ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4264/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 152 din 27

noiembrie 2007, rejudecând cauza, după casare, urmare pronunțării de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

deciziei nr. 2262 din 27 aprilie 2007,

Curtea

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată

de reclamanta SC A. 97 SRL Galați, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea

Rutieră Română și Autoritatea Rutieră Română, A.R.R. Galați, dispunând anularea

măsurii luate de prima pârâtă

prin adresa

nr. 15794 din 16 mai 2006 și comunicată reclamantei sub nr. 1395 din

26

mai 2006 de către cea de-a doua pârâtă și constatând că reclamanta îndeplinește

condițiile pentru obținerea vizei anuale de funcționare.

Pentru a pronunța

această sentință, ținând seama de decizia de casare, instanța de fond a

verificat conținutul actelor administrative atacate, poziția reclamantei și

calitatea procesuală a celor două pârâte, reținând următoarele:

Reclamanta a

precizat că înțelege să se judece cu ambele pârâte, cu A.R.R. care a refuzat

avizarea autogării Dunărea prin actul său nr. l1210 din 11 aprilie 2006 și cu

A.R.R., Agenția Galați care, pe lângă faptul că a comunicat refuzul autorității

naționale, a stabilit în sarcina reclamantei și alte obligații, respectiv de

reziliere a unor contracte și de predare a licenței de transport.

Soluționarea pe

fond a pricinii pune în discuție natura juridică a celor două acte

administrative, emise de cele două autorități pârâte, atât adresa A.R.R. cât și

comunicarea agenției teritoriale fiind două acte juridice complementare dar

distincte.

Astfel, se

arată în considerentele hotărârii recurate, prin adresa A.R.R. București este

făcut cunoscut doar pârâtei Agenția A.R.R. Galați împrejurarea că nu s-a avizat

funcționarea autogării în municipiul Galați, aceasta din urmă, prin adresa nr. l395

din 26 mai 2006, comunicându-i reclamantei refuzul autorității naționale și, în

plus, dispunând ca reclamanta să rezilieze contractele cu operatorii de

transport și să predea licența de execuție pentru activități conexe; aceste

dispozițiuni sunt complementare refuzului autorizării autogării, dispuse din

inițiativa agenției locale.

Or, reține

instanța de fond, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, atât prima

cât și cea de a doua adresă au caracterul de acte administrative emise de

autorități publice având ca obiect prestarea unor servicii publice de

transport. In această accepțiune este limpede că și actul emis de către Agenția

A.R.R. Galați are tot caracterul juridic al unui act administrativ emis de o

autoritate competentă în exercitarea controlului prestării unor servicii

publice.

In aceste

condiții, concluzionează instanța de fond, au calitate procesuală ambele

pârâte, care au emis acte administrative ce se complinesc unul pe celălalt.

Cu privire la

chestiunile de fond, instanța de judecată a reținut că, întrucât Înalta Curte

de Casație și Justiție nu a făcut aprecieri referitoare la acest aspect, vor fi

menținute dezlegările date prin soluția pronunțată în primul ciclu procesual,

potrivit cărora, în esență, în mod netemeinic nu a fost avizată desfășurarea

activității reclamantei, având în vedere că, așa cum rezultă din notele de

constatare, aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 122 lit. a)-g)

din Normele aprobate prin O.M.T.C.T. nr. l987/2005.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română,

considerând-o netemeinică și nelegală, invocând art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., ca motive de casare sau modificare, respectiv „instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, și „hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii”.

Susține recurenta că în mod eronat

instanța de fond reține în sentința recurată că, prin soluția dată în primul

ciclu procesual au fost deja dezlegate chestiunile de fond privitoare la

anularea măsurilor dispuse, respectiv a măsurilor de retragere și depunere a

licenței de autogară.

Astfel, nu s-a stabilit că actul nr.

15794 din 16 aprilie 2006 emis de A.R.R. a produs vreo vătămare intimatei

reclamante, act care este temeinic și legal susținere ce are în vedere faptul

că în speța dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile avizării prevăzute

de art. 122 lit. a)-g) din O.M.T.C.T nr. 1987/2005.

