ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4264/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 152 din 27 noiembrie 2007, rejudecând cauza, după casare, urmare pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a deciziei nr. 2262 din 27 aprilie 2007, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. 97 SRL Galați, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română și Autoritatea Rutieră Română, A.R.R. Galați, dispunând anularea măsurii luate de prima pârâtă prin adresa nr. 15794 din 16 mai 2006 și comunicată reclamantei sub nr. 1395 din 26 mai 2006 de către cea de-a doua pârâtă și constatând că reclamanta îndeplinește condițiile pentru obținerea vizei anuale de funcționare.

Pentru a pronunța această sentință, ținând seama de decizia de casare, instanța de fond a verificat conținutul actelor administrative atacate, poziția reclamantei și calitatea procesuală a celor două pârâte, reținând următoarele: Reclamanta a precizat că înțelege să se judece cu ambele pârâte, cu A.R.R. care a refuzat avizarea autogării Dunărea prin actul său nr. l1210 din 11 aprilie 2006 și cu A.R.R., Agenția Galați care, pe lângă faptul că a comunicat refuzul autorității naționale, a stabilit în sarcina reclamantei și alte obligații, respectiv de reziliere a unor contracte și de predare a licenței de transport. Soluționarea pe fond a pricinii pune în discuție natura juridică a celor două acte administrative, emise de cele două autorități pârâte, atât adresa A.R.R.

cât și comunicarea agenției teritoriale fiind două acte juridice complementare dar distincte. Astfel, se arată în considerentele hotărârii recurate, prin adresa A.R.R. București este făcut cunoscut doar pârâtei Agenția A.R.R. Galați împrejurarea că nu s-a avizat funcționarea autogării în municipiul Galați, aceasta din urmă, prin adresa nr. l395 din 26 mai 2006, comunicându-i reclamantei refuzul autorității naționale și, în plus, dispunând ca reclamanta să rezilieze contractele cu operatorii de transport și să predea licența de execuție pentru activități conexe; aceste dispozițiuni sunt complementare refuzului autorizării autogării, dispuse din inițiativa agenției locale. Or, reține instanța de fond, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, atât prima cât și cea de a doua adresă au caracterul de acte administrative emise de autorități publice având ca obiect prestarea unor servicii publice de transport.

In această accepțiune este limpede că și actul emis de către Agenția A.R.R. Galați are tot caracterul juridic al unui act administrativ emis de o autoritate competentă în exercitarea controlului prestării unor servicii publice. In aceste condiții, concluzionează instanța de fond, au calitate procesuală ambele pârâte, care au emis acte administrative ce se complinesc unul pe celălalt. Cu privire la chestiunile de fond, instanța de judecată a reținut că, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a făcut aprecieri referitoare la acest aspect, vor fi menținute dezlegările date prin soluția pronunțată în primul ciclu procesual, potrivit cărora, în esență, în mod netemeinic nu a fost avizată desfășurarea activității reclamantei, având în vedere că, așa cum rezultă din notele de constatare, aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din Normele aprobate prin O.M.T.C.T.

nr. l987/2005. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, considerând-o netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., ca motive de casare sau modificare, respectiv „instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, și „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Susține recurenta că în mod eronat instanța de fond reține în sentința recurată că, prin soluția dată în primul ciclu procesual au fost deja dezlegate chestiunile de fond privitoare la anularea măsurilor dispuse, respectiv a măsurilor de retragere și depunere a licenței de autogară.

Astfel, nu s-a stabilit că actul nr. 15794 din 16 aprilie 2006 emis de A.R.R. a produs vreo vătămare intimatei reclamante, act care este temeinic și legal susținere ce are în vedere faptul că în speța dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile avizării prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din O.M.T.C.T nr. 1987/2005. Se arată că urmare monitorizării dispuse de conducerea instituției s-a constatat că autogara nu este utilizată nici de operatorii de transport și nici de călători întrucât nu îndeplinește condițiile de siguranță și confort prevăzute de O.U.G. nr. 109/2005. Apreciază recurenta că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., întrucât reclamanta a solicitat să se dispună anularea măsurii cuprinse în adresa nr. 15794/2006 emisă de A.R.R. și comunicată de agenția A.R.R. Galați sub nr. 1395/2006 iar instanța a hotărât că reclamanta îndeplinește condițiile pentru obținerea vizei anuale de funcționare. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL Galați a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că deși prima instanță în primul ciclu procesual, nu s-a pronunțat asupra adresei nr. 15794/2006 emisă de A.R.R. București, măsura aplicată reclamantei a fost analizată comparativ cu dispozițiile din adresa nr. 1395/2006 emisă de Agenția A.R.R. Galați, care dispune ca reclamanta să rezilieze contractele cu operatorii de transport și să predea licența de execuție.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs intimata recurentă apreciază că este nefondat, motivat de faptul ca prin anularea actelor administrative emise, ca o consecință, s-au analizat toate cerințele legale pentru obținerea vizei anuale de funcționare a autogării, considerent pentru care instanța a constatat îndeplinite criteriile impuse de lege - pronunțându-se și sub acest aspect. Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor invocate în raport cu dispozițiile legale aplica bile, Înalta Curtea îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Reclamanta intimata SC A. SRL Galați a fost autorizată să desfășoare activități conexe transportului intern la data de 1 aprilie 2003 conform prevederilor O.G.

nr. 44/1997, privind transporturile interne și O.M.T.C.T. nr. 1842/2001, fiind emisă licența seria CA nr. 000198, Autogara de către M.L.P.T.L., A.R.R., Agenția Galați, în spațiul din zona Stadionului Dunărea Galați, spațiu deținut conform contractului de închiriere nr. 11338/2004 încheiat cu Serviciul Public „Administrația Domeniului Public” Galați. Prin Adresa nr. 1395 din 26 mai 2006 Agenția A.R.R. Galați comunică reclamantei că Autoritatea Rutieră Română prin adresa nr. 15794 din 16 mai 2006 nu a avizat autogara Dunărea, SC A. SRL Galați, arătând totodată că reclamanta are obligația de a rezilia contractele încheiate în acest sens cu operatorii de transport începând cu 1 iunie 2006 și să predea licența de execuție seria CA nr. 198/2003 pentru activități conexe transportului rutier.

