ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2799/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2003

reclamanta SC A.C. SRL Bacău cheamă în judecată pe pârâții Ț.A. și Ț.E.

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

obligarea pârâților la plata sumei de 1.087.877.366 lei, reprezentând contravaloarea

materialelor și a manoperei utilizate la edificarea imobilului proprietatea

acestora, cu cheltuieli de judecată.

Pârâții formulează

cerere reconvențională prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei

de 10.000.000 lei reprezentând daune pentru neîndeplinirea obligațiilor

contractuale atât cât privește termenul de executare cât și calitatea

lucrărilor, cerând - prin întâmpinare - respingerea acțiunii reclamantei,

motivat de faptul că au achitat contravaloarea lucrărilor efectuate de către aceasta

conform contractului de execuție din 2 septembrie 2001, orice modificare a

prețului contractual trebuind să fi fost consemnată într-un act adițional.

Prin sentința civilă nr.

3122 din 19 decembrie 2003 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, respinge ca nefondată acțiunea reclamantei și acțiunea

reconvențională formulată de pârâți, reținând că pârâții au achitat suma

înscrisă în contractul de execuție nr. 56/2 septembrie 2001, iar sumele

suplimentare s-au obligat a le plăti în baza unui act adițional care nu a mai

fost încheiat, actul încheiat de părți având caracter obligatoriu și nu

facultativ, precum și că pârâții-reclamanți, în cererea reconvențională, nu au

făcut dovada, în condițiile art. 1169 C. civ., a faptului că lucrările

realizate nu au corespuns calitativ și că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale în termen.

Prin Decizia nr. 71

din 14 septembrie 2005 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, unde a fost strămutată judecata cauzei - respinge ca

nefondat apelul pârâților și admite apelul reclamantei, schimbă în parte

sentința atacată a primei instanțe în sensul că admite acțiunea reclamantei,

obligă pârâții la plata sumei de 819.535.099 lei reprezentând diferență

contravaloare lucrări de construcții și T.V.A. și menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Aceeași instanță,

prin Decizia nr. 129 din 7 decembrie 2005, respinge ca nefondată cererea

reclamantei de completare a dispozitivului deciziei de mai sus în sensul de a

se pronunța și asupra cheltuielilor de judecată, întrucât cu prilejul judecării

apelului reprezentantul reclamantei a precizat că nu solicită cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța Decizia

nr. 71 din 14 septembrie 2005 instanța de apel reține că, așa cum rezultă din

clauzele inserate la finele cap. V și VI din contractul de execuție, prețul

prevăzut în acest contract este un preț estimativ, de deviz și nu un preț

forfetar, acesta putând fi modificat ca urmare a modificării prețului

materialelor sau al muncii, sau prin adăugirea de lucrări suplimentare, că

achitarea lucrărilor suplimentare - față de proiectul inițial - pe parcursul

execuției demonstrează că acestea au fost negociate liber, conform cap. VII pct.

II, nefiind stipulată în contract obligativitatea formei scrise a actului

adițional, precum și că lucrările executate au fost achitate doar parțial de

către pârâți, aceștia urmând a fi obligați - în temeiul îmbogățirii fără justă

cauză - să suporte diferența de preț și T.V.A.

Pentru a respinge

apelul pârâților și cererea reconvențională instanța reține că nu este

întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ț.E. având în

vedere calitatea sa de titular al autorizației de construcție a imobilului și

de beneficiar al acesteia, că nu este întemeiată nici excepția prematurității

cererii de chemare în judecată, invocată din perspectiva dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., procedura concilierii prealabile fiind îndeplinită la prima

instanță, precum și că în mod corect a stabilit instanța de fond că pârâții

reclamanți nu au probat susținerile din cererea reconvențională vizând culpa

reclamantei pentru nerespectarea termenului de execuție, cât și calitatea

lucrărilor.

Împotriva deciziei de

mai sus pârâții formulează la 21 august 2007 cerere de revizuire invocând drept

motiv de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și apreciind că

sunt acte noi în sensul prevederilor evocate, expertiza contabilă întocmită de

P.V., expertiza grafică dispusă și efectuată în Dosarul penal nr. 4713/P/2006

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, adresa din 19 octombrie 2002 a

reclamantei, înscrisuri sub semnătură privată întocmite a administratorului

reclamantei nedatate, și documente oficiale ale A.F.P. Bacău privind T.V.A.-ul

încasat de societate în numele pârâților revizuienți și ca avans pentru

lucrările de construcții.

Prin Decizia nr. 136

din 17 decembrie 2007 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de

revizuienți, cu 3.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei,

reținând - în acest sens - că excepția lipsei calității lui A.V. de

reprezentant al SC A.C. SRL Bacău și a lipsei calității de apărător al societății

a avocatului C.G., invocate de revizuienți, nu sunt întemeiate, dată fiind

calitatea lui A.V. de administrator al societății - cum rezultă din

certificatul constatator emis de O.R.C., calitate în care acesta avea dreptul

de a angaja ca apărător pe avocatul C.G.N., precum și că înscrisurile invocate

de revizuienți nu îndeplinesc cerințele cumulative stabilite de art. 322 pct. 5

C. proc. civ., acestea nefiind doveditoare, nefiind reținute de partea

potrivnică, iar revizuienții nedovedind că au fost împiedicați printr-o

împrejurare mai presus de voința lor să le prezinte în instanță.

