ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2740/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantele B.O.C.S. și B.P.S.M.A.

au chemat-o în judecată pe pârâta societatea B. SRL, reprezentată de C.C.F. și

au solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea pârâtei la îndeplinirea

obligațiilor asumate prin contractul nr. 1450 din 6 iunie 2001 și din convenția

nr. 598/2006;

- să se confere reclamantelor

dreptul de a alege modalitatea de executare a obligației conform art. 1027 C.

civ.;

- obligarea pârâtei la plata

echivalentului daunelor interese în cuantum de 200 Euro/zi de întârziere

începând cu data de 1 mai 2005, până la 12 martie 2007 în sumă de 62.200 Euro,

respectiv 210.186 lei, iar în continuare echivalentul în lei a sumei de 200 Euro/zi

de întârziere calculate începând cu data de 12 martie 2007 până la recuperarea

integrală a prejudiciului;

- obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin acțiunea formulată s-a invocat

nerespectarea de către pârâtă a obligațiilor de a construi un imobil pe terenul

adus ca aport în asociație de cele două reclamante. Au mai susținut reclamantele

că pârâta nu și-a îndeplinit nici obligațiile asumate prin convenția încheiată

la data de 2 martie 2006, prin care s-a angajat să efectueze reparații la

construcția pe care a realizat-o până la data de 1 mai 2006.

Tribunalul București, secția comercială,

prin sentința nr. 1277 pronunțată la data de 29 ianuarie 2008, a respins ca nefondată acțiunea, reținând că procesul verbal de constatare nr. 5067 din 22

august 2006, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Stat în Construcții a constatat

executarea lucrărilor la imobilul în discuție cât și faptul că infiltrațiile

sesizate ca fiind produse la etajul 4 au fost remediate. Cu privire la

lucrările indicate de reclamantă în completarea la acțiune, instanța a reținut

că acestea sunt lucrări care sunt suplimentare, în raport de cele prevăzute în

convenția din data de 2 martie 2006, astfel că, nu se impun a fi reținute,

întrucât nu s-a încheiat un act adițional care să se schimbe termenii

contractuali și să justifice cererea.

Curtea de Apel București, secția comercială,

prin decizia nr. 402 din 22 septembrie 2008, a admis apelul reclamantelor, a schimbat în parte sentința nr. 1277 din 29 ianuarie 2008 și a obligat-o pe pârâta

SC B. SRL la îndeplinirea obligației asumate prin convenția nr. 598 din 2

martie 2006. De asemenea, instanța a autorizat reclamantele ca în cazul

neîndeplinirii obligației stabilite în sarcina pârâtei să efectueze lucrările

pe cheltuiala debitoarei. Prin aceeași decizie au fost respinse capetele 3 și 4

din cerere.

Pentru a pronunța această decizie

curtea de apel a examinat criticile apelantelor reclamante și a constatat că,

în adevăr, acestea au solicitat proba cu expertiza tehnică iar instanța de fond

a omis să se pronunțe asupra administrării acestei probe. În ce privește

cererea completatoare, instanța de apel a reținut că lucrările cuprinse în

această cerere reprezintă detalieri ale lucrărilor enumerate generic în

Convenția din data de 2 martie 2006, care trebuiau efectuate până la data de 1

mai 2006, pentru depășirea acestui termen fiind stipulate în sarcina

antreprenorului penalități în cuantum de 200 Euro/zi de întârziere.

Constatând că lucrările din

convenție nu au fost efectuate, curtea de apel a reținut că procesul verbal al

Inspectoratului de Stat în Construcții prezentat în cauză de intimată nu le

este opozabil reclamantelor întrucât acestea nu l-au semnat. A mai reținut

instanța de apel că menționatul proces-verbal nu ține loc de recepție finală,

care trebuia efectuată conform H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea

Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații. În lipsa

acestui proces verbal de recepție a lucrărilor executate, curtea de apel nu a

reținut apărarea pârâtei intimate în legătură cu executarea și predarea

lucrărilor.

Având în vedere că sarcina probei îi

revenea intimatei, în conformitate cu art. 1169 C. civ., s-a apreciat că nu se

impune efectuarea unei expertize de specialitate întrucât reclamantele nu sunt

ținute să facă dovada faptului negativ. În consecință, în temeiul art. 1073 și art.

969 C. civ. a fost obligată pârâta la îndeplinirea obligației asumate prin

convenția nr. 598 din 2 martie 2006.

Totodată, au fost autorizate

reclamantele conform art. 1077 C. civ. ca în cazul neîndeplinirii obligației

stabilită în sarcina intimatei să efectueze, pe cheltuiala debitoarei,

lucrările de remediere care fac obiectul convenției din data de 2 martie 2006.

