunța asupra celor două excepții este lipsit de suport. Astfel, judecarea cererii de suspendare s-a făcut în contradictoriu cu A.R.R., instituție publică centrală, iar nu cu A.R.R., cum susține recurenta. A.R.R. a formulat întâmpinare și și-a delegat un reprezentant în persoana consilierului juridic C.D., care a pus concluzii asupra cererii de suspendare. Prin urmare, excepțiile invocate referitoare la capacitatea și calitatea procesuală a A.R.R. Galați sunt străine de încheierea atacată. Și celelalte critici referitoare la neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt nefondate.

SC A. SRL Galați este beneficiara unei licențe de execuție pentru activități conexe transportului rutier (autogară) emise de A.R.R., A.R.R. Galați la data de 1 aprilie 2003, valabilă până la 31 martie 2008, numai cu viza anuală. Ultima viză acordată și-a încetat valabilitatea la data de 31 martie 2006. Prin adresa atacată, nr. 15794 din 16 mai 2006 s-a comunicat refuzul avizării autogării situate în Galați, invocându-se neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 122 lit. a) – g) din Normele aprobate prin O.M.T.C.T. nr. 1987/2005.

Fără a cerceta legalitatea acestei adrese, care excede limitelor învestirii, prima instanță a stabilit corect că măsura intempestivă dispusă de autoritate, însoțită de solicitarea adresată partenerilor contractuali ai intimatei-reclamante de a rezilia contractele încheiate cu aceasta, constituie un caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de natură a întemeia suspendarea executării actului administrativ, pentru prevenirea unei pagube iminente în patrimoniul societății comerciale. Cât privește concluziile monitorizării din luna iunie 2006, fiind ulterioară momentului emiterii actului atacat, acestea sunt nerelevante pentru cauza analizată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.R.R. împotriva încheierii din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.