ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4090/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4090/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

Sentința nr. 8 din 9 februarie 2007, Tribunalului Olt, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea reclamanților B.V., A.E., L.I., O.I.

și O.M., în contradictoriu cu SC O.P. SA, cu consecința anulării Hotărârii

adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte nr. 6 din 11

octombrie 2006.

Instanța de fond a reținut că la convocarea

adunării generale nu au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 111, art.

113, art. 117 și art. 118 din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât în

convocator s-au înscris 3 date calendaristice; că alegerea administratorului,

înscrisă în convocator, este atributul adunării generale ordinare, care nu a

fost convocată; că pârâta nu a prezentat, potrivit art. 131 alin. (2) din

menționata lege, copia M. Of. în care a fost publicată convocarea și procesul –

verbal al adunării generale extraordinare din data de 19 octombrie 2007, pentru

a se verifica legalitatea desfășurării adunării generale extraordinare din data

de 10 octombrie 2006, iar, în preambulul procesului – verbal al adunării

generale extraordinare din data de 11 octombrie 2006, nu sunt înscrise

mențiunile obligatorii privind convocarea menționatei adunări, publicitatea

convocării și a modului în care s-a propus și s-a adoptat ordinea de zi.

Prin Decizia nr. 136 din 28 mai 2007 a Curții

de Apel Craiova, secția comercială, s-a admis apelul pârâtei SC O.P. SA

Slatina, s-a anulat sentința tribunalului și s-a reținut cauza spre rejudecare,

făcându-se aplicarea art. 297 alin. (2) C. proc. civ., cu motivarea că există

neconcordanța între minută, dispozitiv, pe de o parte și practicaua sentinței,

pe de altă parte, neputându-se stabili cu exactitate data când au avut loc

dezbaterile pentru a se verifica modul de constituire al completului sau dacă s-a

amânat pronunțarea, neexistând o astfel de încheiere.

Rejudecând cauza, pe fond, aceeași instanță a

pronunțat, la data de 10 septembrie 2007, Decizia nr. 182, prin care a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B.V., A.E., O.I. și

O.M. și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta L.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, în

soluționarea excepției, s-a reținut că, deși reclamanții B.V., A.E., O.I. și O.M.

au fost prezenți la ședința adunării generale extraordinare din data de 11

octombrie 2006, aceștia nu au votat împotrivă, conform cerințelor art. 132 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 republicată iar, în soluționarea fondului, având în

vedere că reclamanta L.I. nu a participat la menționata adunare generală extraordinară,

a considerat, în principal, că hotărârea în discuție a fost adoptată într-o

adunare legal constituită și convocată și că s-au respectat regulile privitoare

la competență și la modalitatea exercitării dreptului la vot.

Prin Decizia nr. 680 din 4 martie 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul

declarat de reclamanții O.M., A.E., L.I. și O.l. împotriva Deciziei nr. 136 din

28 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

A admis recursul declarat de reclamanții O.M.,

A.E., L.I. și O.l. împotriva Deciziei nr. 182 din 10 septembrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, pe care a casat-o și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a

reținut următoarele:

Referitor la recursul formulat împotriva Deciziei

nr. 136 din 28 mai 2007 s-a constatat că lipsa încheierii de dezbateri din data

de 2 martie 2007, la care s-a pronunțat hotărârea atacată, conform minutei și

dispozitivului, constituie o cauză de nulitate a acestei hotărâri, față de

caracterul imperativ al dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. și face imposibilă

exercitarea controlului judiciar, cum corect a apreciat instanța de apel.

Referitor la recursul declarat împotriva Deciziei

nr. 182 din 10 septembrie 2007, s-a constatat că decizia pronunțată în

rejudecarea cererii dedusă judecății a fost dată cu încălcarea prevederilor art.

132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, în redactarea în vigoare la

data edictării hotărârii A.G.E.A S.C. O.P. SA.

