ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.01.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 136/2007

HOTĂRÂRE
12.01.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 136/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R.,

obligarea acestuia să-i recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea

certificatului de revoluționar, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

341/2004, fără să aducă atingere calității sale de Luptător remarcat prin fapte

deosebite atestată de certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr.

42/1990, precum și de Brevetul emis prin decret de către Președintele României.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de

revoluționar și a avizului reactualizat, însă i s-a comunicat lipsa unor

documente – probe, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei înștiințări, pârâtul

refuzând să-i rezolve pozitiv cererea. A mai susținut reclamantul că se

consideră îndreptățit la preschimbarea certificatului de revoluționar, nefiind

vinovat de dispariția dosarelor, având un drept câștigat.

Pârâtul, prin întâmpinarea

depusă a invocat excepția de conexitate, având în vedere numărul mare de

acțiuni depuse cu același obiect, la aceeași Instanță, excepția de

inadmisibilitate întrucât procedura de preschimbare a certificatelor trebuie

efectuată numai în conformitate cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004,

art. 12 alin. (1) și art. 2 din H.G. nr. 1412/2004 și excepția de prematuritate

față de aspectul că O.U.G. nr. 182/2005 a prorogat termenul de preschimbare a

certificatelor doveditoare a calității de revoluționari până la data de 23

octombrie 2006, iar contestațiile se formulează potrivit art. 9 alin. (5) din

Legea nr. 341/ 2004 și art. 20 din H.G. nr. 1412/2004 la Comisia parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Prin sentința nr. 1212 din

29 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția de conexitate reținând că nu sunt întrunite

condițiile ipotezei prevăzută de art. 164 C. proc. civ., obiectul și cauza nefiind aceleași, fiecare reclamant invocând o altă situație de fapt. A admis

excepția inadmisibilității, respingând acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție,

Instanța de Fond a reținut că pretenția reclamantului de a obliga pârâtul la a

recunoaște dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de

revoluționar, în conformitate cu Legea nr. 341/2004, fără să aducă atingere

calității sale de Luptător remarcat prin fapte deosebite, echivalează cu

obligarea pârâtului chiar la preschimbarea certificatului nefiind o condiție a

unui drept subiectiv previzibil, ducând chiar la realizarea dreptului.

Reținând și aspectul că

termenul legal de depunere a cererilor s-a prorogat, iar reclamantul avea

obligația să conteste refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale în fața

Comisiei Parlamentare înființată în acest sens – procedură prealabilă

obligatorie, Curtea de Apel București a concluzionat că acțiunea este

inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul N.C., susținând în esență că Instanța

de Fond a greșit respingând acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea

acestei excepții se impune unirea acesteia cu fondul și administrarea de dovezi

în sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2006, privind documentația

prevăzută de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluționar.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare

în judecată formulată de reclamantul N.C. constă în obligarea pârâtului să-i

recunoască dreptul de a beneficia la preschimbarea certificatului de

revoluționar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în

temeiul Legii nr. 341/2004.

În speță, sunt aplicabile

dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost

modificat prin art. 3 din Legea nr. 347/2006 de modificare a Legii nr.

341/2000, ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu

dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. 3 din Legea nr.

347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990 – 1997 au fost

eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, se vor preschimba, la

cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru problemele

Revoluționarilor din decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2007, inclusiv”.

Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și 2 din H.G. nr. 1412/2004,

impune obligația pentru S.S.P.R. din decembrie 1989, ca până la data de 30

iunie 2007 să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat

noile tipuri de certificate, precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de

preschimbare.

În ceea ce privește

procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin

nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr.

341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind

efectuarea procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conform textului

de lege menționat „contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării

certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în

cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie

1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest

sens”.

În completarea acestei norme

legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, care stabilește că

persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face

contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum 6 luni de la data

publicării în M. Of. al României Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19

alin. (1)”.

Față de situația că termenul

limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea

nr. 347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din

H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantului N.C.

de a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20

alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în

luni de contestare la Comisia Parlamentară.

Pe de altă parte,

reclamantul nu se poate adresa direct Instanței de contencios administrativ,

trebuind să respecte procedura specială de constatare la Comisia Parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 din Legea - cadru nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral

poate fi supus controlului Instanței de contencios administrativ, după ce

persoana a respectat procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială,

prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 raportat la art. 20 alin.

(1) din H.G. nr. 1412/2004.

Pentru considerentele expuse

mai sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că

în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea Instanței competente se face

numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege,

Înalta Curte constată că acțiunea promovată de N.C. este inadmisibilă, sentința

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, este temeinică și legală, urmând a respinge recursul

ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de N.C. împotriva sentinței civile nr. 1212 din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-01-12
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 134/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a
ÎCCJ 2007-01-12
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 156/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.O. a
ÎCCJ 2007-01-12
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 140/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Z.E. a
ÎCCJ 2007-01-12
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 160/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.L. a
ÎCCJ 2007-01-17
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.A. a
Sursă