ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2366/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Cluj la data de 10 februarie 2003, înregistrată la nr. 1946, ulterior precizată, reclamanta, SC A.I. SRL a chemat în judecată pârâta, SC N.C. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.775.010.218 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, precum și cheltuielile de judecată. Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, prin sentința civilă nr. 1959, pronunțată la data de 20 mai 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că aceasta nu a făcut dovada unui preț ferm și nici a încheierii unui act adițional privind suplimentarea lucrărilor, astfel că, raportat la contractul încheiat, în speță, sunt incidente prevederile art. 969 și art. 1484 C. civ.

Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj a admis apelul formulat de reclamantă, împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 1.778.010.218 lei, cu titlu de preț și suma de 107.670.401 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel, interpretând clauzele cuprinse la c ap. 4 și Cap. 5, referitoare la condițiile tehnice de execuție și condițiile de plată, a reținut că părțile au înțeles să stabilească prețul contractual pe bază de deviz, dovadă făcând în acest sens și modul în care s-au efectuat plățile, prețul estimat fiind cu mult depășit și că modificarea soluției tehnice, prevăzută în proiectul inițial, consimțită de toate părțile implicate în executarea contractului, ca și modificarea devizului general de lucrări, au semnificația juridică a modificării contractului însuși, întrucât potrivit pct. 4.1, proiectul de execuție și devizul general elaborat de antreprenorul special și aprobat de antreprenorul general fac parte din contract, a cărei consecință este prețul pentru lucrările real executate.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata pârâtă, SC N.C. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ. În dezvoltarea acestor motive s-a arătat, în esență, că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 4.2, 4.3., 5.4 și 5.5 din contractul părților și nu a ținut cont de devizul general însușit de beneficiar, depus în recurs, celelalte critici, vizând greșita interpretare a probelor administrate, neputând fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, ca neîntemeiat, apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că instanța de apel cercetând, cu aplicarea art. 977 și art. 982 C. civ., conținutul clauzelor contractului enunțate la Cap. 4 și Cap. 5, inclusiv a celor stipulate la pct. 4.2, 4.3, 5.4 și 5.5, cât și circumstanțele cauzei, străine de textul actului, referitoare la modificarea proiectului de execuție în ce privește soluția tehnică, a devizului general de lucrări, ca o consecință a acestei modificări și la modul în care s-au efectuat plățile, nu a denaturat voința părților, concretizată în obligația de efectuare a lucrărilor în baza proiectului de execuție, parte din contract, conform art. 4.1 și în obligația de plată a prețului pentru lucrările efectuate, nici natura contractului sau efectele ce trebuie să decurgă din acest act juridic, știut fiind că, potrivit art. 970 C. civ., convențiile obligă nu numai la ce se spune, în mod expres, în ele, dar și la toate urmările pe care legea, obiceiul sau chiar simpla echitate le atribuie obligației prin contract.

Așa fiind, cum instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ. și cum în aceste condiții, cercetarea și stabilirea voinței părților constituie o chestiune de fapt ce ține de suverana apreciere a instanțelor fondului și excede controlului acestei instanțe, se constată că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu sunt incidente în speță. Având în vedere valoarea probatorie a înscrisului la care se referă recurenta în susținerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în lipsa oricărei semnături sau sigiliu precum și faptul că acesta nu se regăsește între înscrisurile care au fost depuse la dosar spre a fi administrate, în probațiune, critica nepronunțării instanței de apel asupra acestuia nu se justifică, cum nici incidența precizatului text legal în lipsa condițiilor prevăzute de acesta a fi întrunite cumulativ.

Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC N.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 493 din 6 octombrie 2004, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2005.