S-a reținut că

reclamanții prezenți la această adunare care au votat contra punctelor unu și

trei de pe ordinea de zi și au cerut să se insereze aceasta în procesul –

verbal al ședinței, ceea ce s-a și realizat și, deopotrivă, să se menționeze în

acest înscris împotrivirea lor la adoptarea punctului doi al ordinii de zi,

pentru a-și conserva dreptul de a ataca hotărârea, renunțând, astfel, la

beneficiul votului secret, aspect ce le conferă legitimare procesuală în speță

și induce incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., făcând

de prisos examinarea criticilor vizând fondul deciziei atacate.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel Craiova, secții comercială, sub nr. de Dosar nr. 2030/54/2009.

Prin Decizia nr. 283 din 16 decembrie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins acțiunea formulată de

reclamanții B.V., A.E., L.I., O.I. și O.M.

A respins cererea de intervenție accesorie

formulată de intervenienta L.M.

În pronunțarea acestei hotărâri, s-au reținut

următoarele:

Curtea de apel

a înlăturat susținerea reclamanților

și a intervenientei referitoare la imposibilitatea ținerii adunării generale

extraordinare cu încălcarea dispozițiilor legale vizând procedura de convocare,

publicitate și ordine de zi în condițiile în care printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și aflată în recurs la Înalta Curte de Casație și

Justiție, a fost anulată o altă hotărârii generală (Hotărârea nr. 1 din 5 mai

2005 a A.G.A.O. a SC O.P. SA Slatina).

S-a avut în vedere că hotărârea a cărei

anulare s-a solicitat a fost luată de o adunare generala extraordinară a cărei

convocare a fost autorizată, în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

prin Sentința nr. 23 din 28 august 2006 pronunțată de Tribunalul Olt, secția

comercială și de contencios administrativ, irevocabilă prin Decizia nr. 31 din 18

aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Astfel că, din moment ce în convocator s-au

indicat concret problemele ce vor fi dezbătute la acel punct, fiind respectate

cerințele art. 117 pct. 7 din nr. Legea 31/1990 republicată, nu se impunea

aprobarea fiecărui articol în parte, neexistând dispoziții legale în acest

sens, cu atât mai mult cu cât modificarea actului constitutiv vizează un singur

aspect, respectiv modul de administrare a societății comerciale.

Schimbarea formei de administrare a

societății din consiliu de administrație în administrator unic nu este

condiționată de legiuitor de expirarea mandatului vechiului consiliu de

administrație sau de revocarea celor care administrau societatea, astfel încât

motivul invocat nu atrage anularea hotărârii.

Curtea de apel a mai reținut că, adunarea generală

extraordinară a avut pe ordinea de zi modificarea statutului societății,

dezbătându-se schimbarea formei de administrare din consiliu de administrație

în administrator unic. În acest context, s-a pus problema desemnării

administratorului unic, astfel încât, în condițiile în care competența de a

modifica statutul societății revine A.G.E. s-a pus problema desemnării

administratorului unic, astfel încât, în condițiile în care competența de a

modifica statutul societății revine A.G.E., dispozițiile art. 111 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile.

Încălcarea interdicției prevăzută de art. 126

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 conduce la nulitatea hotărârii doar în situația

în care voturile administratorilor au fost indispensabile pentru obținerea

majorității.

Cum însă, în speță, majoritatea a fost

obținută prin votul acționarului N.A.C., care deținea 51,08% din numărul de

acțiuni și nu prin votul administratorului unic ales în adunarea generală

extraordinară, care deținea doar 7,6% din numărul de acțiuni, conform tabelului

nominal cu acționarii înregistrați în registrul acționarilor la data de 9

octombrie 2006 (fila 84 dosar fond), susținerile reclamanților și

intervenientei nu pot fi primite.

Dat fiind faptul că interdicția prevăzută la art.

126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, vizează doar administratorul,

care nu poate vota nici personal, nici prin mandatar, votarea desemnării

administratorului de către fiul său, acționar majoritar, nu atrage nulitatea

hotărârii.

De altfel, prin norma edictată, legiuitorul

nu a urmărit decât să evite ca administratorul în funcție să influențeze hotărârile

adunării care privesc răspunderea sau activitatea sa, iar în speță nu există o

astfel de situație.

Dată fiind ordinea de zi a A.G.E. a cărei

anulare se solicită, respectiv modificarea statutului societății, alegerea unui

administrator unic și majorarea capitalului social, precum și dezlegarea dată

acestei probleme prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Curtea de Apel a reținut că reclamanții prezenți pronunțându-se deschis

împotriva problemelor supuse dezbaterii au înțeles să renunțe la beneficiul

votului secret neputând astfel invoca renunțarea la un drept prin care

legiuitorul a înțeles să le acorde protecție.