Prima instanță prin sentința civilă nr. 125/F din 26 octombrie 2006 a analizat cererea reclamantei prin prisma măsurilor dispuse, prin adresele nr. 1395/2006 și nr. 13794/2006 emise de A.R.R., reținând că în mod netemeinic pârâta nu a avizat autogara, motivând că din notele de constatare depuse la dosar rezultă că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din Norme. Prin concluziile scrise cât și cele orale reclamanta a precizat că înțelege să solicite anularea măsurii administrative prin care s-a refuzat avizarea funcționării autogării. Măsurile a căror anulare a solicitat reclamanta motivând că a fost vătămată în drepturile sale, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ sunt comunicate acesteia prin cele două adrese emise de instituțiile chemate în judecată.

Din acest motiv prima instanța a considerat necesar să constate că reclamanta a îndeplinit condițiile pentru obținerea vizei anuale de funcționare și prin urmare să anuleze dispoziția transmisă reclamantei de pârâte prin cele două adrese menționate. Astfel, pentru anularea măsurilor luate de pârâtă, au fost analizate de instanță cerințele legale pentru obținerea vizei anuale de funcționare a autogării, constatând ca fiind îndeplinite criteriile impuse de lege. Pentru aceste motive se constată că nu sunt întrunite prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța pronunțându-se în raport cu obiectul cererii cu care a fost investită. Prin Decizia nr. 2262 din 27 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis ca întemeiată excepția invocată de intimata reclamantă SC A. SRL Galați cât și motivul de recurs cu care a fost investită, referitor la lipsa calității procesuale pasive a Agenției A.R.R.

Galați, reținând că reclamanta a înțeles să cheme în judecată Autoritatea Rutieră Română care are competența de a soluționa cererea de avizare conform art. 122 și art. 124 alin. (1) lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1987/2005 dat în executarea O.U.G. nr. 109/2005 și instanța de fond a pronunțat hotărârea numai în contradictoriu cu Agenția A.R.R. Galați. Prin adresa nr. 15794 Autoritatea Rutieră Română, iar nu agenția teritorială a dispus neavizarea autogării, prin adresa nr. 1395/2006 Agenția A.R.R. Galați doar comunicând reclamantei acestei măsuri. Este adevărat că prima instanță prin sentința civilă nr. 152 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reține incidența art. 315 C. proc.

civ. privind dezlegarea dată problemelor ce au vizat fondul cauzei prin recursul formulat de Autoritatea Rutieră Română A.R.R., însă se constată din actele dosarului că reclamanta întrunește condițiile pentru obținerea vizei de funcționare anuală, astfel că retragerea licenței pentru activități (autogara) nu este în conformitate cu prevederile art. 48 din O.U.G. nr. 109/2005 coroborate cu prevederile art. 131 lit. a) și c) din Normele aprobate prin O.M.T.C.T. nr. 1987/2005, fiind îndeplinite condițiile cerute la art. 122 lit. a)-g) din Norme. Astfel, față de monitorizarea invocată de recurentă, intimata-reclamantă s-a prevalat de notele de constatare încheiate de către A.R.R. Agenția Galați, respectiv nr. 867 din 27 martie 2006, nr. 1008 din 7 aprilie 2006 și nr. 1236 din 11 mai 2006 în care sunt făcute mențiunile privind respectarea condițiilor necesare în vederea avizării autogăriiconform prevederilor art. 122 lit. a)-g) din O.M.T.C.T.

nr. 1987/2005. Este real că în nota de constatare nr. 1236 din 11 mai 2006 sunt trecute o serie de observații privind nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 109/2005 art. 3 alin. (1) alin. (6) și în baza acesteia A.R.R. în nota nr. 15794 din 16 mai 2006 a comunicat către Agenția A.R.R. Galați că nu avizează autogara Armindeni 97 SRL, însă se observă că recurenta precizează că din notă menționată ar rezulta că în această notă de constatare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din Norme cu toate că sunt făcute observații numai la pct. 4 privind existența persoanelor. Potrivit art. 122 lit. a)-g) din Normele aprobate prin O.M.T.C.T.

nr. 1987/2005 condițiile de avizare a unei autogări sunt: - casa de bilete și abonamente; - minim 2 peroane pentru autobuzele, respectiv minim 4 peroane pentru microbuzele care pleacă/sosesc (din cursă); - grup sanitar propriu cu minim 2 cabine; - sala de așteptare pentru publicul călător cu cel puțin 25 locuri pe scaune și o suprafață echivalentă de minim 1 mp. pentru fiecare loc pe scaun; - spațiu pentru depozitarea bagajelor publicului călător cu un volum minim de 30 m.c.; - peron mișcare și informații; - afișaj pentru informarea publicului călător. În raport de constatările făcute de Agenția A.R.R. Galați coroborate cu celelalte probe inclusiv planșele fotografice în mod corect prima instanță a constatat ca fiind nejustificat refuzul A.R.R.

privind avizarea autogării și a dispus anularea măsurilor luate de autoritatea pârâtă. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinței nr. 152 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2008.