Împotriva deciziei

menționate, pe care o consideră nelegală și netemeinică, revizuienții

formulează recurs solicitând admiterea acestuia și în principal - casarea

deciziei cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar - casarea hotărârii și,

după rejudecare, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În susținerea

recursului lor - pe care nu-l motivează în drept - recurenții revizuienți

critică decizia pentru a fi fost pronunțată de un complet de judecată nelegal

constituit în sensul că din acesta a făcut parte și judecătorul care a condus

completul de judecată care a pronunțat decizia împotriva căreia au formulat

cererea de revizuire, judecător devenit astfel incompatibil, iar decizia fiind

astfel lovită de nulitate.

Recurenții reproșează

instanței și greșita respingere a excepției lipsei calității de reprezentant al

societății intimate a lui A.V. și a lipsei calității de avocat a d-lui C.G. în

condițiile în care au depus la dosar hotărârea A.G.A. a intimatei, comunicată

la O.R.C. Bacău și publicată în M. Of., prin care administratorul A.V. a fost

revocat din funcție, fiind ales un nou administrator - L.C.

Recurenții

revizuienți reproșează instanței aprecierea greșită - ca neîndeplinind cerințele

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - a actelor nou invocate în

susținerea cererii de revizuire, acte care nu au fost avute în vedere de

instanța de apel care a pronunțat decizia atacată cu cerere de revizuire,

întrucât nu au putut fi procurate la acea dată fie pentru că au fost întocmite

ulterior, fie pentru că nu au putut fi obținute decât de instanța penală.

La 9 octombrie 2008

recurenții își completează motivele de recurs arătând că nici instanța de fond

nu a examinat excepțiile invocate de ei.

La dosar este depusă

o întâmpinare semnată în numele intimatei de către L.C., ca administrator

desemnat de A.G.A. din 27 septembrie 2007, întâmpinare prin care se solicită

admiterea recursului revizuienților, administratorul intimatei susținând că

intimata a încasat de la recurenți aceeași sumă de două ori și pentru același

lucru, dar arătând totodată că împotriva hotărârii A.G.A. prin care a fost

desemnat ca administrator a fost promovată acțiune în anulare, fără a se proba

că aceasta a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă.

Din examinarea

motivelor de recurs invocate de recurenți, a căror dezvoltare permite Curții

încadrarea lor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că acestea nu sunt fondate.

Cauza de nulitate a

deciziei revizuite invocată de recurenți ca fiind dată de prezența, în

compunere a completului de judecată, a unui judecător care a pronunțat decizia

a cărei revizuire au cerut nu subzistă față de dispozițiile art. 24 alin. (1) C.

proc. civ. și față de Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secțiile unite, prin care, admițându-se recursul în

interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că judecătorul care

soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de

revizuire, astfel că urmează a fi respinsă critica formulată de recurenții

revizuienți ca nefondată.

Nici critica referitoare

la greșita respingere a excepției lipsei calității de reprezentant al intimatei

a lui A.V. și a lipsei calității de apărător al acestei intimate a avocatului C.G.N.

nu poate fi admisă, excepțiile fiind analizate și respinse corect de instanța

criticată, care s-a întemeiat pe informațiile cuprinse în certificatul

constatator din 17 decembrie 2007 emis de O.R.C. Bacău, conform căruia A.V.

(filele 70-71 dosar de revizuire) era administrator al societății intimate,

putând, astfel, angaja legal un avocat care să apere în fața instanței

interesele acesteia, dovezile produse de recurenți vizând înlocuirea - prin

hotărârea A.G.A. a intimatei din 27 septembrie 2007 - a respectivului

administrator urmând a nu fi luate în considerare câtă vreme respectiva

hotărâre a fost atacată cu cerere în anulare, nefiind pronunțată încă o

hotărâre definitivă și irevocabilă, constatare prin raportare la care și

întâmpinarea depusă la dosar de către intimată, sub semnătura lui L.C., urmează

a nu fi luată în considerare.

Nu este întemeiată

nici critica referitoare la greșita aplicare de către instanță a dispozițiilor art.

322 pct. 5 C. proc. civ., actele invocate de către recurenții revizuienți - ca

fiind acte noi, descoperite după darea hotărârii - neîndeplinind condițiile

prevăzute de norma legală menționată, respectiv fie nu au calitatea de înscris

existent la momentul judecării cauzei „reținut de partea potrivnică” - cum este

cazul expertizelor efectuate în Dosarul penal nr. 4716/P/2006, ulterior

judecării în fond a cauzei civile, sau „imposibil de înfățișat dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților” - cum este cazul „documentelor

oficiale ale A.F.P. Bacău precizând T.V.A.-ul încasat de intimată”, fie nu pot

fi calificate ca înscrisuri doveditoare - cum este cazul notei din 19 octombrie

2002, care nu cuprinde elementele necesare spre a se stabili cu certitudine la

ce lucrări se referă, și pentru ce beneficiar, și nici nu face dovada

efectuării unor plăți, nefiind indicat instrumentul de plată, emitentul,

beneficiarul, sau al acelor înscrisuri sub semnătură privată, nedatate.

Astfel fiind,

constatându-se că decizia recurată este legală și temeinică, făcându-se

aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul promovat de recurenții

revizuienți împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâții Ț.E. și Ț.A. împotriva Deciziei nr. 136 din 17 decembrie 2007 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2008.