Curtea de apel a apreciat că în speță nu este

vorba despre un abuz de majoritate ca și componentă a abuzului de drept de vot.

Abuzul de majoritate este așadar o formă a abuzului de drept de vot care există

mai ales atunci când deciziile adunării generale a acționarilor sunt luate cu

intenția de a-i prejudicia pe minoritari contrar interesului societății.

Faptul că un număr de doi-trei acționari

dețin majoritatea acțiunilor și apreciază că interesul societății îl reprezintă

acela de a schimba forma de conducere a societății și convin asupra numirii

unui administrator unic nu reprezintă un abuz de majoritate ci, doar o hotărâre

necesară în desfășurarea normală a activității unei societăți comerciale.

În speță, reclamanții și intervenienta nu au

făcut dovada că la data adoptării hotărârii atacate, nu era în interesul

societății modificarea statutului acesteia și alegerea unui administrator unic.

Față de considerentele expuse mai sus,

instanța de apel a constatat că hotărârea nr. 6 din 11 octombrie 2006 a A.G.E.

a acționarilor SC O.P. SA Slatina a fost adoptată într-o adunare generală legal

constituită și convocată, că s-au respectat regulile privitoare la competență

și la modalitatea exercitării dreptului de vot și a respins acțiunea

reclamanților.

Pentru aceleași motive a fost respinsă și

cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta L.M. în interesul

reclamanților.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat

recurs reclamanții A.E.L., L.I. și O.M., solicitând admiterea recursului,

casarea decizie recurate și, procedând la rejudecarea cauzei pe fond, admiterea

cererii formulate de reclamanți si anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 6 din 11

noiembrie 2006 a SC O.P. SA, precum si a Procesului verbal de ședință din

aceeași dată.

În motivarea recursului lor, reclamanții

formulează critici subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., după cum urmează:

ecurenții susțin că nu pot fi de acord în

totalitate cu reținerea instanței, în sensul că nu mai pot fi puse ulterior in

discuție probleme care vizează procedura de convocare, publicitate si ordine de

zi atâta timp cât a fost autorizată convocarea A.G.E.A. din 11 octombrie 2006

printr-o hotărâre judecătorească, respectiv Sentința nr. 23 din 28 august 2006

a Tribunalului Olt, recurenta arătând că a invocat aspecte care țin de forma și

conținutul Procesului verbal de ședință, în sensul că acesta nu cuprinde

mențiuni cu privire la îndeplinirea formalităților de convocare, publicitatea

convocării și a modului în care s-a propus și s-a adoptat ordinea de zi a

acesteia.

alegerii administratorului in cadrul A.G.E.A., nici de prevederile art. 113 lit.

m) din lege, pentru ca acest articol trebuie interpretat în conformitate cu

intenția reală și cu scopul legiuitorului, în sensul că trebuie avute în vedere

doar acele modificări ale actului constitutiv care vizează clauze având

stabilitate, nu și chestiuni cum ar fi revocarea și alegerea administratorilor.

În concluzie, punctul de vedere al instanței

vis a vis de alegerea administratorului în cadrul A.G.E.A. este unul eronat,

fiind încălcată o dispoziție imperativă a legii, ce trebuie sancționată cu

nulitatea absoluta a Hotărârii A.G.E.A. nr. 6 din 11 octombrie 2006.

cu reținerea instanței de apel prin care a apreciat că adoptarea hotărârii, a

cărei anulare s-a solicitat, nu a avut loc prin abuz de majoritate ca și

componentă a abuzului de drept de vot.

În acest context precizează că la dosarul

cauzei au fost depuse documente, din care rezulta, ca la acea data pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, exista un litigiu, care punea în discuție

nelegitimitatea consiliului de administrație existent la acea dată.

Sentința nr. 1 din 5 martie 2006, pronunțată

de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 170/CAF/2006, a fost menținută ca fiind

legală de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta nu

a putut fi pusa niciodată în executare pentru că prin modificarea formei de

administrare, prin Hotararea A.G.E.A. nr. 6 din 11 octombrie 2006, acest lucru

a devenit imposibil (nu mai era posibilă repunerea părților în situația

anterioară deoarece se schimbase statutul societății, în sensul că în locul

consiliului de administrație apăruse administratorul unic).

