ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3654/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4890 din 10 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.D., S.E.S. și E.S.D. în contradictoriu cu pârâta SC R.C.

SA și a dispus rezilierea contractului de execuție construcții din 23 iunie 2005, din culpa pârâtei, a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției tip Corina și a ratelor aferente, aflate în stadiul de execuție de 38,3175% conform raportului de expertiză întocmit de V.M., a obligat-o pe pârâtă la plata următoarelor sume cu titlu de daune interese: 6.500 lei dobânzi achitate pentru creditul contractat în vederea finalizării construcției, 81.900 lei cheltuieli necesare pentru remedierea defecțiunilor constatate la construcție și pentru continuarea lucrărilor, sumă ce va fi reactualizată în funcție de rata inflației la data rămânerii irevocabile a sentinței și a respins capătul de cerere având ca obiect daune morale.

Prin Decizia comercială nr. 160 din 14 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins ca neîntemeiate atât cererea privitoare la constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcției vânzare-cumpărare, ca o consecință a rezilierii contractului de execuție din 23 iunie 2005 precum și capetele 2 și 3 ale acțiunii. Au fost menținute celelalte dispoziții cu privire la rezilierea contractului menționat. Împotriva aceste decizii, au declarat recurs reclamanții P.D., S.E.S. și E.S.D., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea apelului, ca tardiv sau ca nefondat. Asupra recursului astfel declarat, se constată următoarele: Deșii recurenții au fost citați cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 1508 lei și 5 lei timbru judiciar (filele 13, 14 dosar recurs) ei nu și-au îndeplinit această obligație, împrejurare în care Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului. Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată. Constatând astfel că recursul nu a fost legal timbrat, că recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare conform mențiunii de pe citațiile emise, că pentru termenul de judecată din 3 decembrie 2008, procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, respectiv ale art. 30 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea recursului declarat de reclamanți ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanții P.D., S.E.S., E.S.D. împotriva Deciziei nr. 160 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.