ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1587/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC Y.A.S. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezilierea contractului încheiat între părți la data de 28 iunie 2006, restituirea de către pârâtă a avansului plătit de creditoare în cuantum de 12.500 euro plus TVA (14.875 euro) la cursul zilei din data introducerii cererii de chemare în judecată, adică 62.475 RON și obligarea pârâtei la plata sumei de 5.950 euro, adică 24.990 RON, reprezentând despăgubiri pentru neexecutarea contractului, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 6505 din 5 octombrie 2010 a admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei și a declinat competența în favoarea Tribunalului București. Prin Sentința civilă nr. 16946 din 29 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta SC Y.A.S. SRL, a dispus rezoluțiunea contractului de proiectare din 28 iunie 2006 încheiat între părți, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 62.457 RON reprezentând avans și să plătească suma de 24.990 RON despăgubiri pentru neexecutarea contractului și 7.221 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat că pârâta este în culpă cu privire la îndeplinirea obligațiilor contractuale de predare a documentelor convenite, obținând doar un certificat de urbanism. S-a constatat că având în vedere că certificatul de urbanism a expirat părțile au încheiat la data de 25 iunie 2008 un protocol prin care au stabilit că urmează a se reface documentația pentru certificatul de urbanism solicitându-se mansardare, refacere fațadă corp C, refacere fațadă și învelitoare corp A, recompartimentare cu schimbare de funcțiune inclusiv refacere fațadă și învelitoare corp B, refacerea împrejmuirii și amenajarea incintei, demolare corpuri anexe. Ulterior pârâta nu a obținut un certificat de urbanism, deși această obligație era în sarcina sa.

Instanța de fond a constatat că obligația de a efectua o expertiză tehnică aparținea pârâtei, iar planurile și schițele depuse de pârâtă nu fac dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale, în condițiile în care nu s-a făcut dovada predării acestora către reclamantă. Apelul declarat de pârâta SC Y.A.S. SRL împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 301/2012 din 19 iunie 2012. În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că la art. 4 din contractul de proiectare părțile au făcut cât se poate de clar referire la Anexa 1 la acesta - tema de proiectare, din modul de redactare al acestuia reieșind cât se poate de clar că părțile au avut în vedere o ternă deja existentă iar nu una care urmează să fie stabilită în viitor.

Curtea a considerat că apelanta și-a asumat obligația prevăzută la art. 5 tocmai în considerarea faptului că avea cunoștință de tema de proiectare, cu atât mai mult cu cât la art. 4 s-a arătat că "volumul și celelalte elemente caracteristice ale documentațiilor sunt cele definite prin tema de proiectare anexată prezentului contract". De altfel, lipsa oricăror mențiuni în contract din care să reiasă un minim indiciu în sensul că tema de proiectare va fi stabilită ulterior, unită cu faptul că din redactarea contractului reiese că părțile au avut în vedere o temă deja existentă și cunoscută de ambele, este de natură să nască, potrivit art. 1203 C. civ. de la 1864, prezumția în sensul că sunt reale susținerile intimatei-reclamante.

Acceptarea de către apelantă a cererii de ofertă și a temei de proiectare care îi fuseseră adresate de intimată reprezintă astfel motivul pentru care acest înscris nu poartă semnăturile reprezentanților ambelor părți. Inserarea sa însă ca anexă la contract și referirea expresă în art. 4 la această temă dovedesc însă faptul că tema a fost acceptată de către apelantă încă din momentul încheierii contractului și că îi este opozabilă. De asemenea, s-a reținut că apelanta, în situația în care dorea într-adevăr să își execute obligațiile și doar lipsa temei de proiectare ar fi împiedicat-o la acest lucru, chiar de la data la care a primit convocarea la conciliere (16 decembrie 2008) și până în prezent avea posibilitatea să se conformeze acesteia iar faptul că nu a procedat în acest sens îi reliefează culpa în neexecutarea obligațiilor asumate.

S-au apreciat ca nefondate motivele de apel prin care se invocă drept cauză a neexecutării obligațiilor asumate a lipsei unui raport de expertiză tehnică efectuat de către experți M.L.P.A.T. și că intimata reclamanta ar fi avut obligația de a efectua expertiza tehnică dispusă prin certificatul de urbanism.