Recurenții susțin că adoptarea Hotărârii A.G.E.A.

nr. 6 din 11 octombrie 2006, s-a făcut cu rea credință, în mod premeditat

pentru a preîntâmpina punerea în executare a unei hotărâri judecătorești,

dreptul de vot de către acționarul majoritar N.C.A. s-a făcut în mod

discreționar, în vederea realizării unor interese individuale, în dauna

interesului social și în scopul prejudicierii acționarilor minoritari.

dispozițiilor art. 130 alin. (2) din lege, instanța nu a avut în vedere ca au

fost nevoiți sa voteze deschis, pentru că altfel nu puteau dovedi că s-au

împotrivit, neputându-ne, în alt mod, legitima calitatea procesuală activă.

Acest lucru însă nu înseamnă că votul putea sa fie deschis și în cazul celor ce

au votat "pentru", atât timp cât modalitatea votului secret, în acest

caz, este prevăzută de lege, este stabilită în convocator, este cea stabilită

prin votul acționarilor la începutul ședinței, iar în procesul verbal de

ședință s-a menționat în mod expres: "au votat trei persoane prin vot

secret".

încalcări ale Legii nr. 31/1990 săvârșite cu ocazia adoptării Hotărârii A.G.E.A.

nr. 6 din 11 octombrie 2009, încălcări care potrivit legii sunt sancționate cu

nulitatea relativă a actului adoptat.

Instanța a considerat că atât timp cât

administratorul care s-a autovotat nu era majoritar, nu s-a comis nicio

nelegalitate, iar votul dat de fiul administratorului unic, este unul legal,

pentru că acesta nu are calitatea de administrator, astfel că aceștia consideră

că în opinia lor atât primul, cât și cel de-al doilea trebuiau să se abțină de

la vot, dată fiind legătura de filiație dintre cei doi.

invocat a fost încălcarea art. 118 din lege, despre care instanța nu amintește

prea mult, astfel că înțeleg că s-a mers pe raționamentul potrivit căruia, dacă

mențiunile din convocator au fost autorizate de instanța de judecată, acestea

nu pot fi puse în discuție într-o fază procesuală ulterioară.

Consideră că în mod nelegal, în convocator

pârâta a stabilit data și ora tinerii adunării generale și pentru cea de-a

treia adunare (în mod consecutiv), și consideră că dacă legiuitorul ar fi vrut

să dea o asemenea dezlegare, de a stabili în mod consecutiv, data și ora pentru

"n" adunări generale, ar fi facut-o în mod expres.

Art. 118 trebuie coroborat cu dispozițiile art.

117 alin. (2), în sensul că, la cea de-a treia adunare generală termenul de

întrunire nu putea fi mai mic de 15 zile, iar în realitate ea a avut loc chiar

a treia zi consecutivă; pârâta își justifică încalcarea dispozițiilor art. 118

din lege, pe prevederile statutare, fără să aibă în vedere că orice clauze

incluse în statutul unei societăți, sunt nule de drept, dacă ele contravin

dispozițiilor legale.

Desfășurarea celei de-a treia adunări

generale, care a adoptat Hotărârea nr. 6 din 11 octombrie 2006, a fost una ilegală,

în condițiile în care adunarea generală era valabil întrunită la data de 10

octombrie 2006.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea motivelor de recurs, în raport

de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente în speță, se constată

următoarele:

Prima critică formulată de

recurenții-reclamanți, în sensul că nu este corectă în totalitate reținerea instanței

conform căreia nu mai pot fi puse în discuție ulterior probleme ce țin de

procedura de convocare, publicitate și ordinea de zi, atât timp cât convocarea A.G.E.A.

din 11 octombrie 2006 a fost autorizată printr-o hotărâre judecătorească,

respectiv sentința nr. 23 din 28 august 2006, nu este întemeiată.

