ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2447/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, la 28 noiembrie 2005 sub nr. 5954/2005,

reclamanții P.M. și P.S. au chemat în judecată pe pârâta SC I. SA, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența

dreptului de preferință al acestora în încheierea unui nou contract de execuție

pentru finalizarea construcției edificată în suprafață de 159,2 mp, situat în

sat Pipera, comuna Voluntari, județul Ilfov; să se dispună obligarea pârâtei să

încheie cu reclamanții contractul de execuție pentru finalizarea construcției

menționate, care să preia stadiile de execuție și plățile efectuate până la

data de 4 august 2005, data notificării pârâtei, obligarea pârâtei la plata

unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe fiecare zi de întârziere până la

executarea obligației, precum și la plata de daune - interese, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința nr. 3 din 3

ianuarie 2007 s-a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată avându-se în

vedere împrejurarea că obligația de a face nu mai este posibil de realizat.

Respingându-se cererea

principală de obligare a pârâtei la încheierea unui contract de execuție pentru

finalizarea construcției s-a respins și cererea accesorie de aplicare a unei

amenzi pentru fiecare zi de întârziere cât și capătul de cerere privind daunele

interese solicitate întrucât reclamanții nu aveau calitatea de proprietari.

Apelul formulat de

reclamanți a fost respins prin decizia comercială nr. 531 din 9 noiembrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a constatat că,

contractul de execuție a fost reziliat conform pactului comisoriu de grad IV,

și a arătat că, potrivit art. 7.9 din contractul de execuție construcție cu

plata pe stadii de execuție din 25 octombrie 2004, în cazul rezilierii

contractului din vina beneficiarului (M.L. Gmbh), apelanții - reclamanți, în

calitate de utilizatori, au un drept de preferință la încheierea contractului

de execuție, pentru finalizarea construcției. Însă, deoarece această

construcție a fost edificată în totalitate și are și un proprietar, altul decât

apelanții, iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat,

instanța de fond în mod legal a arătat că apelanții nu mai pot beneficia de

acest drept de preferință după rezilierea contractului de execuție construcție

din vina beneficiarului M.L. Gmbh. Sub acest aspect s-a reținut că, pârâta a

notificat reclamanții cu privire la rezilierea de plin drept a contractului de execuție,

comunicându-le faptul că M.L. Gmbh nu a achitat contravaloarea stadiilor

executate la imobilul edificat.

La întâlnirea de conciliere,

când s-a încheiat procesul - verbal din data de 19 septembrie 2005, intimata a

pus în vederea apelanților - reclamanți că terenul nu a fost integral achitat

și că încheierea unui nou contract de execuție în care reclamanții să aibă

calitatea de beneficiari presupune ca aceștia să efectueze toate plățile

reprezentând contravaloarea stadiilor efectuate și neachitate precum și a

penalităților de întârziere aferente.

Or, reclamanții nu au dorit

încheierea unui nou contract de continuare a construcției în condițiile

prevăzute de art. 7.3 din contractul de execuție construcție din 25 octombrie

2004 încât, aceștia au fost decăzuți din dreptul de preferință la încheierea

unui nou contract de execuție construcție și ca atare, în aceste condiții, în

mod corect instanța de fond a respins acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri,

au formulat recurs reclamanții, în termenul legal, invocând dispozițiile art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi modificată atunci

când instanța de apel a schimbat în mod nejustificat natura și înțelesul

actului juridic dedus judecății, respectiv când hotărârea este dată cu

interpretarea sau aplicarea greșită a legii și au solicitat casarea și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În privința primului motiv

de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., au susținut

că, în mod greșit, a apreciat instanța de apel că recurenții - reclamanți s-ar

fi referit în motivele de apel la faptul că instanța de fond ar fi respins

acțiunea luând în considerare contractul de vânzare - cumpărare teren, încheiat

de intimata - pârâtă cu un alt cumpărător, când, nici aceștia, nici prima

instanță nu s-au referit la acest contract, ci în mod exclusiv la contractul de

execuție construcție, referirea la acel act vizând doar nelegalitatea hotărârii

pentru încălcarea principiului că nimeni nu poate invoca propria culpă,

situație în care s-a aflat intimata prin încheierea celui de al doilea

contract.

Consecința acestei

interpretări eronate a actului juridic dedus judecății este aceea că instanța

de apel s-a referit la aspecte care nu au făcut obiectul judecății și s-a

pronunțat asupra unor motive de apel inexistente, încălcându-se astfel

principiul disponibilității, rezultat din art. 295 și art. 296 C. proc. civ.

De asemenea, și referirea

instanței de apel la aplicarea corectă de către instanța de fond a dispozițiilor

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea

imobiliară, excede judecății în fond și motivelor de apel, respectiv reținerea

că antecontractul de vânzare - cumpărare teren a fost reziliat unilateral ca

urmare a rezilierii în baza pactului comisoriu de grad IV a contractului de

execuție construcție, aceste aspecte nefăcând obiectul analizei la fond.

În această ordine de idei,

au arătat că hotărârea este nelegală, deoarece recurenții - reclamanți au adus

critici în apel ignorate de instanță și în contradicție evidentă cu drepturile

și obligațiile părților așa cum rezultă ele din contractul dedus judecății,

respectiv art. 7.2., art. 7.3. alin. (2), art. 7.9.

Potrivit concluziilor care

se desprind din analiza acestor dispoziții contractuale rezultă, în esență, că

rezilierea contractului de execuție nu determină decăderea din dreptul de

preferință, ci utilizatorul din contractul de execuție are dreptul de a

solicita executantului să încheie cu acesta contractul de execuție pentru

finalizarea construcției, în termenii contractuali deja stabiliți, punct de

vedere la care ar fi trebuit să ajungă ambele instanțe.

