ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2447/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la 28 noiembrie 2005 sub nr. 5954/2005, reclamanții P.M. și P.S.

au chemat în judecată pe pârâta SC I. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența dreptului de preferință al acestora în încheierea unui nou contract de execuție pentru finalizarea construcției edificată în suprafață de 159,2 mp, situat în sat Pipera, comuna Voluntari, județul Ilfov; să se dispună obligarea pârâtei să încheie cu reclamanții contractul de execuție pentru finalizarea construcției menționate, care să preia stadiile de execuție și plățile efectuate până la data de 4 august 2005, data notificării pârâtei, obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligației, precum și la plata de daune - interese, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 3 din 3 ianuarie 2007 s-a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată avându-se în vedere împrejurarea că obligația de a face nu mai este posibil de realizat. Respingându-se cererea principală de obligare a pârâtei la încheierea unui contract de execuție pentru finalizarea construcției s-a respins și cererea accesorie de aplicare a unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere cât și capătul de cerere privind daunele interese solicitate întrucât reclamanții nu aveau calitatea de proprietari. Apelul formulat de reclamanți a fost respins prin decizia comercială nr. 531 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a constatat că, contractul de execuție a fost reziliat conform pactului comisoriu de grad IV, și a arătat că, potrivit art. 7.9 din contractul de execuție construcție cu plata pe stadii de execuție din 25 octombrie 2004, în cazul rezilierii contractului din vina beneficiarului (M.L. Gmbh), apelanții - reclamanți, în calitate de utilizatori, au un drept de preferință la încheierea contractului de execuție, pentru finalizarea construcției. Însă, deoarece această construcție a fost edificată în totalitate și are și un proprietar, altul decât apelanții, iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat, instanța de fond în mod legal a arătat că apelanții nu mai pot beneficia de acest drept de preferință după rezilierea contractului de execuție construcție din vina beneficiarului M.L.

Gmbh. Sub acest aspect s-a reținut că, pârâta a notificat reclamanții cu privire la rezilierea de plin drept a contractului de execuție, comunicându-le faptul că M.L. Gmbh nu a achitat contravaloarea stadiilor executate la imobilul edificat. La întâlnirea de conciliere, când s-a încheiat procesul - verbal din data de 19 septembrie 2005, intimata a pus în vederea apelanților - reclamanți că terenul nu a fost integral achitat și că încheierea unui nou contract de execuție în care reclamanții să aibă calitatea de beneficiari presupune ca aceștia să efectueze toate plățile reprezentând contravaloarea stadiilor efectuate și neachitate precum și a penalităților de întârziere aferente.

Or, reclamanții nu au dorit încheierea unui nou contract de continuare a construcției în condițiile prevăzute de art. 7.3 din contractul de execuție construcție din 25 octombrie 2004 încât, aceștia au fost decăzuți din dreptul de preferință la încheierea unui nou contract de execuție construcție și ca atare, în aceste condiții, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea. Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamanții, în termenul legal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi modificată atunci când instanța de apel a schimbat în mod nejustificat natura și înțelesul actului juridic dedus judecății, respectiv când hotărârea este dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii și au solicitat casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În privința primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., au susținut că, în mod greșit, a apreciat instanța de apel că recurenții - reclamanți s-ar fi referit în motivele de apel la faptul că instanța de fond ar fi respins acțiunea luând în considerare contractul de vânzare - cumpărare teren, încheiat de intimata - pârâtă cu un alt cumpărător, când, nici aceștia, nici prima instanță nu s-au referit la acest contract, ci în mod exclusiv la contractul de execuție construcție, referirea la acel act vizând doar nelegalitatea hotărârii pentru încălcarea principiului că nimeni nu poate invoca propria culpă, situație în care s-a aflat intimata prin încheierea celui de al doilea contract.

Consecința acestei interpretări eronate a actului juridic dedus judecății este aceea că instanța de apel s-a referit la aspecte care nu au făcut obiectul judecății și s-a pronunțat asupra unor motive de apel inexistente, încălcându-se astfel principiul disponibilității, rezultat din art. 295 și art. 296 C. proc. civ. De asemenea, și referirea instanței de apel la aplicarea corectă de către instanța de fond a dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, excede judecății în fond și motivelor de apel, respectiv reținerea că antecontractul de vânzare - cumpărare teren a fost reziliat unilateral ca urmare a rezilierii în baza pactului comisoriu de grad IV a contractului de execuție construcție, aceste aspecte nefăcând obiectul analizei la fond.

În această ordine de idei, au arătat că hotărârea este nelegală, deoarece recurenții - reclamanți au adus critici în apel ignorate de instanță și în contradicție evidentă cu drepturile și obligațiile părților așa cum rezultă ele din contractul dedus judecății, respectiv art. 7.2., art. 7.3. alin. (2), art. 7.9. Potrivit concluziilor care se desprind din analiza acestor dispoziții contractuale rezultă, în esență, că rezilierea contractului de execuție nu determină decăderea din dreptul de preferință, ci utilizatorul din contractul de execuție are dreptul de a solicita executantului să încheie cu acesta contractul de execuție pentru finalizarea construcției, în termenii contractuali deja stabiliți, punct de vedere la care ar fi trebuit să ajungă ambele instanțe.

