ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 222/2009

Asupra

contestației în anulare de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată că, în temeiul art. 318 și art. 319 C. proc. civ.,

împotriva deciziei nr. 315 din 1 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 440/2/2007, prin care

s-au respins recursurile R.A.D.E.F. R. și MINISTERUL CULTURII SI CULTELOR

împotriva deciziei nr. 136 din 15 martie 2007 a Curții de Apel București

, secția a VI-a comercială,

s-a formulat contestație în anulare, prin care s-a cerut să fie anulată ca

fiind în mod vădit netemeinică și nelegală și, pe fond, să fie admise recursurile,

cu consecința modificării în tot a sentinței comerciale nr. 11.686 din 13

decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în sensul

respingerii acțiunii SC C.I.B. SRL, ca fiind netemeinică și nelegală, pentru

următoarele motive:

depășit de către instanța de recurs atribuțiile puterii judecătorești

clasificând Cinematograful și Gradina de vară "DOINA", situate in

București, ca fiind active disponibile pentru a se putea vinde în mod

nejustificat;

contestata nu ține cont de prevederile art. 65 din O.G. nr. 39 din 14 iulie

2005 privind Cinematografia;

contestată nu ține cont de corespondența dintre părți desfășurată anterior

apariției O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia care s-a întemeiat pe Ordinul

Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2461/2004 și care a fost anulat ca fiind

nelegal prin sentința civilă nr. 1665 din 06 iulie 2006 a Curții de Apel

București, s

ecția

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 46203/3/2005.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge contestația

în anulare pentru următoarele considerente:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, împotriva hotărârilor

judecătorești rămase definitive și poate fi promovată numai pentru motivele

prevăzute expres și limitativ la art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Potrivit art. 318

C. proc. civ., invocat de contestatoarea R.A.D.E.F. R.F., hotărârile instanțelor

de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de casare.

Primul motiv

prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare

are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale

judecății recursului. Textul legal vizează greșe1i de fapt, involuntare, iar nu

greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de

apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.

În consecință,

Înalta Curte constată faptul că motivele invocate de către contestatoare

respectiv "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" sau

criticile privind aplicabilitatea dispozițiilor O.G. nr. 39/2005 exced

motivului de contestație prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ.

Referitor la

cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține faptul

că, în situația vizată prin textul menționat se urmărește, în cazul în care

contestația s-ar găsi întemeiată, o rejudecare parțială a recursului și anume

în limita motivului de casare omis a fi fost cercetat.

Așadar, calea

de atac este pusă la îndemâna părții pentru a putea provoca cenzurarea

hotărârii în raport de critica formulată prin motivul de casare neluat în

considerare, motiv pe care instanța de recurs nu l-a examinat și asupra căruia

nu s-a pronunțat în nici un fel. Ca urmare, nu pot fi repuse în discuție acele

motive care au făcut obiectul preocupării instanței de recurs.

Totodată,

pentru a se justifica folosirea și admiterea contestației pe motivul prevăzut

de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. urmează a se face deosebirea dintre

motivele de recurs și eventuale argumente, ce pot fi subsumate unui motiv de

recurs.

Contestatoarea,

re1uând argumentele formulate prin cererea de recurs, consideră că decizia

contestată nu ține cont de prevederile art. 65 din O.G. nr. 39/2005 precum și

de corespondența dintre părți, desfășurată anterior apariției O.G. nr. 39/2005

privind cinematografia, care s-a întemeiat pe Ordinul Ministrului Culturii și

Cultelor nr. 2461/2004 și care a fost anulat ca fiind nelegal prin sentința

civilă nr. 1665 din 06 iulie 2006 a Curții de Apel București, s

ecția contencios administrativ

și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 46203/3/2005.

În consecință,

din simpla lecturare a cererii contestatoarei rezultă faptul că aceasta nu se

plânge de omisiunea cercetării vreunui motiv de casare, ci ia în discuție felul

în care a fost soluționat recursul.

Contrar celor

afirmate de către contestatoare, instanța de recurs, analizând motivele de

casare invocate, s-a pronunțat chiar și asupra argumentelor formulate de

recurente reținând: "Cu privire la motivele de recurs invocate de

recurenta R.A.D.E.F. R.F. subsumate prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

se constată că sunt nefondate, fiind fundamentate pe aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 67 din O.G. nr. 39/2005 care, așa cum s-a arătat anterior nu

s-a aplicat în cauză dată fiind nașterea raporturilor juridice dintre părți

anterior intrării în vigoare a acestui act normativ".

Totodată, în

mod greșit, contestatoarea înțelege să formuleze noi argumente și chiar motive

de recurs. Astfel, contestatoarea susține că, "prin pronunțarea deciziei

contestate s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești" deoarece, în

viziunea acesteia "acest atribut de stabilire a calității de active

disponibile aparține, în acest caz, în exclusivitate R.A.D.E.F. R.F., conform

dispozițiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 pentru stimularea

înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, adică aceeași

lege pe care se întemeiază soluția deciziei contestate care vizează cele două

active neînscrise pe lista activelor disponibile".

Astfel cum

rezultă din cuprinsul cererilor de recurs formulate pe rolul Înaltei Curți de

Casație, atât contestatoarea cât și intervenientul Ministerul Culturii și

Cultelor, nu au înțeles să invoce motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4

respectiv "când instanța a depășit atribuțiile puterii

judecătorești".

În consecință,

nu se justifică admiterea contestației, deoarece temeiurile invocate de către

contestatoare nu corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de

absența punctului de vedere al instanței, ca rezultat al omisiunii cercetării

unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să

repună în discuție soluția însăși a instanței de recurs, ceea ce este

inadmisibil pe calea contestației in anulare.

Dispozițiile

legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că

ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a

nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.

Fiind o cale

de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi

exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă

repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de

instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.

Pentru toate

considerentele reținute, conform art. 320 și art. 274 C. proc. civ.

se va respinge contestația

în anulare formulată de R.A.D.E.F. R.F. BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 315 din 01

februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

și se va dispune obligarea contestatoarei la 4760 lei cheltuieli de judecată

către intimata SC C.I. B. SRL BUCUREȘTI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de R.A.D.E.F. R.F. BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 315

din 01 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

Obligă

contestatoarea la 4760 lei cheltuieli de judecată către intimata SC C.I. B. SRL

BUCUREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 28 ianuarie 2009.