Se constată astfel că s-a reținut corect de

către curtea de apel că de vreme ce convocarea s-a realizat prin mijlocirea

instanței, care a stabilit că A.G.E.A. va fi prezidată de N.A.C. și va avea

ordinea de zi prezentată în convocator, preoblemele înscrise pe ordinea de zi

nu mai pot constitui obiect de analiză ulterior, într-o altă etapă procesuală.

De altfel, în convocator s-au indicat concret

problemele ce vor fi dezbătute, iar din examinarea conținutului

procesului-verbal încheiat la 11 octombrie 2006, reiese că a fost dezbătut

fiecare punct propus pe ordinea de zi și întrucât nu se impunea aprobarea

fiecărui articol în parte, așa cum eronat au susținut reclamanții, se

concluzionează că au fost respectate atât cerințele art. 117 pct. 7, cât și

cele ale art. 129 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990.

Cea de-a doua critică potrivit căreia se impune

anularea hotărârii deoarece alegerea administratorului unic s-a efectuat în

cadrul A.G.E.A. în condițiile în care acest atribut, conform dispozițiilor

imperative ale legii (art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 revenea

A.G.O.A. nu este nici ea întemeiată, întrucât este permis ca o adunare generală

extraordinară să discute probleme ce țin de competența adunării ordinare, fiind

recunoscută poziția superioară a celei dintâi, iar, pe de altă parte, așa cum

judicios a reținut și curtea de apel, punându-se problema desemnării

administratorului unic, în condițiile în care competența de a modifica statutul

revine A.G.E.A., dispozițiile art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 nici nu

sunt aplicabile.

Cea de-a treia critică a recurenților se

referă la abuzul de majoritate și va fi de asemenea respinsă ca neîntemeiată,

întrucât faptul că un număr restrâns de acționari dețin majoritatea acțiunilor

și apreciază că este în interesul societății de a schimba forma de conducere a

acesteia și convin asupra numirii unui administrator unic nu reprezintă în sine

un abuz de majoritate, atâta timp cât reclamanții și intervenienta nu au

dovedit că nu era în interesul societății modificarea statutului acesteia și

alegerea unui administrator unic, așa cum corect a stabilit și curtea de apel,

hotărârea atacată fiind la adăpost de a fi criticată sub acest aspect.

În ce privește cea de-a patra critică

referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

se constată că nu poate fi primită atât timp cât reclamanții s-au pronunțat prin

vot deschis împotriva problemelor supuse dezbaterii, renunțând astfel la

beneficiul votului secret, împrejurare în care nu mai invoca renunțarea la un

drept prin care legiutorul a înțeles să le ofere protecție – așa cum a decis de

altfel Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 680 din 4 martie

2009, secția comercială, cu forță obligatorie dezlegării date acestei probleme,

conform dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Nici cea de-a cincea critică vizând alte

încălcări ale Legii nr. 31/1990 săvârșite cu ocazia adoptării Hotărârii A.G.E.A.

din 6 noiembrie 2006, încălcări sancționate potrivit legii cu nulitatea

relativă a actului adoptat, cu referire directă la dispozițiile art. 126 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, determinat de votul acționarului N.A.C. și votul dat

de fiul administratorului unic, considerate nelegale, nu poate fi primită,

întrucât s-a reținut corect că din perspectiva interdicției prevăzute de art. 126

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, aplicată la speță votarea desemnării

administratorului de către fiul său acționar majoritar nu atrage nulitatea

hotărârii.

În fine, considerațiile conținute în cel

de-al șaselea motiv de recurs, referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 118

din Legea nr. 31/1990, care s-ar fi impus a fi respectate și, de asemenea, coroborate

cu cele ale art. 117 alin. (2) din aceeași lege sunt neîntemeiate și lipsite de

relevanță atâta timp cât, așa cum s-a arătat cu ocazia examinării primei

critici formulate de recurenți și cum chiar aceștia recunosc, mențiunile din

convocator au fost autorizate de instanță, așa încât orice altă discuție devine

de prisos.

În consecință, față de cele mai sus arătate,

reținându-se că reclamanții nu au formulat în recurs nicio critică întemeiată,

care în raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ., să conducă la modificarea sau casarea deciziei curții de apel,

recursul declarat de reclamanți se va respinge, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanții

A.E.L.,

L.I. și O.M.

împotriva Deciziei nr. 283

din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială

, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 24 noiembrie 2010