ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1074/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București în data de 5 aprilie 2005, reclamanta SC U.E.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D.C. SA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate intervenirea rezoluțiunii actului adițional din 28 iunie 2003 la contractul de execuție lucrări construcții din 23 aprilie 2003, pentru neexecutarea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract, precum și obligarea acesteia la restituirea sumei de 200.000.000 rol achitată de reclamantă cu titlu de avans și penalități de întârziere cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4430 din 24 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială, unde a fost înregistrată în data de 18 iulie 2005. Prin sentința comercială nr. 12159 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta SC U.E.P. SRL Prin decizia comercială nr. 268 din 6 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel a reținut că prin actul adițional la contractul de execuție a lucrărilor de construcție din 28 iunie 2003 (a cărui rezoluție se solicită a se constata) părțile au stabilit suplimentarea valorii contractului inițial cu suma de 681.279.535 lei, reprezentând execuția instalațiilor sanitare interioare și canalizare, la investiția Hotel P. după cum în mod corect a reținut prima instanță, acest act adițional nu cuprinde criterii obiective și măsurabile care să permită verificarea modalității îndeplinirii obligației asumate de executant. De asemenea, nu a fost prevăzut niciun termen pentru finalizarea lucrărilor; susținerea apelantei că ar fi fost avut în vedere termenul de 180 de zile prevăzut în contractul inițial nu poate fi primită, fiind vorba de lucrări noi, care nu au fost incluse în contract și care necesitau un alt termen de execuție, în funcție de dificultatea lucrărilor.

Curtea a mai constatat că deși este în litigiu actul adițional din 2003, relațiile contractuale între părți au continuat, au fost făcute plăți de către beneficiar, conform devizelor de lucrări acceptate de acesta, ajungându-se în final după regularizarea acestora la încheierea actului adițional din 16 aprilie 2004. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea în totalitate a deciziei, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată și să se constate reziliat actul adițional din 2003 la contractul de execuție lucrări construcții din 2003 și să fie obligată intimata - pârâtă la plata sumelor de 200.000.000 lei (vechi) – achitată acesteia cu titlu de avans și la 1.864.662.082 lei (vechi) cu titlu de penalități de întârziere, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

A arătat după o largă expunere a situației de fapt că, în cauză, erau întrunite toate condițiile contractuale și legale, prevăzute de art. 1020, art. 1021 C. civ. pentru constatarea rezoluțiunii actului adițional din 2003 la contractul din 2003, deoarece intimata - pârâtă nu și-a executat obligațiile contractuale, are culpă, aceasta neinvocând vreo cauză exoneratoare de răspundere contractuală și a fost pusă în întârziere prin notificarea din 21 aprilie 2004. Cu privire la cererea de restituire a avansului, ca o consecință a rezoluțiunii părțile trebuiau repuse în situația anterioară încheierii contractului din acest punct de vedere fiind dovedit că s-a făcut această plată.

Cu privire la penalitățile de întârziere, conform art. 4 din contract intimata - pârâtă era obligată să execute lucrările în termen de 180 de zile calendaristice calculate începând cu data semnării procesului - verbal de predare - primire a amplasamentului, în cauză, 13 iulie 2004, dată de la care s-au calculat penalități de întârziere, în baza art. 22 din contract la valoarea globală a contractului încât, față de declarațiile martorilor audiați, nici din acest punct de vedere hotărârea nu este legală. Cu privire la plata penalităților în continuare, până la data executării efective și integrale a obligațiilor, aceasta își are izvorul în principiul de drept al despăgubirii integrale a părții pentru prejudiciul suferit.

Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând, în principal constatarea nulității recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție respinsă, iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat. Analizând recursul se găsește nefondat. Prima critică vizează în realitate culpa în nerealizarea contractului și reanalizarea probelor din perspectiva incidenței art. 1020, art. 1021 C. civ. și, nicidecum, încălcarea acestor dispoziții legale, aspecte care exced acestui motiv de recurs, vizând de fapt netemeinicia hotărârii ceea ce nu poate face obiectul casației. Mai trebuie reținut că prin convenție nici nu s-a convenit asupra existenței unui pact comisoriu de gradul IV pentru a se putea constata rezoluționat contractul.

Cât privește petitul referitor la restituirea sumei de 200.000.000 rol, acesta vizează repunerea părților în situația anterioară ca efect al rezoluțiunii, deci, are caracter accesoriu, ori neadmiterea acestei cereri pentru aspecte care nu mai pot fi reanalizate, atrage și respingerea celui din urmă. Cât privește cererea de obligare la penalități de întârziere în executarea obligațiilor, instanța de apel nu s-a pronunțat pe fond, ci a avut în vedere neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere, astfel că, nu se pot invoca, în recurs decât motive care vizează această soluție, ceea ce nu se critică, încât nici sub acest aspect nu se poate reține nelegalitatea hotărârii. Așa fiind recursul este nefondat și va fi respins, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Văzând și art. 274 C. proc. civ., recurenta - reclamantă va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs, fiind în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.E.P. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 268 din 6 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta - reclamantă să plătească intimatei - pârâte SC D.C. SA Brașov suma de 8.165 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.