Or, deși, potrivit procesului - verbal de conciliere, rezultă că recurenții - reclamanți și-au exprimat dreptul de preferință în ceea ce privește continuarea contractului de execuție din 2004 la 2 august 2005, în final, intimata - pârâtă a impus semnarea unui contract de execuție în alți termeni solicitând și plata prejudiciului cauzat de celălalt partener contractual deși, potrivit dispozițiilor contractuale, în aceste condiții, nu mai putea fi solicitat. În cadrul ultimului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susținut că soluția este nelegală în condițiile în care instanța de fond a lăsat nesoluționat capătul de cerere privind constatarea existenței dreptului de preferință.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se găsește nefondat pentru considerentele ce urmează. În privința primului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. trebuie arătat, în primul rând, că acest motiv de recurs se referă la situația când deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului juridic dedus judecății, ori înțelesul acestuia, instanța de apel reține un alt act juridic sau conținut. Ori, recurenții - reclamanți invocă, în realitate, în privința primelor critici aspecte care țin de neanalizarea pe fond a motivelor de apel în limitele învestirii instanței de apel și de fond cu raportare la actul juridic ce face obiectul judecății și probele administrate, ceea ce nu se subsumează acestui motiv, ci motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Sub acest aspect, se constată, însă, că instanța de apel s-a pronunțat în limitele învestirii, cu respectarea cadrului procesual stabilit de părți, asupra tuturor motivelor de apel, fără a încălca principiul disponibilității. Astfel, analiza completă a situației de fapt și de drept și raportarea instanței în considerentele hotărârii și la contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu terțul cumpărător, în contextul acestei situații de fapt și la toate dispozițiile legale incidente s-a făcut în considerarea caracterului devolutiv al apelului încât nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 295 și art. 296 C. proc. civ. Cât privește interpretarea clauzelor contractului de execuție, ca ultimă critică în cadrul acestui motiv de recurs, se constată că instanța de apel nu a reținut un alt conținut și a dat o interpretare corespunzătoare voinței părților.

Astfel, potrivit art. 7.2 din contract, beneficiarul este de drept în întârziere, fără notificare, cerere de chemare în judecată sau altă formalitate prealabilă dacă întârzie achitarea sumelor datorate conform prezentului contract. În cazul în care beneficiarul întârzie cu mai mult de 45 de zile achitarea sumelor datorate conform prezentului contract, executantul poate rezilia în mod unilateral contractul, fără punere în întârziere, cerere de chemare în judecată ori altă formalitate prealabilă, transmițând în acest sens beneficiarului o notificare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu 15 zile înainte de momentul la care rezilierea devine efectivă. Potrivit art. 7.3. ca urmare a rezilierii în condițiile art. 7.2, executantului îi vor reveni sumele neachitate aferente stadiului fizic al construcției și daune de 8% din valoarea contractului.

În măsura în care beneficiarul, în termen de 15 zile de la momentul rezilierii, va desemna un nou beneficiar care să preia contractul de execuție cu executantul, iar acest nou beneficiar este acceptat de executant sau utilizatorul își exercită dreptul de preferință, M.L. Gmbh nu va fi obligat la plata daunelor de 8% din valoarea contractului. Sumele rămase după recuperarea de către executant a celor de mai sus, vor fi restituite de către executant beneficiarului numai după ce un alt beneficiar va semna contractul de execuție pentru finalizarea construcției ce face obiectul prezentului contract. În acest caz, utilizatorul are drept de preferință la încheierea contractului pentru finalizarea construcției.

Potrivit art. 7.9 în orice situație în care prezentul contract se reziliază din vina beneficiarului, utilizatorul are un drept de preferință la încheierea contractului de execuție pentru finalizarea construcției.

Din interpretarea literală și sistematică a acestor clauze, rezultă cu evidență, așa cum a reținut și instanța de apel că prin contract s-a stabilit dreptul de preferință al utilizatorului în cazul în care contractul se reziliază din vina beneficiarului, dar încheierea contractului presupune preluarea obligațiilor acestuia din urmă privind plata tuturor sumelor restante neachitate, aferente stadiului fizic al construcției, ca și în situația unui nou beneficiar, mai puțin plata daunelor de 8% din valoarea contractului situație nedovedită, or recurenții reclamanți nefiind de acord cu aceasta după manifestarea dreptului de preferință, la negocierile purtate cu executantul, numai în aceste condiții instanța de apel a constatat decăderea acestora din dreptul lor.

Așa fiind, nici această critică nu poate fi reținută ca fondată. În privința ultimului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții - reclamanți critică hotărârea pentru nepronunțarea asupra capătului de acțiune în constatarea dreptului de preferință, ori instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, ceea ce dovedește că a avut în vedere toate cererile, încât instanța de apel, în mod legal, a respins apelul și sub acest aspect. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții P.M. și P.S. împotriva deciziei comerciale nr. 531 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.