ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3654/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4890 din 10 aprilie

2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții

P.D., S.E.S. și E.S.D. în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SA și a dispus

rezilierea contractului de execuție construcții din 23 iunie 2005, din culpa

pârâtei, a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra

construcției tip Corina și a ratelor aferente, aflate în stadiul de execuție de

38,3175% conform raportului de expertiză întocmit de V.M., a obligat-o pe

pârâtă la plata următoarelor sume cu titlu de daune interese: 6.500 lei dobânzi

achitate pentru creditul contractat în vederea finalizării construcției, 81.900

lei cheltuieli necesare pentru remedierea defecțiunilor constatate la

construcție și pentru continuarea lucrărilor, sumă ce va fi reactualizată în

funcție de rata inflației la data rămânerii irevocabile a sentinței și a

respins capătul de cerere având ca obiect daune morale.

Prin Decizia comercială

nr. 160 din 14 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția comercială, a

admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care

a schimbat-o în parte, în sensul că a respins ca neîntemeiate atât cererea

privitoare la constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra

construcției vânzare-cumpărare, ca o consecință a rezilierii contractului de

execuție din 23 iunie 2005 precum și capetele 2 și 3 ale acțiunii.

Au fost menținute

celelalte dispoziții cu privire la rezilierea contractului menționat.

Împotriva aceste

decizii, au declarat recurs reclamanții P.D., S.E.S. și E.S.D., întemeindu-se

pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea

acestuia, modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea apelului, ca

tardiv sau ca nefondat.

Asupra recursului

astfel declarat, se constată următoarele:

Deșii recurenții au

fost citați cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 1508

lei și 5 lei timbru judiciar (filele 13, 14 dosar recurs) ei nu și-au

îndeplinit această obligație, împrejurare în care Înalta Curte a rămas în

pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului.

Or, prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând astfel că

recursul nu a fost legal timbrat, că recurenții nu s-au conformat obligației de

timbrare conform mențiunii de pe citațiile emise, că pentru termenul de

judecată din 3 decembrie 2008, procedura de citare a fost legal îndeplinită, că

în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația

timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1

și 3 din Legea nr. 146/1997, art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului

României, respectiv ale art. 30 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de

aplicare a legii și să dispună anularea recursului declarat de reclamanți ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de reclamanții P.D., S.E.S., E.S.D. împotriva Deciziei nr. 160 din 14

aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2008.