ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1707/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București , secția a VI-a comercială, la data de 17 februarie 2006, reclamanții M.T. și M.C.G. au chemat în judecată pe pârâta SC E.C.H.

SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezilierea pentru neexecuatre a obligațiilor contractuale asumate de pârâtă prin contractul de construire din 2 iulie 2004, modificat prin actele adiționale din 9 iulie 2004 și 23 mai 2005, obligarea pârâtei la eliberarea terenului proprietatea reclamanților situat în localitatea Tunari, județul Ilfov, prin ridicarea fundației greșit executate de către pârâtă sau obligarea acesteia la plata cheltuielilor ocazionate de eliberarea terenului, obligarea pârâtului la plata sumei de 116.322,94 ron, din care debit în valoare de 83.623,89 ron și penalități contractuale în valoare de 20.364,63 ron, dobânzi legale în valoare de 150 ron și 12.184,42 ron reprezentând despăgubiri (calculate prin însumarea cheltuielilor efectuate cu proiectul de execuție, obținerea avizelor și a autorizației de construire), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 12 aprilie 2006, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților la îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de construire din 2 iulie 2004, modificat. Prin sentința comercială nr. 5722 din 18 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții - pârâți M.T. și M.C.G., dispunând rezilierea contractului de construire din 2 iulie 2004, modificat prin actele adiționale din 9 iulie 2004 și 23 mai 2005. Totodată, instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 72.106,09, lei, reprezentând avans de restituit și 18.454,51 lei, penalități de întârziere și a respins restul pretențiilor din cererea principală, ca neîntemeiate.

Instanța de fond a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată, obligând pârâta la plata sumei de 6.453,41 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În pronunțarea sentinței s-a reținut că între părți în intervenit contractul de construire a unei locuințe P+M, pe terenul reclamanților la prețul de 54.257 euro inclusiv TVA, din care reclamanții au plătit un avans de 83.623,89 lei, iar termenul final de executare era 31 octombrie 2005. Că, lucrările în faza de fundație au fost efectuate necorespunzător, conform expertizei tehnice efectuate în cauză, iar remedierile ulterioare nu asigurau rezistența construcției, astfel că s-a reținut ca întemeiată cererea de reziliere a contractului, pârâta fiind obligată la restituirea avansului și a penalităților de întârziere.

Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei precum și cererea reconvențională. Instanța a înlăturat toate apărările pârâtei-reclamante privind cauzele obiective sau forța majoră ce a împiedicat-o în executarea lucrărilor. Împotriva sentinței primei instanțe, ambele părți au declarat apel. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 572 din 28 noiembrie 2008, a respins apelul pârâtei - reclamante SC E.C.H. SRL București. A fost admis apelul reclamanților sentința primei instanțe fiind desființată cu trimiterea cauzei la rejudecare. În pronunțarea deciziei, instanța a reținut cu privire la apelul reclamanților că este întemeiat întrucât: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind dobânzile legale a căror temeinicie se poate justifica în completarea penalităților acordate, până la acoperirea daunelor produse prin neefectuarea lucrărilor contractate.

S-a mai reținut că hotărârea atacată este criticabilă și în ce privește păstrarea fundației și remedierilor acesteia de către reclamanți, soluție ce contravine reținerii necorespunderii calitative a lucrărilor, rezilierii contractului și restituirea avansului cu penalități. S-a apreciat că instanța de fond, nu s-a pronunțat asupra cererii de ridicare a fundației ci a schimbat obiectul cererii. Ca urmare, s-a apreciat că întreg fondul cauzei urmează a fi rejudecat. Împotriva acestei decizii, reclamanții, M.T. și M.C.G. au declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici. În esență, recurenții au susținut că greșit s-a desființat în tot sentința primei instanțe și s-a trimis cauza la rejudecare, întrucât desființarea trebuia să se facă numai în parte, adică privitor la aspectele necercetate.

Recurenții au mai reținut că, față de caracterul devolutiv, al apelului și probelor administrate, instanța de apel trebuia să schimbe în parte sentința criticată și să admită cererea de obligare a pârâtei la ridicarea fundației sau de suportare a cheltuielilor necesare ridicării, fiind străine de natura pricinii o remediere a fundației. S-a susținut de către recurenți că li s-a făcut o situație mai proastă în propria cale de atac. Recursul este nefondat. În cauză, instanța de apel a aplicat prevederile art. 297 C. proc. civ. Desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la rejudecare, s-a întemeiat pe nepronunțarea asupra a două capete de cerere astfel cum au fost formulate prin acțiune, și anume, dobânzile de întârziere și obligarea constructorului pârât la ridicarea fundației sau costul cheltuielilor de ridicare.

Desființarea în totalitate s-a impus pentru că atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională se axează pe calitatea lucrărilor de fundație efectuate de pârât. Reținerile instanței de fond sunt contradictorii. Pe de o parte se dispune rezilierea contractului pentru culpa pârâtei de a efectua o lucrare necorespunzătoare calitativ, astfel că lucrările nu mai pot continua, dar, pe de altă parte, se reține că reclamanții pot folosi fundația construcției și drept urmare se deduce prețul acesteia din avansul a cărui restituire s-a dispus. Prin aceste rețineri contradictorii, instanța de fond a schimbat petitul acțiunii, nepronunțându-se asupra cererii de ridicare a fundației. Se mai reține nepronunțarea asupra dobânzilor de întârziere, acordarea acestora fiind admisibilă în completarea penalităților, pentru acoperirea daunelor suferite de reclamanți.

Nu se poate reține încălcarea principiului non reformatio in pejus. În rejudecare, soluționarea acțiunii principale și a cererii reconvenționale se va face în raport de probatoriul administrat din care rezultă că lucrările executate sunt necorespunzătoare calitativ și se va analiza fiecare capăt de cerere. Așa fiind, hotărârea pronunțată fiind legală, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M.T. și M.C.G. împotriva deciziei comerciale nr. 572 din 28 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.