ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2799/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2003 reclamanta SC A.C. SRL Bacău cheamă în judecată pe pârâții Ț.A. și Ț.E. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 1.087.877.366 lei, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei utilizate la edificarea imobilului proprietatea acestora, cu cheltuieli de judecată.

Pârâții formulează cerere reconvențională prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000.000 lei reprezentând daune pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale atât cât privește termenul de executare cât și calitatea lucrărilor, cerând - prin întâmpinare - respingerea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că au achitat contravaloarea lucrărilor efectuate de către aceasta conform contractului de execuție din 2 septembrie 2001, orice modificare a prețului contractual trebuind să fi fost consemnată într-un act adițional.

Prin sentința civilă nr. 3122 din 19 decembrie 2003 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca nefondată acțiunea reclamantei și acțiunea reconvențională formulată de pârâți, reținând că pârâții au achitat suma înscrisă în contractul de execuție nr. 56/2 septembrie 2001, iar sumele suplimentare s-au obligat a le plăti în baza unui act adițional care nu a mai fost încheiat, actul încheiat de părți având caracter obligatoriu și nu facultativ, precum și că pârâții-reclamanți, în cererea reconvențională, nu au făcut dovada, în condițiile art. 1169 C. civ., a faptului că lucrările realizate nu au corespuns calitativ și că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în termen.

Prin Decizia nr. 71 din 14 septembrie 2005 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, unde a fost strămutată judecata cauzei - respinge ca nefondat apelul pârâților și admite apelul reclamantei, schimbă în parte sentința atacată a primei instanțe în sensul că admite acțiunea reclamantei, obligă pârâții la plata sumei de 819.535.099 lei reprezentând diferență contravaloare lucrări de construcții și T.V.A. și menține celelalte dispoziții ale sentinței. Aceeași instanță, prin Decizia nr. 129 din 7 decembrie 2005, respinge ca nefondată cererea reclamantei de completare a dispozitivului deciziei de mai sus în sensul de a se pronunța și asupra cheltuielilor de judecată, întrucât cu prilejul judecării apelului reprezentantul reclamantei a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța Decizia nr. 71 din 14 septembrie 2005 instanța de apel reține că, așa cum rezultă din clauzele inserate la finele cap. V și VI din contractul de execuție, prețul prevăzut în acest contract este un preț estimativ, de deviz și nu un preț forfetar, acesta putând fi modificat ca urmare a modificării prețului materialelor sau al muncii, sau prin adăugirea de lucrări suplimentare, că achitarea lucrărilor suplimentare - față de proiectul inițial - pe parcursul execuției demonstrează că acestea au fost negociate liber, conform cap. VII pct. II, nefiind stipulată în contract obligativitatea formei scrise a actului adițional, precum și că lucrările executate au fost achitate doar parțial de către pârâți, aceștia urmând a fi obligați - în temeiul îmbogățirii fără justă cauză - să suporte diferența de preț și T.V.A.

Pentru a respinge apelul pârâților și cererea reconvențională instanța reține că nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ț.E. având în vedere calitatea sa de titular al autorizației de construcție a imobilului și de beneficiar al acesteia, că nu este întemeiată nici excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată din perspectiva dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ., procedura concilierii prealabile fiind îndeplinită la prima instanță, precum și că în mod corect a stabilit instanța de fond că pârâții reclamanți nu au probat susținerile din cererea reconvențională vizând culpa reclamantei pentru nerespectarea termenului de execuție, cât și calitatea lucrărilor.

Împotriva deciziei de mai sus pârâții formulează la 21 august 2007 cerere de revizuire invocând drept motiv de revizuire dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și apreciind că sunt acte noi în sensul prevederilor evocate, expertiza contabilă întocmită de P.V., expertiza grafică dispusă și efectuată în Dosarul penal nr. 4713/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, adresa din 19 octombrie 2002 a reclamantei, înscrisuri sub semnătură privată întocmite a administratorului reclamantei nedatate, și documente oficiale ale A.F.P. Bacău privind T.V.A.-ul încasat de societate în numele pârâților revizuienți și ca avans pentru lucrările de construcții. Prin Decizia nr. 136 din 17 decembrie 2007 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienți, cu 3.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reținând - în acest sens - că excepția lipsei calității lui A.V.

de reprezentant al SC A.C. SRL Bacău și a lipsei calității de apărător al societății a avocatului C.G., invocate de revizuienți, nu sunt întemeiate, dată fiind calitatea lui A.V. de administrator al societății - cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C., calitate în care acesta avea dreptul de a angaja ca apărător pe avocatul C.G.N., precum și că înscrisurile invocate de revizuienți nu îndeplinesc cerințele cumulative stabilite de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., acestea nefiind doveditoare, nefiind reținute de partea potrivnică, iar revizuienții nedovedind că au fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor să le prezinte în instanță.

