ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2708/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 1506 din 8 februarie 2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.C. domiciliat în Botoșani județul Botoșani și B.A. domiciliat în comuna Albești sat Mascateni județul Botoșani în contradictoriu cu pârâta SC I. SA cu sediul social în București, în sensul că a obligat pârâta să execute contractul nr. 180/2004 și la plata sumei de 391.278,61 Ron daune interese moratorii pe perioada 25 mai 2005 până la 22 februarie 2006 și în continuare până la predarea efectivă a construcției. De asemenea, a fost respins capătul 2 din acțiunea principală ca neîntemeiat și obligată pârâta la plata sumei de 7.112 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ulterior, prin încheierea de la 17 mai 2007, aceiași instanță a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de aceiași reclamanți și a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul hotărârii respective, în sensul de a se menționa corect în dispozitiv obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii de 0,20 % pe zi de întârziere și în continuare până la predarea efectivă a construcției în procent de 0,20 % pe zi de întârziere în loc de „ și în continuare până la predarea efectivă a construcției”. S-a reținut, în principal că, raporturile juridice dintre părți s-au derulat în baza contractului de execuție, construcție și vânzare teren nr. 180 din 30 iulie 2004, reclamanții efectuând plata prețului convenit pentru terenul și execuția lucrării standard.

Nu au putut fi primite susținerile pârâtei că ar fi intervenit rezilierea contractului conform art. 7.2, deoarece pactul comisoriu expres de gradul IV a vizat doar situația în care nu s-ar fi efectuat plata pentru construcția standard nu și pentru lucrările suplimentare avute în vedere de pârâtă potrivit actului adițional nr. 1533/2004. Aceasta rezultă din chiar convenția părților, art. 5.11 din contract potrivit căruia „costurile lucrărilor suplimentare se vor plăti în termen de 15 zile de la semnarea modificării de către părți, iar în cazul în care beneficiarul nu achită costul lucrărilor suplimentare în 15 zile de la semnarea actului adițional, lucrările continuă potrivit variantei standard, iar termenul de finalizare a lucrărilor se decalează cu un număr de zile corespunzător”.

Întrucât pârâta nu a dovedit respectarea obligațiilor ce îi reveneau în calitate de executant în termenul contractual, reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă daune interese moratorii potrivit art. VIIA 7.1b din contract, conform clauzei penale prin care părțile au convenit anticipat contravaloarea prejudiciului în situația neexecutării contractului. Suma cu acest titlu la care va fi obligată pârâta este de 391.278.616 Ron calculată pe perioada 25 mai 2005 dată la care urma a se efectua lucrarea până la 22 februarie 2006, precum și în continuare până la predarea efectivă a construcției în baza art. 371 1 C. proc. civ.

Referitor la capătul 2 din acțiune, pârâta a depus la dosar un proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 3 decembrie 2005, din probele administrate nu rezultă dacă s-au efectuat și lucrările suplimentare, reclamanta nu a probat efectuarea plății și nu a precizat dacă cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare vizează și aceste lucrări suplimentare, astfel că cererea formulată a fost respinsă. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 437 din 15 octombrie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta SC I.D.C. SA VOLUNTARI - fostă SC I. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 1506 din 8 februarie 2007 și a încheierii din data de 17 mai 2007 de îndreptare eroare materială, fiind preluate în esență argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei comerciale nr. 437 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC I.D.C. SA (fostă SC I. SA) care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului și în principal modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții B.C. și B.A., iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea completării probatoriului în scopul efectuării unei expertize tehnice în specialitatea construcții.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că executarea în natură a contractului de execuție construcție și vânzare teren cu plata în rate nr. 180 din 30 iulie 2004 nu este posibilă, iar cuantumul penalităților de întârziere a fost stabilit în lipsa unei expertize tehnice în specialitatea construcții care să determine dacă fusese finalizată construcția și în caz contrar care era valoarea lucrărilor rămase de executat. De asemenea, încheierea din 17 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 8513/3/2006, prin care a fost soluționată cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanți este nelegală, prin aceea că s-a completat practic dispozitivul hotărârii, fiind adusă o efectivă modificare.

