ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5402/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 8707 din 24 iunie

2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea

formulată de SC C. SA Galați în contradictoriu cu SC M. SA București și a

obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.543.917.203 lei, reprezentând

preț, restituire garanții și penalități conform contractului din 8 noiembrie

2001, precum și 68.534.172 lei cheltuieli de judecată.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel București, care prin decizia nr. 138 din 16 februarie 2005 a respins

apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.

Ambele instanțe au reținut că în

baza contractului de subantrepriză din 8 noiembrie 2003, reclamanta a executat

pârâtei piloți din pământ pentru care a folosit material și manoperă în valoare

totală de 1.665.528.621 lei, iar pârâta nu a achitat facturile în termen de 15

zile de la primirea lor și totodată a refuzat să-i restituie și garanția de

bună execuție, reprezentând 10 % din valoarea tuturor lucrărilor comandate,

respectiv 563.714.028 lei.

Instanța de apel a mai reținut că

doar o parte din facturi vizează strict obiectul contractului de subantepriză

dar pârâta a acceptat facturile emise de reclamantă și pentru alte lucrări și

materiale pe care dealtfel le-a și operat în contabilitate.

Împotriva deciziei, pârâta a

declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

susținând că instanțele au stabilit o situație de fapt eronată atunci când au

obligat-o la plata unor sume care excedau obiectul contractului încălcând

prevederile art. 969 C. civ. și totodată au ignorat dovada cea mai concludentă

și anume suplimentul de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că sumele

datorate reclamantei sunt 564.352.347 lei, cu titlu de preț și 314.674.554 lei

penalități.

Recursul nu este fondat.

Atât instanța de fond cât și

instanța de apel au apreciat în mod corect probele administrate în cauză și au

pronunțat hotărâri legale și temeinice.

Prin contractul de subantrepriză

părțile au convenit ca reclamanta să execute piloți de pământ dar în cadrul

executării aceluiași obiectiv reclamanta a livrat mai multe materiale pentru

care s-au emis facturi în valoare totală de 4.186.622.943 lei, din care pârâta

a plătit 2.521.094.322 lei, rămânând astfel o diferență neachitată de

1.665.528.621 lei.

Toate facturile au fost semnate de

pârâtă, iar valoarea de 1.665.528.621 lei a fost stabilită de expert și

confirmată de pârâtă, care a făcut obiecțiuni la expertiză doar cu privire la

sumele reprezentând penalități și garanție de bună execuție.

Atâta timp cât pârâta a recunoscut

prin semnarea și ștampilarea facturilor executarea lucrărilor, iar în

contabilitatea acestei societăți este evidențiată ca neachitată suma de

1.665.528.621 lei, nu poate fi primită critica pârâtei, că în cauză au fost

încălcate dispozițiile art. 969 C. civ.

Cu privire la expertiza contabilă

efectuată în cauză, pârâta a formulat obiecțiuni, iar expertul a stabilit că

suma datorată cu titlu de penalități este de 314.674.554 lei, așa cum a

susținut pârâta, iar suma datorată cu titlu de garanție reținută pentru bună

execuție este de 563.714.028 lei.

Părțile au fost de acord cu cele

stabilite de expert, urmare obiecțiunilor formulate de pârâtă, semnând fără

obiecțiuni procesul verbal aflat la prezentul dosar și în aceste condiții,

instanța și-a însușit punctul de vedere exprimat, pe care acum recurenta îl

critică în mod neîntemeiat.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte constatând că decizia atacată este legală, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC M. SA București, împotriva deciziei nr. 138 din 16 februarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.