Or, deși, potrivit

procesului - verbal de conciliere, rezultă că recurenții - reclamanți și-au

exprimat dreptul de preferință în ceea ce privește continuarea contractului de

execuție din 2004 la 2 august 2005, în final, intimata - pârâtă a impus

semnarea unui contract de execuție în alți termeni solicitând și plata

prejudiciului cauzat de celălalt partener contractual deși, potrivit

dispozițiilor contractuale, în aceste condiții, nu mai putea fi solicitat.

În cadrul ultimului motiv de

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susținut că

soluția este nelegală în condițiile în care instanța de fond a lăsat

nesoluționat capătul de cerere privind constatarea existenței dreptului de

preferință.

Analizând recursul prin

prisma motivelor invocate se găsește nefondat pentru considerentele ce urmează.

În privința primului motiv

de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. trebuie arătat, în primul

rând, că acest motiv de recurs se referă la situația când deși rezultă fără dubiu

natura juridică a actului juridic dedus judecății, ori înțelesul acestuia,

instanța de apel reține un alt act juridic sau conținut.

Ori, recurenții - reclamanți

invocă, în realitate, în privința primelor critici aspecte care țin de

neanalizarea pe fond a motivelor de apel în limitele învestirii instanței de

apel și de fond cu raportare la actul juridic ce face obiectul judecății și

probele administrate, ceea ce nu se subsumează acestui motiv, ci motivelor de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Sub acest aspect, se

constată, însă, că instanța de apel s-a pronunțat în limitele învestirii, cu

respectarea cadrului procesual stabilit de părți, asupra tuturor motivelor de

apel, fără a încălca principiul disponibilității.

Astfel, analiza completă a

situației de fapt și de drept și raportarea instanței în considerentele

hotărârii și la contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu terțul

cumpărător, în contextul acestei situații de fapt și la toate dispozițiile

legale incidente s-a făcut în considerarea caracterului devolutiv al apelului

încât nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 295 și art. 296 C. proc.

civ.

Cât privește interpretarea

clauzelor contractului de execuție, ca ultimă critică în cadrul acestui motiv

de recurs, se constată că instanța de apel nu a reținut un alt conținut și a

dat o interpretare corespunzătoare voinței părților.

Astfel, potrivit art. 7.2

din contract, beneficiarul este de drept în întârziere, fără notificare, cerere

de chemare în judecată sau altă formalitate prealabilă dacă întârzie achitarea

sumelor datorate conform prezentului contract.

În cazul în care

beneficiarul întârzie cu mai mult de 45 de zile achitarea sumelor datorate

conform prezentului contract, executantul poate rezilia în mod unilateral contractul,

fără punere în întârziere, cerere de chemare în judecată ori altă formalitate

prealabilă, transmițând în acest sens beneficiarului o notificare, prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu 15 zile înainte de momentul

la care rezilierea devine efectivă.

Potrivit art. 7.3. ca urmare

a rezilierii în condițiile art. 7.2, executantului îi vor reveni sumele

neachitate aferente stadiului fizic al construcției și daune de 8% din valoarea

contractului.

În măsura în care

beneficiarul, în termen de 15 zile de la momentul rezilierii, va desemna un nou

beneficiar care să preia contractul de execuție cu executantul, iar acest nou

beneficiar este acceptat de executant sau utilizatorul își exercită dreptul de

preferință, M.L. Gmbh nu va fi obligat la plata daunelor de 8% din valoarea

contractului.

Sumele rămase după

recuperarea de către executant a celor de mai sus, vor fi restituite de către

executant beneficiarului numai după ce un alt beneficiar va semna contractul de

execuție pentru finalizarea construcției ce face obiectul prezentului contract.

În acest caz, utilizatorul are drept de preferință la încheierea contractului

pentru finalizarea construcției.

Potrivit art. 7.9 în orice

situație în care prezentul contract se reziliază din vina beneficiarului,

utilizatorul are un drept de preferință la încheierea contractului de execuție

pentru finalizarea construcției.

Din interpretarea literală

și sistematică a acestor clauze, rezultă cu evidență, așa cum a reținut și

instanța de apel că prin contract s-a stabilit dreptul de preferință al

utilizatorului în cazul în care contractul se reziliază din vina

beneficiarului, dar încheierea contractului presupune preluarea obligațiilor

acestuia din urmă privind plata tuturor sumelor restante neachitate, aferente stadiului

fizic al construcției, ca și în situația unui nou beneficiar, mai puțin plata

daunelor de 8% din valoarea contractului situație nedovedită, or recurenții

reclamanți nefiind de acord cu aceasta după manifestarea dreptului de

preferință, la negocierile purtate cu executantul, numai în aceste condiții

instanța de apel a constatat decăderea acestora din dreptul lor.

Așa fiind, nici această

critică nu poate fi reținută ca fondată.

În privința ultimului motiv

de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții -

reclamanți critică hotărârea pentru nepronunțarea asupra capătului de acțiune

în constatarea dreptului de preferință, ori instanța de fond s-a pronunțat în

sensul respingerii în totalitate a acțiunii, ceea ce dovedește că a avut în

vedere toate cererile, încât instanța de apel, în mod legal, a respins apelul

și sub acest aspect.

Așa fiind, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții P.M. și P.S. împotriva deciziei comerciale nr. 531 din 9

noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2008.