ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4429/2010

Asupra constatării perimării contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC A.C. SRL, prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Bacău, a chemat în judecată pârâții Ț.A. și Ț.E. pentru ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea lor la plata sumei de 1.087.877.386 lei, reprezentând contravaloare lucrări de construcție efectuate la imobilul proprietatea acestora și TVA. Pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000.000 lei. Prin Sentința civilă nr. 3122 din 19 decembrie 2003, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a respins ca nefondate, atât acțiunea principală, formulată de reclamanta SC A.C.

SRL, cât și cererea reconvențională formulată de pârâții Ț.A. și Ț.E. Sentința instanței de fond a fost apelată de către reclamanta SC A.C. SRL și de pârâții Ț.A. și Ț.E., iar prin Decizia nr. 71 din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a admis în parte apelul declarat de reclamanta SC A.C. SRL, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea acesteia, obligându-i pe pârâți la plata sumei de 819.535.099 lei reprezentând diferență contravaloare lucrări de construcție efectuate la imobilul proprietatea acestora și TVA și a respins ca nefondat apelul pârâților Ț.A. și Ț.E. Împotriva deciziei menționate, Ț.A. și Ț.E. au formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 136 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, aceștia fiind obligați la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC A.C.

SRL. Prin Decizia nr. 2799 din 9 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de revizuenții Ț.A. și Ț.E. împotriva Deciziei nr. 136 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. La data de 11 decembrie 2008, Ț.A. și Ț.E. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2799 din 9 octombrie 2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. admiterea cererii, anularea deciziei instanței de recurs și rejudecarea recursului. Înalta Curte, prin încheierea de ședință din 18 martie 2010, a suspendat judecata contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar de la această dată, până la termenul de astăzi, cererea a rămas în nelucrare din vina părților, neefectuându-se nici un act de procedură în vederea judecării. Cauza a rămas suspendată mai mult de șase luni, astfel că, din oficiu, a fost repusă pe rol, în vederea constatării perimării contestației în anulare. Potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an în materie civilă sau de 6 luni în materie comercială. Conform art. 252 C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.

Din raportarea textelor citate la cele stabilite în legătură cu rămânerea cauzei în nelucrare, reiese că în speță sunt întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea, pe cale de consecință, față de cele ce preced, Înalta Curte va constatata perimarea contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 252 raportat la art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare declarată de contestatorii Ț.A. și Ț.E. împotriva Deciziei nr. 2799 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 321/39/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2010.