S-a mai reținut că, deși apelanta invocă neîndeplinirea de către intimată a obligației de efectuare a expertizei, nu este în măsură să indice articolul din contract sau măcar capitolul din contract prin care aceasta și-ar fi asumat o asemenea obligație deși apelantei îi revenea obligația efectuării expertizelor tehnice astfel cum reiese și din protocolul întocmit de părți la data de 25 iunie 2008. S-a mai reținut că în mod nefondat apelanta invocă executarea parțială a obligațiilor asumate, prin aceea că s-a obținut certificatul de urbanism și că o parte din lucrările aferente primei etape ar fi fost efectuate, câtă vreme din cele de mai sus se constată că apelanta reclamanta nu și-a îndeplinit în mod culpabil totalitatea obligațiilor și că neexecutarea este suficient de importantă încât să justifice sancțiunea rezoluțiunii dispusă de prima instanță.

Împotriva acestei decizii pârâta SC Y.A.S. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că, întreaga construcție a argumentării și motivării deciziei recurate se întemeiază pe concluzia instantei de apel potrivit căreia înscrisul întitulat "cerere de ofertă și tema de proiectare" ar constitui în realitate Anexa nr. 1 la contractul încheiat de către părți cu nr. x/2006, care pe lângă faptul că nu este motivată, aceasta este total greșită, fiind străină de natura pricinii.

În opinia recurentei, instanța de apel fie considera că trebuia să existe o ofertă tehnică depusă în mod separat de către recurenta-pârâtă și care trebuia să fie negociată de către părți în funcție de cererea ofertă a intimatei-reclamante, fie trebuiau avute în vedere doar prevederile contractului nr. x/2006 prin prisma legislației speciale ce îl reglementează, fără a ține seama de niciun alt înscris ce nu este deopotrivă însușit de ambele părți. Referitor la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut că din motivarea deciziei recurate se trage concluzia că instanța de apel consideră că expertizele tehnice ar fi trebuit efectuate de către recurenta-pârâtă sau prin mijlocirea acesteia.

Ori, consideră recurenta, o asemenea interpretare presupune schimbarea naturii juridice a contractului pârâților, transformându-l în contract de prestări servicii de expertiză, recurenta-pârâtă neavând o asemenea specialitate și neasumându-și o asemenea obligație, sau respectiv transformă contractul părților în contract de mandat, obligația recurentei-pârâte fiind aceea de a găsi experții, aceștia urmând a fi plătiți separat de către intimata-reclamantă. În motivarea pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că Legea nr. 10/10995 arată în mod clar și expres ce atribuții are fiecare parte într-un astfel de contract, atribuții din care rezultă faptul că investitorul, în speță intimata-reclamantă are obligația de a realiza expertizele tehnice preliminare necesare realizării activității de proiectare.

Totodată, susține recurenta, instanța a interpretat greșit și etapele logice și logico-juridice prevăzute de legea specială pentru realizarea obiectului contractului încheiat de către părți, etape ce se presupune că erau cunoscute părților la momentul încheierii contractului. Recurenta susține că instanța de apel nu a observat dispozițiile art. 948, 969 și 970 din vechiul C. civ., în vigoare la data semnării contractului nr. x/2006 și trebuia să aibă în vedere numai acele obligații însușite îndeobște de ambele părți și să analizeze comportamentul părților prin prisma bunei-credințe în executarea contratului.

În opinia recurentei, instanța de apel ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că legea părților este doar contractul nr. x/2006 și faptul că tema de proiectare nu se putea realiza și nici măcar oferta, fără să existe expertizele premergătoare acesteia și pe care o atare temă de proiectare să se justifice și să observe că din probatorii rezultă că o atare expertiză nu a existat și nici nu există la acest moment. De asemenea, recurenta susține că instanța de apel în mod greșit impută recurentului-pârât faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile nici măcar în timpul judecării cauzei atâta timp cât nesocotește faptul că obligația preliminară și premergătoare a intimatului-reclamant, aceea de a prezenta expertizele M.L.P.A.T.

nu este îndeplinită. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului pârâtei și în consecință pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată. Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta SC A. SA, răspunzând punctual fiecărui motiv de recurs invocat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Prin argumentele aduse în sprijinul motivului analizat, recurenta susține că instanța de apel nu a motivat concluzia potrivit căreia înscrisul intitulat "cerere de ofertă și tema de proiectare" ar constitui în realitate anexa nr. 1 la contractul nr. x/2006 și că prin construirea acestei concluzii s-au invocat elemente străine de natura cauzei. Criticile recurentei sunt nefondate.