În fond, capătul de cerere nr. 3 a

fost respins ca fără obiect din moment ce reclamantele au fost autorizate să

efectueze pe cheltuiala debitoarei lucrările de remediere care fac obiectul

convenției din 2 martie 2006. În privința capătului 4 din cerere prin care s-au

pretins daune-interese, instanța de apel a reținut că acestea nu pot fi

acordate în condițiile în care apelantele-reclamante nu au făcut dovada

cuantumului prejudiciului.

După pronunțarea deciziei comerciale

nr. 402 din 22 septembrie 2008 de către Curtea de Apel București, reclamantele

au formulat cerere pentru completarea dispozitivului, pe considerentul că

instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor ocazionate de executarea

lucrărilor, cu toate că în conformitate cu art. 1073 și art. 1077 C. civ., tot

instanța este cea care a constatat că debitoarea obligației de „a face” nu și-a

executat obligația.

Prin decizia comercială nr. 122 din

16 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

cererea întemeiată pe art. 281

2

C. proc. civ., apreciind că

reclamantele nu au solicitat prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a

fost precizată, cuantumul lucrărilor de reparații care urmau să fie suportate

de debitoarea obligației de a face. A mai stabilit curtea de apel, că

autorizarea creditoarei de a efectua lucrările de construcții, fără a preciza

cuantumul, este urmarea faptului că aceeași instanță a avut în vedere

prematuritatea unei astfel de cereri în pretenții. Și cererea întemeiată pe

art. 281 C. proc. civ. a fost respinsă prin aceeași decizie, cu motivarea că nu

sunt aplicabile dispozițiile care au fost invocate în sprijinul afirmației că

în dispozitiv s-a comis o eroare materială.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele B.O.C.S. și B.P.S.M.A., întemeindu-se pe

dispozițiile art. 281

3

alin. (1) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

solicitând admiterea acestuia.

Recurentele-reclamante susțin astfel

că, prin dispozitivul sentinței comerciale nr. 1277 din 29 ianuarie 2008,

instanța a dispus „autorizează reclamantele, în cazul neîndeplinirii obligației

stabilite în sarcina pârâtei, să efectueze lucrarea pe cheltuiala proprie”,

deși în considerente s-a menționat că „... vor fi autorizate reclamantele

conform art. 1077 C. civ....”, iar textul art. 1077 C. civ. este clar, în

sensul de a fi autorizat creditorul „de a o aduce la îndeplinire, cu cheltuiala

debitorului”.

În consecință, consideră că este

vorba evident de o greșeală materială, pe care instanța, prin decizia nr. 122

din 16 martie 2009, ar fi trebuit să o îndrepte.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că recurentele-reclamante au menționat eronat hotărârea al cărui

dispozitiv susțin că se impune a fi îndreptat, pentru că ar conține o greșeală

materială, aceasta fiind decizia nr. 402 din 22 septembrie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel București și nu sentința comercială nr. 1277 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului București.

Temeiul de drept invocat pentru

îndreptarea erorii materiale, ce se pretinde a se fi strecurat în dispozitivul

hotărârii este art. 281 C. proc. civ.

Potrivit acestui text legal pot fi

îndreptate erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâri.

Prin urmare, art. 281 C. proc. civ.

nu poate fi invocat atunci când este vorba despre alte erori decât cele

materiale, cum ar fi cele de judecată, or, în speță, eroarea semnalată poate fi

asimilată cu o eroare de judecată și, drept urmare, neîndeplinind

caracteristicile unei erori materiale nu poate fi îndreptată pe calea

procedurii prevăzute de dispozițiile art. 281 C. proc. civ., așa cum corect a

apreciat și curtea de apel, a cărei soluție va fi menținută.

De altfel, prin decizia nr. 1784 din

5 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins

ca nefondate recursurile părților împotriva deciziei comerciale nr. 402 din 22

septembrie 2008 a Curții de Apel București, dar și recursul declarat de

reclamantele B.O.C.S. și B.P.S.M.A. împotriva deciziei nr. 122 din 16 martie 2009 a Curții de Apel București, prin care s-a solicitat completarea primei decizii (decizia nr. 402/2008),

- ocazie cu care Înalta Curte a făcut precizarea că „instanța de apel a aplicat

art. 1077 C. civ. atunci când a stabilit că lucrările vor fi executate de

pârâtă sau de reclamantă pe cheltuiala pârâtei, așa încât considerentele deciziei

explică dispozitivul”.

În consecință, față de cele mai sus

arătate recursul reclamantelor va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantele B.O.C.S. și B.P.S.M.A. împotriva deciziei comercială nr. 122 din

16 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4

noiembrie 2009.