ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 248/2008

Deliberând asupra recursului de față; Reclamantul K.C. a solicitat rezilierea contractului de antrepriză din 4 martie 2003 încheiat cu pârâta SC E. SA Brașov, obligarea pârâtei la plata de daune - interese compensatorii de 0,15% pe zi de întârziere din suma de 143.167.551 lei începând de la data de 14 mai 2003 până la data efecturării plății, cu cheltuieli de judecată. Prin precizarea de acțiune s-a modificat cuantumul daunelor - interese la 214.751 lei pe zi de întârziere. Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând la rândul său constatarea rezilierii contractului de antrepriză din 4 martie 2003 din vina exclusivă a pârâtului K.C.

pentru nerespectarea prevederilor art. 8, art. 10, art. 11, art. 12 din contract, obligarea pârâtului la plata sumei de 66.134.899 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție efectuate de reclamant conform situațiilor de lucrări pe lunile martie – aprilie 2003 și neachitate, 33.067.444 lei daune compensatorii de 50% din valoarea datoriei, conform art. 11 din contract, 11.544.322 lei penalități de întârziere până la 25 septembrie 2003 calculate la suma de 66.134.889 lei conform art. 12 din contractul de antrepriză. Ulterior reclamantul și-a precizat din nou acțiunea solicitând obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii în sumă de 11.267.052 lei. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă 1407 din 22 iunie 2004 a respins acțiunea principală precizată, a admis cererea reconvențională și s-a constatat rezilierea contractului de antrepriză din 4 martie 2003 din culpa reclamantei.

A fost obligată pârâta reconvențională la plata către reclamantă a daunelor de 66.134.889 lei contravaloare lucrări de construcții, 33.067.444 lei daune compensatorii și 11.544.322 lei penalități de întârziere până la 25 septembrie 2003. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul de antrepriză din 4 martie 2003 având ca obiect lucrări de construcții la imobilul aparținând reclamantului la prețul estimativ de 275.480.000 lei fără T.V.A. Reclamantul a achitat în avans 100.000.000 lei și s-a obligat să plătească lunar lucrările, pe baza situațiilor de lucrări, conform art. 8 din contract dar nu a achitat lucrările aferente lunii aprilie astfel încât pârâta a sistat lucrările la data de 13 mai 2003 și a întrerupt executarea contractului, notificând rezilierea contractului potrivit art. 11 din contract.

Instanța de fond a înlăturat apărarea reclamantei privind efectuarea de lucrări necorespunzătoare motivat de faptul că aceasta avea obligația să aibă diriginte de șantier pentru a urmări calitatea lucrărilor potrivit dispozițiilor art. 18 din contract. În aceste condiții s-a apreciat că reclamantul este singurul în culpă pentru rezilierea contractului. Cererea reconvențională a fost considerată ca întemeiată conform art. 969 C. civ. și art. 11 – art. 12 din contract. În apelul reclamantei, Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 58 din 26 aprilie 2007 a admis, în parte, acest apel, a schimbat sentința și a admis, în parte, acțiunea principală precizată dispunând rezilierea contractului și respingând restul pretențiilor.

Au fost respinse celelalte pretenții cât și cererea reconvențională fiind obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în ambele faze procesuale. Au fost compensate cheltuielile de judecată, până la concurența sumei de 782,25 lei. S-a reținut că pârâta a încetat activitatea, deși nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de art. 11 din contract deoarece situația de lucrări pe martie a fost semnată de reclamantă cu obiecțiuni, aceasta contestând atât sumele cât și calitatea lucrărilor executate iar situația de lucrări pentru aprilie a fost predată apelantei abia la 9 iunie 2003. Conform expertizei efectuate în cauză valoarea lucrărilor executate în lunile martie și aprilie 2003 este de 132.312.449 lei iar față de avansul de 100.000.000 lei deja achitat, diferența de 32.312.449 lei face ca pretențiile bănești ale pârâtei să fie nejustificate.

Capătul doi de acțiune a fost considerat nedovedit și daunele cominatorii au fost respinse prejudiciul nu a fost probat. Cererea de reziliere a contractului a fost apreciată ca admisibilă deoarece pârâta a sistat nejustificat lucrările. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se susține că, în mod greșit s-a apreciat că din probele dosarului reiese că neexecutarea contractului ar fi imputabilă pârâtei când în realitate vinovat de neexecutarea contractului a fost reclamantul care nu și-a îndeplinit obligația de a achita la termen lucrările, încălcându-se prevederile art. 8, art. 9, art. 10 și art. 11 din contract.

Recurenta arată că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile financiare astfel că soluția din apel, prin care s-a apreciat că lucrările au fost sistate nejustificate, este greșită. O altă critică se referă la reținerea instanței de apel, potrivit căreia contravaloarea lucrărilor executate în lunile martie și aprilie 2003 se ridică la suma de 132.312.449 lei conform raportului de expertiză întocmit de expertul V.V.I. la data de 7 iulie 2003 deoarece această expertiză este extrajudiciară, efectuată în absența sa numai de către intimat. Recurenta mai arată că hotărârea instanței de apel prin care s-a respins cererea reconvențională și implicit pretențiile pe care instanța de fond le stabilise reprezintă o nerespectare a clauzelor contractului care are putere de lege între părți.

Într-un alt motiv de recurs, pârâta apreciază că instanța de apel, în mod greșit a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată față de intimatul - reclamant. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În ce privește critica referitoare la culpa în neexecutarea contractului se reține că instanța de apel a apreciat corect că vinovată de neexecutarea contractului a fost pârâta care a sistat lucrările deși primise în avans suma de 100.000.000 lei; s-au respectat prevederile art. 8, art. 10, art. 11 și art. 12 din contract. Aprecierea ca nejustificată a sistării lucrărilor a avut în vedere tocmai plata avansului și buna-credință a reclamantului care semnând cu obiecțiuni situațiile de lucrări era îndreptățit să amâne plata diferenței de valoare până la remedierea lucrărilor necorespunzătoare.

Criticile referitoare la expertiză sunt nefondate atâta timp cât pârâta nu a solicitat efectuarea unei alte expertize în apel. În ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale, critica este nefondată constatându-se respectarea clauzelor contractuale prevăzute de art. 8, art. 10, art. 11, și art. 12 având în vedere că s-a stabilit corect culpa în neexecutarea contractului de către pârâtă și nu de către reclamant. În dispozițiile art. 276 C. proc. civ. au fost aplicate corect operându-se compensarea cheltuielilor de judecată la fond și în apel. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA Brașov împotriva deciziei nr. 58/AP din 26 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008.