Se arată că urmare monitorizării

dispuse de conducerea instituției s-a constatat că autogara nu este utilizată

nici de operatorii de transport și nici de călători întrucât nu îndeplinește

condițiile de siguranță și confort prevăzute de O.U.G. nr. 109/2005.

Apreciază recurenta că instanța de

fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv ce se încadrează în dispozițiile

art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât reclamanta a solicitat să se dispună

anularea măsurii cuprinse în adresa nr. 15794/2006 emisă de A.R.R. și

comunicată de agenția A.R.R. Galați sub nr. 1395/2006 iar instanța a hotărât că

reclamanta îndeplinește condițiile pentru obținerea vizei anuale de

funcționare.

Prin întâmpinare,

intimata-reclamantă SC A. SRL Galați a solicitat respingerea recursului ca

nefondat cu motivarea că deși prima instanță în primul ciclu procesual, nu s-a

pronunțat asupra adresei nr. 15794/2006 emisă de A.R.R. București, măsura

aplicată reclamantei a fost analizată comparativ cu dispozițiile din adresa nr.

1395/2006 emisă de Agenția A.R.R. Galați, care dispune ca reclamanta să

rezilieze contractele cu operatorii de transport și să predea licența de execuție.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de

recurs intimata recurentă apreciază că este nefondat, motivat de faptul ca prin

anularea actelor administrative emise, ca o consecință, s-au analizat toate

cerințele legale pentru obținerea vizei anuale de funcționare a autogării, considerent

pentru care instanța a constatat îndeplinite criteriile impuse de lege - pronunțându-se

și sub acest aspect.

Analizând recursul formulat, prin prisma

criticilor invocate în raport cu dispozițiile legale aplica bile, Înalta Curtea

îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta intimata SC A. SRL Galați a

fost autorizată să desfășoare activități conexe transportului intern la data de

1 aprilie 2003 conform prevederilor O.G. nr. 44/1997, privind transporturile

interne și O.M.T.C.T. nr. 1842/2001, fiind emisă licența seria CA nr. 000198, Autogara

de către M.L.P.T.L., A.R.R., Agenția Galați, în spațiul din zona Stadionului

Dunărea Galați, spațiu deținut conform contractului de închiriere nr.

11338/2004 încheiat cu Serviciul Public „Administrația Domeniului Public”

Galați.

Prin Adresa nr. 1395 din 26 mai 2006

Agenția A.R.R. Galați comunică reclamantei că Autoritatea Rutieră Română prin

adresa nr. 15794 din 16 mai 2006 nu a avizat autogara Dunărea, SC A. SRL

Galați, arătând totodată că reclamanta are obligația de a rezilia contractele

încheiate în acest sens cu operatorii de transport începând cu 1 iunie 2006 și să

predea licența de execuție seria CA nr. 198/2003 pentru activități conexe

transportului rutier.

Prima instanță prin sentința civilă nr.

125/F din 26 octombrie 2006 a analizat cererea reclamantei prin prisma

măsurilor dispuse, prin adresele nr. 1395/2006 și nr. 13794/2006 emise de

A.R.R., reținând că în mod netemeinic pârâta nu a avizat autogara, motivând că

din notele de constatare depuse la dosar rezultă că reclamanta îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din Norme.

Prin concluziile scrise cât și cele orale

reclamanta a precizat că înțelege să solicite anularea măsurii administrative

prin care s-a refuzat avizarea funcționării autogării.

Măsurile a căror anulare a solicitat

reclamanta motivând că a fost vătămată în drepturile sale, conform art. 1 din

Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ sunt comunicate acesteia

prin cele două adrese emise de instituțiile chemate în judecată.

Din acest motiv prima instanța a

considerat necesar să constate că reclamanta a îndeplinit condițiile pentru

obținerea vizei anuale de funcționare și prin urmare să anuleze dispoziția

transmisă reclamantei de pârâte prin cele două adrese menționate.

Astfel, pentru anularea măsurilor luate

de pârâtă, au fost analizate de instanță cerințele legale pentru obținerea

vizei anuale de funcționare a autogării, constatând ca fiind îndeplinite

criteriile impuse de lege.

Pentru aceste motive se constată că nu

sunt întrunite prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanța

pronunțându-se în raport cu obiectul cererii cu care a fost investită.

Prin Decizia nr. 2262 din 27 aprilie

2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis ca întemeiată excepția invocată

de intimata reclamantă SC A. SRL Galați cât și motivul de recurs cu care a fost

investită, referitor la lipsa calității procesuale pasive a Agenției A.R.R.

Galați, reținând că reclamanta a înțeles să cheme în judecată Autoritatea

Rutieră Română care are competența de a soluționa cererea de avizare conform

art. 122 și art. 124 alin. (1) lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr.

1987/2005 dat în executarea O.U.G. nr. 109/2005 și instanța de fond a pronunțat

hotărârea numai în contradictoriu cu Agenția A.R.R. Galați.

Prin adresa nr. 15794 Autoritatea Rutieră

Română, iar nu agenția teritorială a dispus neavizarea autogării, prin adresa

nr. 1395/2006 Agenția A.R.R. Galați doar comunicând reclamantei acestei măsuri.

Este adevărat că prima instanță prin

sentința civilă nr. 152 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, reține incidența art. 315 C. proc. civ.

privind dezlegarea dată problemelor ce au vizat fondul cauzei prin recursul

formulat de Autoritatea Rutieră Română A.R.R., însă se constată din actele

dosarului că reclamanta întrunește condițiile pentru obținerea vizei de

funcționare anuală, astfel că retragerea licenței pentru activități (autogara)

nu este în conformitate cu prevederile art. 48 din O.U.G. nr. 109/2005 coroborate

cu prevederile art. 131 lit. a) și c) din Normele aprobate prin O.M.T.C.T. nr.

1987/2005, fiind îndeplinite condițiile cerute la art. 122 lit. a)-g) din

Norme.

Astfel, față de monitorizarea invocată de

recurentă, intimata-reclamantă s-a prevalat de notele de constatare încheiate

de către A.R.R. Agenția Galați, respectiv nr. 867 din 27 martie 2006, nr. 1008

din 7 aprilie 2006 și nr. 1236 din 11 mai 2006 în care sunt făcute mențiunile

privind respectarea condițiilor necesare în vederea avizării autogăriiconform

prevederilor art. 122 lit. a)-g) din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005.

Este real că în nota de constatare nr.

1236 din 11 mai 2006 sunt trecute o serie de observații privind nerespectarea

prevederilor O.U.G. nr. 109/2005 art. 3 alin. (1) alin. (6) și în baza acesteia

A.R.R. în nota nr. 15794 din 16 mai 2006 a comunicat către Agenția A.R.R.

Galați că nu avizează autogara Armindeni 97 SRL, însă se observă că recurenta

precizează că din notă menționată ar rezulta că în această notă de constatare nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din Norme cu toate

că sunt făcute observații numai la pct. 4 privind existența persoanelor.

Potrivit art. 122 lit. a)-g) din Normele

aprobate prin O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 condițiile de avizare a unei autogări

sunt:

- casa de bilete și abonamente;

- minim 2 peroane pentru autobuzele,

respectiv minim 4 peroane pentru microbuzele care pleacă/sosesc (din cursă);

- grup sanitar propriu cu minim 2 cabine;

- sala de așteptare pentru publicul

călător cu cel puțin 25 locuri pe scaune și o suprafață echivalentă de minim 1

mp. pentru fiecare loc pe scaun;

- spațiu pentru depozitarea bagajelor

publicului călător cu un volum minim de 30 m.c.;

- peron mișcare și informații;

- afișaj pentru informarea publicului

călător.

În raport de constatările făcute de

Agenția A.R.R. Galați coroborate cu celelalte probe inclusiv planșele

fotografice în mod corect prima instanță a constatat ca fiind nejustificat

refuzul A.R.R. privind avizarea autogării și a dispus anularea măsurilor luate

de autoritatea pârâtă.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinței nr. 152 din 27

noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

noiembrie 2008.