ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2262/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 22 decembrie 2004, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE a solicitat obligarea

pârâtei SC A.C. SRL la plata sumei de 2.525.176.812 lei reprezentând neexcecutarea

în totalitate a obligațiilor contractuale asumate prin contractul de execuție lucrări

nr. 14 T din 29 august 2003 încheiat cu Unitatea Militară 020310 și la plata

cheltuielilor de judecată.

În termen legal pârâta a

formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la

plata sumei de 943.070.193 lei reprezentând diferența rezultată din

contravaloarea lucrărilor executate pentru 4 șoproane metalice existente,

infrastructura celui de-al 5-lea șopron aflat în litigiu, contravaloarea

comandată a rigidizărilor și tiranților, plus suma plătită la 31 decembrie

2003.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4415 din 28 octombrie 2005, a

respins cererea principală și cea reconvențională, ca neîntemeiate, și a

obligat pe reclamanta-pârâtă la 2500 Ron cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei-reclamante.

Hotărârea a fost confirmată

prin decizia nr. 648 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială, în urma respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de reclamant.

S-a reținut în

considerentele deciziei că nu se poate reține vinovăția pârâtei în producerea

accidentului, cât timp aceasta prin adresa nr. 129 din 24 octombrie 2003 a

făcut cunoscut reclamantei că din subansamblele structurii metalice lipsea o

parte, iar o altă parte se aflau într-o stare avansată de uzură.

Conducerea U.M. 02031 București

a fost atenționată că montajul tablei pe acoperișul șoproanelor va încărca

structura metalică existentă și în condiții de  ninsoare și vânt există riscul

prăbușirii construcțiilor, situație de fapt ce a fost reținută și în cuprinsul

expertizei efectuate în cauză.

Împotriva acestei decizii

reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei

atacată în sensul admiterii apelului și obligării intimatei vinovată de

producerea pagubei la plata integrală a prejudiciului.

A susținut recurenta că intimata

nu a încheiat un contract de asigurare care ar fi acoperit prejudiciul, așa cum

s-a obligat prin art. 20 din contractul nr. 14T din 29 august 2003.

S-a susținut că în mod greșit

instanța de apel a reținut că reclamantul nu a încheiat actul adițional care să

cuprindă subansambelele necesare siguranței șopronului așa cum s-a obligat deși

din actul adițional nr. 2 din 10 noiembrie 2003 aflat la dosar rezultă că intimata

este cea care a cerut un termen pentru finalizarea confecționării și montării

elementelor de rigidizare a lucrării, cu toate că recurenta a solicitat prin

telefaxurile din 4 noiembrie și respectiv 14 noiembrie 2003 rezolvarea acestei

probleme.

A invocat recurentul că

intimata este cea care nu a respectat obligația asumată la art. 12.4 și 12.5

din contract privind remedierea problemelor ivite pe parcursul executării

contractului și mai mult a cerut prelungirea termenului de finalizare a

lucrărilor prin actele adiționale nr. 1 din 10 octombrie 2003 și nr. 2 din 10

noiembrie 2003.

Recurentul a precizat că decizia

instanței de apel cuprinde motive contradictorii în sensul că deși se reține că

prejudiciul suferit de acesta a fost probat prin expertiză judiciară, menține sentința

instanța de fond în care s-a constatat că paguba nu a fost dovedită. Că deși a

dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea cuantumului prejudiciului

suferit și a omologat raportul de expertiză, în mod greșit nu a modificat hotărârea

instanței de fond.

Prin întâmpinare intimata SC

A.C. SRL a solicitat respingerea recursului întrucât în mod corect ambele

instanțe au reținut în raport de probele administrate în cauză că prăbușirea

șopronului s-a datorat culpei recurentului care nu a pus la dispoziția executantului

elementele de siguranță așa cum s-a obligat prin contract și din această cauză

unul din șoproane s-a prăbușit și-a avariat 8 autocamioane.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în cazurile

prevăzute la pct. 1 - 9, numai pentru motive de nelegalitate.

În speță, recurentul critică

modul în care instanța de apel (ca și cea de fond) a interpretat clauzele contractului

de execuție de lucrări nr. 14T din 29 august 2003 actele adiționale încheiate

la acesta și raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și a stabilit că

intimata – pârâtă nu are culpă în accidentul produs la 4 februarie 2004 prin

prăbușirea unuia dintre șoproanele care a avariat 8 autocamioane.

Criticile invocate de

recurent nu pot fi subsumate motivelor de casare sau de modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., întrucât vizează aspecte legate de netemeinicie respectiv

o problemă de apreciere a probelor administrate de instanță și nu de

nelegalitate a deciziei recurate.

Susținerea recurentului întemeiată

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că decizia instanței de apel cuprinde

motive contradictorii întrucât se reține că prejudiciul suferit de acesta a

fost probat prin expertiză judiciară și cu toate acestea se menține sentința

instanței de fond în care s-a constatat că paguba nu a fost dovedită, nu este

fondată.

Astfel, în considerentele deciziei

s-a reținut numai că s-a dispus la această instanță efectuarea unei expertize

care a stabilit că prejudiciul se compune din două sume, dar care nu se pot

recupera de la intimata-pârâtă deoarece aceasta nu este vinovată de prăbușirea

șopronului, și din această cauză nu a schimbat nici hotărârea instanței de

fond.

Așa fiind, urmează ca

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca

nefondat, recursul declarat de reclamant.

Se va respinge cererea recurentului-reclamant

privind restituirea taxei judiciare de timbru, întrucât acesta nu a depus la

dosar chitanța în original privind achitarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul MINISTERUL APĂRĂRII BUCUREȘTI – U.M. 02031 împotriva

deciziei comerciale nr. 648 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel  București, secția

a VI-a comercială.

Respinge cererea formulată

de recurentul-reclamant MINISTERUL APĂRĂRII BUCUREȘTI – U.M. 02031 privind

restituirea taxei judiciare de timbru.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iunie 2007.