ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1587/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1587/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată

pe pârâta SC Y.A.S. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să dispună rezilierea contractului încheiat între părți la data de 28

iunie 2006, restituirea de către pârâtă a avansului plătit de creditoare în

cuantum de 12.500 euro plus TVA (14.875 euro) la cursul zilei din data

introducerii cererii de chemare în judecată, adică 62.475 RON și obligarea

pârâtei la plata sumei de 5.950 euro, adică 24.990 RON, reprezentând

despăgubiri pentru neexecutarea contractului, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria

Sectorului 4 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 6505 din 5

octombrie 2010 a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei

și a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 16946 din 29 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a

admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu

pârâta SC Y.A.S. SRL, a dispus rezoluțiunea contractului de proiectare din 28

iunie 2006 încheiat între părți, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma

de 62.457 RON reprezentând avans și să plătească suma de 24.990 RON despăgubiri

pentru neexecutarea contractului și 7.221 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a apreciat că pârâta este în culpă cu privire

la îndeplinirea obligațiilor contractuale de predare a documentelor convenite,

obținând doar un certificat de urbanism.

S-a constatat că

având în vedere că certificatul de urbanism a expirat părțile au încheiat la

data de 25 iunie 2008 un protocol prin care au stabilit că urmează a se reface

documentația pentru certificatul de urbanism solicitându-se mansardare,

refacere fațadă corp C, refacere fațadă și învelitoare corp A,

recompartimentare cu schimbare de funcțiune inclusiv refacere fațadă și

învelitoare corp B, refacerea împrejmuirii și amenajarea incintei, demolare

corpuri anexe.

Ulterior pârâta nu a obținut

un certificat de urbanism, deși această obligație era în sarcina sa.

Instanța de fond a

constatat că obligația de a efectua o expertiză tehnică aparținea pârâtei, iar

planurile și schițele depuse de pârâtă nu fac dovada îndeplinirii obligațiilor

contractuale, în condițiile în care nu s-a făcut dovada predării acestora către

reclamantă.

Apelul declarat de

pârâta SC Y.A.S. SRL împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 301/2012 din 19

iunie 2012. În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în

esență, că la art. 4 din contractul de proiectare părțile au făcut cât se poate

de clar referire la Anexa 1 la acesta - tema de proiectare, din modul de

redactare al acestuia reieșind cât se poate de clar că părțile au avut în

vedere o ternă deja existentă iar nu una care urmează să fie stabilită în

viitor.

Curtea a considerat

că apelanta și-a asumat obligația prevăzută la art. 5 tocmai în considerarea

faptului că avea cunoștință de tema de proiectare, cu atât mai mult cu cât la

art. 4 s-a arătat că "volumul și celelalte elemente caracteristice ale

documentațiilor sunt cele definite prin tema de proiectare anexată prezentului

contract".

De altfel, lipsa

oricăror mențiuni în contract din care să reiasă un minim indiciu în sensul că

tema de proiectare va fi stabilită ulterior, unită cu faptul că din redactarea

contractului reiese că părțile au avut în vedere o temă deja existentă și

cunoscută de ambele, este de natură să nască, potrivit art. 1203 C. civ. de la

1864, prezumția în sensul că sunt reale susținerile intimatei-reclamante.

Acceptarea de către

apelantă a cererii de ofertă și a temei de proiectare care îi fuseseră adresate

de intimată reprezintă astfel motivul pentru care acest înscris nu poartă

semnăturile reprezentanților ambelor părți. Inserarea sa însă ca anexă la

contract și referirea expresă în art. 4 la această temă dovedesc însă faptul că

tema a fost acceptată de către apelantă încă din momentul încheierii contractului

și că îi este opozabilă.

De asemenea, s-a

reținut că apelanta, în situația în care dorea într-adevăr să își execute

obligațiile și doar lipsa temei de proiectare ar fi împiedicat-o la acest

lucru, chiar de la data la care a primit convocarea la conciliere (16 decembrie

2008) și până în prezent avea posibilitatea să se conformeze acesteia iar

faptul că nu a procedat în acest sens îi reliefează culpa în neexecutarea

obligațiilor asumate.

S-au apreciat ca

nefondate motivele de apel prin care se invocă drept cauză a neexecutării

obligațiilor asumate a lipsei unui raport de expertiză tehnică efectuat de

către experți M.L.P.A.T. și că intimata reclamanta ar fi avut obligația de a

efectua expertiza tehnică dispusă prin certificatul de urbanism.

S-a mai reținut că,

deși apelanta invocă neîndeplinirea de către intimată a obligației de efectuare

a expertizei, nu este în măsură să indice articolul din contract sau măcar

capitolul din contract prin care aceasta și-ar fi asumat o asemenea obligație

deși apelantei îi revenea obligația efectuării expertizelor tehnice astfel cum

reiese și din protocolul întocmit de părți la data de 25 iunie 2008.