Se constată astfel, contrar susținerilor recurentei, că hotărârea curții de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, instanța nefiind ținută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părți, putând să sistematizeze susținerile părților și chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părți, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluții clare și convingătoare impune acest lucru și cât nu sunt încălcate exigențele dispozițiilor art. 281 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., - ceea ce în speță nu se regăsește.

Nu se regăsește în conținutul motivării deciziei curții de apel nici susținerea recurenților potrivit căreia decizia curții de apel ar conține motive străine de natura pricinii, de vreme ce motivarea dată deciziei curții de apel cuprinde considerentele reținute în soluționarea problemelor ce drept deduse judecății, prin raportare la argumentele invocate de părți în acțiune, la apărările părților și la probatoriul administrat și, de asemenea, ținând cont de dispozițiile legale aplicabile în cauză, astfel încât acest motiv va fi respins ca nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății și schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Aceste dispoziții vizează încălcarea principiului potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Din acest punct de vedere trebuie reținut că natura raporturilor juridice a fost determinată ținând seama de contractul de proiectare încheiat între părți și de clauzele acestuia și că actului dedus judecății nu i-a fost dată o altă calificare. Susținerea recurentei conform căreia instanța de apel, prin concluzia că expertizele tehnice ar fi trebuit efectuate de către recurenta-pârâtă sau prin mijlocirea acesteia și că o astfel de interpretare presupune schimbarea naturii juridice a contractului părților transformându-l în contract de prestări servicii de expertiză sau în contract de mandat, este nefondată.

Astfel, se constată că prin interpretarea dată contractului, instanța de apel nu a schimbat natura lui, ci interpretând clauzele stabilite de părți le-a dat înțelesul și finalitatea urmărită la încheierea contractului de proiectare supus spre analiză, constatând, în mod corect, că pârâta avea obligația efectuării expertizelor tehnice, fapt ce reiese și din protocolul întocmit de părți la data de 25 iunie 2008, unde părțile au prevăzut că demersurile pentru expertiză și finanțare se vor face tot de către proiectant. De altfel, în argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

recurenta a relatat opinii proprii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel ceea ce vizează în realitate netemeinicia deciziei, iar motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii. Criticile subsumate de către recurentă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu vizează niciuna dintre tezele avute în vedere de acest text legal. Astfel, decizia atacată este motivată în drept, dispozițiile legale aplicate fiind cele care au incidență în pricină.

Instanța de apel nu a făcut decât să verifice respectarea obligațiilor contractuale și să dea eficiență contractului dintre părți și dispozițiilor art. 969 C. civ. Astfel, s-a reținut corect de către instanța de apel că, la art. 4 din cuprinsul contractului de proiectare părțile au făcut referire clară la Anexa nr. 1 la acesta - tema de proiectare, din modul de redactare al acestuia reieșind cât se poate de clar că părțile au avut în vedere o temă deja existentă, iar nu una care urmează să fie stabilită în viitor. Susținerile recurentei conform cărora instanța de apel nu a observat dispozițiile art. 948, 969 și 970 C. civ. și că trebuia să aibă în vedere numai acele obligații însușite de ambele părți, și să analizeze comportamentul părților prin prisma bunei-credințe în executarea contractului, sunt nefondate.

Astfel, instanța de apel, raportându-se la contractul de proiectare a cărui reziliere a fost solicitată, a analizat corect obligațiile asumate de părțile contractante la momentul încheierii actului juridic interpretând corect dispozițiile legale în raport de dispozițiile art. 969 - 970 C. civ., art. 948 C. civ., constatând, în mod corect, că apelanta și-a asumat obligația, la art. 5, ca în termen de 60 de zile de la data încheierii contractului să predea documentația pentru faza PAC, având cunoștință de tema de proiectare. Totodată, din acest punct de vedere, instanța de apel a constatat corect că, potrivit art. 2, 3, 14 din contract pârâta SC Y.A.S. SRL avea obligația de a elabora proiectul, de a acorda consultanță tehnică, de a organiza și coordona întreaga activitate de proiectare.

Nici critica prin care se invocă drept cauză a neexecutării obligațiilor asumate, lipsa unui raport de expertiză nu poate fi reținută, întrucât așa cum corect a reținut și instanța de apel obligația efectuării expertizelor tehnice revenea însăși pârâtei, conform art. 3 din contract și a protocolului încheiat la data de 25 iunie 2008, unde părțile au prevăzut că demersurile pentru expertiză și finanțarea se vor face tot de către proiectant. Așa fiind, se constată că, instanța de apel a analizat și a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC Y.A.S. SRL împotriva Deciziei civile nr. 301/2012 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS