ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2366/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

Cluj la data de 10 februarie 2003, înregistrată la nr. 1946, ulterior

precizată, reclamanta, SC A.I. SRL a chemat în judecată pârâta, SC N.C. SA,

solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.775.010.218 lei,

reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, precum și

cheltuielile de judecată.

Secția comercială și de contencios

administrativ a Tribunalului Cluj, prin sentința civilă nr. 1959, pronunțată la

data de 20 mai 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în principal, că aceasta nu a făcut dovada unui preț ferm și

nici a încheierii unui act adițional privind suplimentarea lucrărilor, astfel

că, raportat la contractul încheiat, în speță, sunt incidente prevederile art. 969

și art. 1484 C. civ.

Secția comercială și de contencios

administrativ a Curții de Apel Cluj a admis apelul formulat de reclamantă,

împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în întregime, în sensul

că a admis acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată și a

obligat pârâta să plătească acesteia suma de 1.778.010.218 lei, cu titlu de preț

și suma de 107.670.401 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel, interpretând clauzele cuprinse la

c

ap. 4 și Cap. 5, referitoare la condițiile tehnice de

execuție și condițiile de plată, a reținut că părțile au înțeles să stabilească

prețul contractual pe bază de deviz, dovadă făcând în acest sens și modul în care

s-au efectuat plățile, prețul estimat fiind cu mult depășit și că modificarea

soluției tehnice, prevăzută în proiectul inițial, consimțită de toate părțile

implicate în executarea contractului, ca și modificarea devizului general de

lucrări, au semnificația juridică a modificării contractului însuși, întrucât

potrivit pct. 4.1, proiectul de execuție și devizul general elaborat de

antreprenorul special și aprobat de antreprenorul general fac parte din

contract, a cărei consecință este prețul pentru lucrările real executate.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs intimata pârâtă, SC N.C. SA, invocând motivele prevăzute

de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor motive s-a

arătat, în esență, că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 4.2, 4.3.,

5.4 și 5.5 din contractul părților și nu a ținut cont de devizul general

însușit de beneficiar, depus în recurs, celelalte critici, vizând greșita

interpretare a probelor administrate, neputând fi încadrate în dispozițiile art.

304 pct. 1-10 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 112

din O.U.G. nr. 138/2000.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare,

respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind ca fiind legală și temeinică

decizia atacată.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că instanța

de apel cercetând, cu aplicarea art. 977 și art. 982 C. civ., conținutul

clauzelor contractului enunțate la Cap. 4 și Cap. 5, inclusiv a celor stipulate

la pct. 4.2, 4.3, 5.4 și 5.5, cât și circumstanțele cauzei, străine de textul

actului, referitoare la modificarea proiectului de execuție în ce privește

soluția tehnică, a devizului general de lucrări, ca o consecință a acestei

modificări și la modul în care s-au efectuat plățile, nu a denaturat voința

părților, concretizată în obligația de efectuare a lucrărilor în baza

proiectului de execuție, parte din contract, conform art. 4.1 și în obligația

de plată a prețului pentru lucrările efectuate, nici natura contractului sau

efectele ce trebuie să decurgă din acest act juridic, știut fiind că, potrivit art.

970 C. civ., convențiile obligă nu numai la ce se spune, în mod expres, în ele,

dar și la toate urmările pe care legea, obiceiul sau chiar simpla echitate le

atribuie obligației prin contract.

Așa fiind, cum instanța de apel nu a

încălcat dispozițiile art. 969 C. civ. și cum în aceste condiții, cercetarea și

stabilirea voinței părților constituie o chestiune de fapt ce ține de suverana

apreciere a instanțelor fondului și excede controlului acestei instanțe, se

constată că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt incidente în

speță.

Având în vedere valoarea probatorie

a înscrisului la care se referă recurenta în susținerea motivului prevăzut de art.

304 pct. 10 C. proc. civ., în lipsa oricărei semnături sau sigiliu precum și

faptul că acesta nu se regăsește între înscrisurile care au fost depuse la

dosar spre a fi administrate, în probațiune, critica nepronunțării instanței de

apel asupra acestuia nu se justifică, cum nici incidența precizatului text

legal în lipsa condițiilor prevăzute de acesta a fi întrunite cumulativ.

Pentru aceste considerente, Curtea,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC N.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 493 din 6 octombrie 2004,

pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel

Cluj, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2005.