S-a mai reținut că în

mod nefondat apelanta invocă executarea parțială a obligațiilor asumate, prin

aceea că s-a obținut certificatul de urbanism și că o parte din lucrările

aferente primei etape ar fi fost efectuate, câtă vreme din cele de mai sus se

constată că apelanta reclamanta nu și-a îndeplinit în mod culpabil totalitatea

obligațiilor și că neexecutarea este suficient de importantă încât să justifice

sancțiunea rezoluțiunii dispusă de prima instanță.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC Y.A.S. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea pct.

7 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că, întreaga

construcție a argumentării și motivării deciziei recurate se întemeiază pe

concluzia instantei de apel potrivit căreia înscrisul întitulat "cerere de

ofertă și tema de proiectare" ar constitui în realitate Anexa nr. 1 la

contractul încheiat de către părți cu nr. x/2006, care pe lângă faptul că nu

este motivată, aceasta este total greșită, fiind străină de natura pricinii.

În opinia recurentei,

instanța de apel fie considera că trebuia să existe o ofertă tehnică depusă în

mod separat de către recurenta-pârâtă și care trebuia să fie negociată de către

părți în funcție de cererea ofertă a intimatei-reclamante, fie trebuiau avute

în vedere doar prevederile contractului nr. x/2006 prin prisma legislației

speciale ce îl reglementează, fără a ține seama de niciun alt înscris ce nu

este deopotrivă însușit de ambele părți.

Referitor la pct. 8

al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut că din motivarea deciziei

recurate se trage concluzia că instanța de apel consideră că expertizele

tehnice ar fi trebuit efectuate de către recurenta-pârâtă sau prin mijlocirea

acesteia. Ori, consideră recurenta, o asemenea interpretare presupune

schimbarea naturii juridice a contractului pârâților, transformându-l în

contract de prestări servicii de expertiză, recurenta-pârâtă neavând o asemenea

specialitate și neasumându-și o asemenea obligație, sau respectiv transformă

contractul părților în contract de mandat, obligația recurentei-pârâte fiind

aceea de a găsi experții, aceștia urmând a fi plătiți separat de către

intimata-reclamantă.

În motivarea pct. 9

al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel

nu a avut în vedere faptul că Legea nr. 10/10995 arată în mod clar și expres ce

atribuții are fiecare parte într-un astfel de contract, atribuții din care

rezultă faptul că investitorul, în speță intimata-reclamantă are obligația de a

realiza expertizele tehnice preliminare necesare realizării activității de

proiectare.

Totodată, susține

recurenta, instanța a interpretat greșit și etapele logice și logico-juridice

prevăzute de legea specială pentru realizarea obiectului contractului încheiat

de către părți, etape ce se presupune că erau cunoscute părților la momentul

încheierii contractului.

Recurenta susține că

instanța de apel nu a observat dispozițiile art. 948, 969 și 970 din vechiul C.

civ., în vigoare la data semnării contractului nr. x/2006 și trebuia să aibă în

vedere numai acele obligații însușite îndeobște de ambele părți și să analizeze

comportamentul părților prin prisma bunei-credințe în executarea contratului.

În opinia recurentei,

instanța de apel ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că legea părților este

doar contractul nr. x/2006 și faptul că tema de proiectare nu se putea realiza

și nici măcar oferta, fără să existe expertizele premergătoare acesteia și pe

care o atare temă de proiectare să se justifice și să observe că din probatorii

rezultă că o atare expertiză nu a existat și nici nu există la acest moment.

De asemenea,

recurenta susține că instanța de apel în mod greșit impută recurentului-pârât

faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile nici măcar în timpul judecării cauzei

atâta timp cât nesocotește faptul că obligația preliminară și premergătoare a

intimatului-reclamant, aceea de a prezenta expertizele M.L.P.A.T. nu este

îndeplinită.

Pentru aceste motive,

recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în

sensul admiterii apelului pârâtei și în consecință pe fond respingerea cererii

de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar reclamanta SC A. SA, răspunzând punctual fiecărui motiv de

recurs invocat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de

art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Prin argumentele

aduse în sprijinul motivului analizat, recurenta susține că instanța de apel nu

a motivat concluzia potrivit căreia înscrisul intitulat "cerere de ofertă

și tema de proiectare" ar constitui în realitate anexa nr. 1 la contractul

nr. x/2006 și că prin construirea acestei concluzii s-au invocat elemente

străine de natura cauzei.

Criticile recurentei

sunt nefondate.

Se constată astfel,

contrar susținerilor recurentei, că hotărârea curții de apel cuprinde motivele

pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, precum și pe cele

pentru care au fost înlăturate cererile părților, instanța nefiind ținută

(obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părți, putând să

sistematizeze susținerile părților și chiar să procedeze într-o altă ordine,

decât cea prezentată de părți, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea

unei soluții clare și convingătoare impune acest lucru și cât nu sunt încălcate

exigențele dispozițiilor art. 281 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., - ceea ce în

speță nu se regăsește.