Împotriva deciziei menționate, pe care o consideră nelegală și netemeinică, revizuienții formulează recurs solicitând admiterea acestuia și în principal - casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar - casarea hotărârii și, după rejudecare, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată. În susținerea recursului lor - pe care nu-l motivează în drept - recurenții revizuienți critică decizia pentru a fi fost pronunțată de un complet de judecată nelegal constituit în sensul că din acesta a făcut parte și judecătorul care a condus completul de judecată care a pronunțat decizia împotriva căreia au formulat cererea de revizuire, judecător devenit astfel incompatibil, iar decizia fiind astfel lovită de nulitate.

Recurenții reproșează instanței și greșita respingere a excepției lipsei calității de reprezentant al societății intimate a lui A.V. și a lipsei calității de avocat a d-lui C.G. în condițiile în care au depus la dosar hotărârea A.G.A. a intimatei, comunicată la O.R.C. Bacău și publicată în M. Of., prin care administratorul A.V. a fost revocat din funcție, fiind ales un nou administrator - L.C. Recurenții revizuienți reproșează instanței aprecierea greșită - ca neîndeplinind cerințele dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. - a actelor nou invocate în susținerea cererii de revizuire, acte care nu au fost avute în vedere de instanța de apel care a pronunțat decizia atacată cu cerere de revizuire, întrucât nu au putut fi procurate la acea dată fie pentru că au fost întocmite ulterior, fie pentru că nu au putut fi obținute decât de instanța penală.

La 9 octombrie 2008 recurenții își completează motivele de recurs arătând că nici instanța de fond nu a examinat excepțiile invocate de ei. La dosar este depusă o întâmpinare semnată în numele intimatei de către L.C., ca administrator desemnat de A.G.A. din 27 septembrie 2007, întâmpinare prin care se solicită admiterea recursului revizuienților, administratorul intimatei susținând că intimata a încasat de la recurenți aceeași sumă de două ori și pentru același lucru, dar arătând totodată că împotriva hotărârii A.G.A. prin care a fost desemnat ca administrator a fost promovată acțiune în anulare, fără a se proba că aceasta a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Din examinarea motivelor de recurs invocate de recurenți, a căror dezvoltare permite Curții încadrarea lor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acestea nu sunt fondate. Cauza de nulitate a deciziei revizuite invocată de recurenți ca fiind dată de prezența, în compunere a completului de judecată, a unui judecător care a pronunțat decizia a cărei revizuire au cerut nu subzistă față de dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. și față de Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care, admițându-se recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire, astfel că urmează a fi respinsă critica formulată de recurenții revizuienți ca nefondată.

Nici critica referitoare la greșita respingere a excepției lipsei calității de reprezentant al intimatei a lui A.V. și a lipsei calității de apărător al acestei intimate a avocatului C.G.N. nu poate fi admisă, excepțiile fiind analizate și respinse corect de instanța criticată, care s-a întemeiat pe informațiile cuprinse în certificatul constatator din 17 decembrie 2007 emis de O.R.C. Bacău, conform căruia A.V. (filele 70-71 dosar de revizuire) era administrator al societății intimate, putând, astfel, angaja legal un avocat care să apere în fața instanței interesele acesteia, dovezile produse de recurenți vizând înlocuirea - prin hotărârea A.G.A.

a intimatei din 27 septembrie 2007 - a respectivului administrator urmând a nu fi luate în considerare câtă vreme respectiva hotărâre a fost atacată cu cerere în anulare, nefiind pronunțată încă o hotărâre definitivă și irevocabilă, constatare prin raportare la care și întâmpinarea depusă la dosar de către intimată, sub semnătura lui L.C., urmează a nu fi luată în considerare. Nu este întemeiată nici critica referitoare la greșita aplicare de către instanță a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., actele invocate de către recurenții revizuienți - ca fiind acte noi, descoperite după darea hotărârii - neîndeplinind condițiile prevăzute de norma legală menționată, respectiv fie nu au calitatea de înscris existent la momentul judecării cauzei „reținut de partea potrivnică” - cum este cazul expertizelor efectuate în Dosarul penal nr. 4716/P/2006, ulterior judecării în fond a cauzei civile, sau „imposibil de înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților” - cum este cazul „documentelor oficiale ale A.F.P. Bacău precizând T.V.A.-ul încasat de intimată”, fie nu pot fi calificate ca înscrisuri doveditoare - cum este cazul notei din 19 octombrie 2002, care nu cuprinde elementele necesare spre a se stabili cu certitudine la ce lucrări se referă, și pentru ce beneficiar, și nici nu face dovada efectuării unor plăți, nefiind indicat instrumentul de plată, emitentul, beneficiarul, sau al acelor înscrisuri sub semnătură privată, nedatate.

Astfel fiind, constatându-se că decizia recurată este legală și temeinică, făcându-se aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul promovat de recurenții revizuienți împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Ț.E. și Ț.A. împotriva Deciziei nr. 136 din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2008.