Intimații reclamanți B.A. și B.C. au depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC I.D.C. SA pentru următoarele considerente. Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc așa cum au fost ele prevăzute în contractul nr. 180 din 30 iulie 2004, cu completările survenite prin actele adiționale ulterioare, precum și regimul sancționator care s-a impus în situația nerespectării clauzelor contractuale.

Conform cererii de chemare în judecată, reclamanții B.C. și B.A., au cerut, în contradictoriu cu societatea comercială pârâtă obligarea SC I. SA la executarea Contractului de execuție construcție și vânzare teren cu plata în rate nr. 180 din 30 iulie 2004, respectiv finalizarea construcției tip D.B. și a rețelelor aferente, cu predarea construcției, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la construcție și teren, cu finalitatea obligării pârâtei la plata de daune-interese moratorii în cuantum de 20 % pe zi de întârziere, începând cu data de 25 mai 2005 și până la predarea efectivă a construcției. Pe baza unui calcul anexat au fost estimate daunele moratorii la nivelul sumei de 391.278,61 Ron.

Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă potrivit căreia obligația asumată de SC I.D.C. SA de a preda construcția către reclamanți nu mai poate fi adusă la îndeplinire atâta vreme cât nu mai este proprietara imobilului în litigiu. Astfel, în faza procesuală a apelului, s-a invocat că terenul în suprafață de 470 m.p. situat în Șos. Pipera Tunari, Sat Pipera com. Voluntari, județul Ilfov, având număr cadastral 5462, înscris în CF 7159 Voluntari cât și construcția edificată pe acest teren, au fost vândute către SC R.L. I.F.N. SA București, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 257 din 15 februarie 2007 la B.N.P. M.P.

De remarcat că înstrăinarea bunului în litigiu a avut loc la data de 15 februarie 2007, când a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare de reprezentanții legali ai celor două societăți comerciale, deci la o dată ulterioară pronunțării sentinței comerciale nr. 1506 din 8 februarie 2007 de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, hotărâre judecătorească care, în materie comercială, în acel moment era executorie. Amplu documentat și bine argumentat s-a apreciat că debitoarea a nesocotit obligația de păstrare a bunului până la efectiva lui predare, l-a înstrăinat deși era pronunțată o sentință comercială executorie cu privire la bunul litigios, așa încât nu există nici o situație de exonerare de răspundere, fiind păstrată în continuare obligația predării bunului.

Corect a fost cuantificată și suma de 391.278,61 Ron la care a fost obligată pârâta cu titlu de daune interese moratorii pe perioada 25 mai 2005 și până la 22 februarie 2006, prin obligare la plata de daune moratorii de 0,20 % pe zi de întârziere și în continuare până la predarea efectivă a construcției în procent de 0,20 % pe zi de întârziere. Clauzele contractuale au fost bine interpretate, avându-se în vedere că la capitolul III intitulat „Data finalizării lucrărilor” art. 3.1 s-a precizat că lucrările de execuție se vor finaliza la data de 25 mai 2005 iar la Cap. VII intitulat „Neexecutarea obligațiilor contractuale” este menționat la art. 7.1 lit. b) că executantul pentru finalizarea cu întârziere a lucrărilor contractuale trebuie să achite majorări de 0,20 % din valoarea lucrărilor rămase de executat, pentru fiecare zi de întârziere peste data de predare a imobilului.

Din această perspectivă, a clauzelor contractuale expuse anterior apare cât se poate de evident că efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții nu prezintă utilitate și necesitate, astfel că nici casarea cu trimitere spre rejudecare nu este justificată. Este de necontestat că, potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. În speță, prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, nu s-au realizat proceduri de îndreptare a unor greșeli de judecată care privesc fondul litigiului, ci numai aspecte care vizau calcule evidente.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.D.C. SA VOLUNTARI, fostă SC I. SA București împotriva deciziei nr. 437 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.D.C. SA VOLUNTARI, fostă SC I. SA, împotriva deciziei nr. 437 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială și a încheierii de ședință din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 octombrie 2008.