Nu se regăsește în

conținutul motivării deciziei curții de apel nici susținerea recurenților

potrivit căreia decizia curții de apel ar conține motive străine de natura

pricinii, de vreme ce motivarea dată deciziei curții de apel cuprinde

considerentele reținute în soluționarea problemelor ce drept deduse judecății,

prin raportare la argumentele invocate de părți în acțiune, la apărările

părților și la probatoriul administrat și, de asemenea, ținând cont de

dispozițiile legale aplicabile în cauză, astfel încât acest motiv va fi respins

ca nefondat.

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea greșită a actului dedus

judecății și schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia. Aceste dispoziții vizează încălcarea principiului potrivit căruia

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Din

acest punct de vedere trebuie reținut că natura raporturilor juridice a fost

determinată ținând seama de contractul de proiectare încheiat între părți și de

clauzele acestuia și că actului dedus judecății nu i-a fost dată o altă

calificare.

Susținerea recurentei

conform căreia instanța de apel, prin concluzia că expertizele tehnice ar fi

trebuit efectuate de către recurenta-pârâtă sau prin mijlocirea acesteia și că

o astfel de interpretare presupune schimbarea naturii juridice a contractului

părților transformându-l în contract de prestări servicii de expertiză sau în

contract de mandat, este nefondată.

Astfel, se constată

că prin interpretarea dată contractului, instanța de apel nu a schimbat natura

lui, ci interpretând clauzele stabilite de părți le-a dat înțelesul și

finalitatea urmărită la încheierea contractului de proiectare supus spre

analiză, constatând, în mod corect, că pârâta avea obligația efectuării

expertizelor tehnice, fapt ce reiese și din protocolul întocmit de părți la

data de 25 iunie 2008, unde părțile au prevăzut că demersurile pentru expertiză

și finanțare se vor face tot de către proiectant.

De altfel, în

argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. recurenta a relatat opinii proprii despre dezlegările date împrejurărilor

de fapt analizate de instanța de apel ceea ce vizează în realitate netemeinicia

deciziei, iar motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în

discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere

concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Motivul prevăzut de

art. 304 alin. (9) C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii

criticate sau aplicarea greșită a legii.

Criticile subsumate

de către recurentă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu

vizează niciuna dintre tezele avute în vedere de acest text legal. Astfel,

decizia atacată este motivată în drept, dispozițiile legale aplicate fiind cele

care au incidență în pricină. Instanța de apel nu a făcut decât să verifice

respectarea obligațiilor contractuale și să dea eficiență contractului dintre

părți și dispozițiilor art. 969 C. civ.

Astfel, s-a reținut

corect de către instanța de apel că, la art. 4 din cuprinsul contractului de

proiectare părțile au făcut referire clară la Anexa nr. 1 la acesta - tema de

proiectare, din modul de redactare al acestuia reieșind cât se poate de clar că

părțile au avut în vedere o temă deja existentă, iar nu una care urmează să fie

stabilită în viitor.

Susținerile

recurentei conform cărora instanța de apel nu a observat dispozițiile art. 948,

969 și 970 C. civ. și că trebuia să aibă în vedere numai acele obligații

însușite de ambele părți, și să analizeze comportamentul părților prin prisma

bunei-credințe în executarea contractului, sunt nefondate.

Astfel, instanța de

apel, raportându-se la contractul de proiectare a cărui reziliere a fost

solicitată, a analizat corect obligațiile asumate de părțile contractante la

momentul încheierii actului juridic interpretând corect dispozițiile legale în

raport de dispozițiile art. 969 - 970 C. civ., art. 948 C. civ., constatând, în

mod corect, că apelanta și-a asumat obligația, la art. 5, ca în termen de 60 de

zile de la data încheierii contractului să predea documentația pentru faza PAC,

având cunoștință de tema de proiectare.

Totodată, din acest

punct de vedere, instanța de apel a constatat corect că, potrivit art. 2, 3, 14

din contract pârâta SC Y.A.S. SRL avea obligația de a elabora proiectul, de a

acorda consultanță tehnică, de a organiza și coordona întreaga activitate de

proiectare.

Nici critica prin

care se invocă drept cauză a neexecutării obligațiilor asumate, lipsa unui

raport de expertiză nu poate fi reținută, întrucât așa cum corect a reținut și

instanța de apel obligația efectuării expertizelor tehnice revenea însăși

pârâtei, conform art. 3 din contract și a protocolului încheiat la data de 25

iunie 2008, unde părțile au prevăzut că demersurile pentru expertiză și

finanțarea se vor face tot de către proiectant.

Așa fiind, se

constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor

formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia

atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC Y.A.S. SRL împotriva Deciziei civile nr.

301/2012 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS