ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4513/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC C.C.G. SA a chemat în

judecată pe pârâta SC I.I. SRL București, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de

1.290.252.365 lei contravaloare materie primă utilizată la reparațiile

asfaltice efectuate în beneficiul pârâtei, 320.789.781 lei contravaloare

lucrări de reparații și 2.922.555.000 lei penalități de întârziere, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta

susține că între părți s-a încheiat contractul din 20 iulie 2001, potrivit

căruia reclamanta trebuia să execute reparații, îmbrăcăminți asfaltice după

intervențiile la rețelele de gaz metan. Deși reclamanta și-a executat

obligația, pârâta a refuzat plata integrală a costurilor lucrărilor, iar

potrivit clauzei penale inserate în contract, aceasta datorează și penalități

de întârziere.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată, facturile nu corespund situației reale, nu

au fost acceptate la plată și nu sunt destinate acesteia. De asemenea, la data

de 1 iulie 2003, pârâta a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive.

Prin sentința nr. 4387/ S din 11

noiembrie 2003, Tribunalul Brașov secția comercială a respins ca neîntemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive și ca nefondată acțiunea reclamantei.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive, invocată de către pârâtă, instanța de fond a

reținut că între părți există raporturi juridice cu referire la contractul

economic încheiat între acestea și a concluziilor emise de către pârâtă pentru

reparațiile asfaltice.

Pe fondul cauzei s-a reținut că deși

între părți a existat contractul având ca obiect executarea de reparații –

îmbunătățiri asfaltice, în cauză nu s-a făcut dovada predării către pârâtă a

lucrărilor executate, facturile emise de către reclamantă având un alt

destinatar.

S-a reținut totodată că în mod

întemeiat pârâta a refuzat îndeplinirea obligației de plată ce-i revenea, având

în vedere că reclamanta a fost cea care nu și-a îndeplinit obligația, situație

ce se subscrie excepției de neexecutare a contractului.

În fine, s-a reținut că în cauză nu

sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, astfel încât

acțiunea astfel formulată apare ca nefondată.

Împotriva sentinței de fond, a

declarat apel, reclamanta și, prin decizia nr. 223/ Ap din 17 noiembrie 2004,

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ a admis

apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte

acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei de 1.290.252.365 lei cu

titlu contravaloare materiale și 320.789.781 lei contravaloare punere în operă.

Capătul de cerere privind

penalitățile de întârziere a fost respins și s-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pârâta a fost obligată, prin aceeași

decizie, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și apel.

Criticile aduse sentinței de fond

vizau greșita aplicare a dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., cu referire la

lipsa mandatului expres al avocatului ce a formulat răspunsurile la

interogator, și tot sub aspect probator, respingerea probei testimoniale și cu

expertiză, în raport de soluția pronunțată.

Instanța de apel a reținut că dată

fiind existența comenzii lansate de către pârâtă, urmată de executare, iar

clientul SC I.I. SRL nu și-a executat obligația de a recepționa și lua în

primire lucrarea executată, reclamata este în măsură să solicite plata

prețului.

În ceea ce privește prețul lucrării

efectuate, se reține că acesta se raportează la suprafața de 8.743 m.p., asupra

căreia au fost executate lucrările asfaltice, preț ce se regăsește în cele 5

facturi emise de predecesoarea reclamantei, R.A.J.A.P.P. Brașov, în perioada

octombrie - noiembrie 2001.

În fine, făcând aplicarea art. 225 C.

proc. civ., cu referire la răspunsul la interogatoriul pârâtei formulat de

avocat fără procură specială de reprezentare, se reține că acestuia nu i se

poate da o eficiență juridică, cu referire la ansamblul probator administrat în

cauză.

În ceea ce privește excepția de

neexecutare a contractului invocată de pârâtă, s-a reținut că aceasta nu se

susține în condițiile în care, prin încheierea proceselor – verbale de recepție

cu SC D.S. SA București, pârâta a recunoscut tacit îndeplinirea obligației de

către reclamantă.

Împotriva deciziei din apel a

declarat recurs pârâta, SC I.I. SRL București, care a invocat motivele

prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 10 C. proc. civ. solicitând ca, în fond,

după admiterea recursului și casarea deciziei recurate, respingerea acțiunii.

Deși în drept recurenta invocă atât

motive de nelegalitate, dar și netemeinicie, din dezvoltarea acestora,

criticile vizează strict probatoriul administrat în cauză și greșita

interpretare a probelor cu referire la opozabilitatea facturilor emise de către

reclamantă, a raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și altor

înscrisuri greșit interpretate de către instanța de apel.

Pentru a provoca un control judiciar

pe calea recursului se impune respectarea cerințelor prevăzute de art. 299 C.

proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 304 și art. 302

1

pct. 4

din același cod, dispoziții de strictă interpretare și imediată aplicare, în

reglementarea Legii nr. 219/2005 de modificare a Codului de procedură civilă.

Astfel, potrivit textelor legale

menționate, sunt susceptibile de reformare hotărârile date fără drept de apel

și cele date în apel pentru motivele de casare sau modificare prevăzute la pct.

1-9 al art. 304 C. proc. civ.

Într-o interpretare a normelor

menționate rezultă că în calea de atac a recursului pot fi analizate numai

motive de nelegalitate a hotărârilor prevăzute în art. 299 C. proc. civ.

Ori, dacă în ceea ce privește

caracterul hotărârilor supuse controlului judiciar, condiția este îndeplinită,

referitor la motivele invocate de recurentă, motive ce țin de netemeinicia

hotărârii pronunțate în apel, în mod cert acestea nu întrunesc condiția expres

prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., astfel încât, nefiind

îndeplinite cumulativ cele două condiții, instanța de recurs nu poate analiza

netemeinicia deciziei pronunțată în apel.

Recurenta a invocat motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 4.7, 8 și 10 C. proc. civ., cu referire deci

la depășirea atributelor puterii judecătorești, nemotivarea deciziei recurate,

interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și, respectiv

nepronunțarea asupra probelor administrate în cauză, motiv de recurs de altfel

abrogat prin Legea nr. 219/2005.

Ori, criticile dezvoltate în scris,

nu se subscriu nici unuia dintre motivele invocate în drept, situație ce

înlătură posibilitatea instanței de recurs a analiza legalitatea deciziei

recurate.

Cum recurenta nu a adus nici o

critică de nelegalitate a deciziei atacate, iar criticile dezvoltate în scris

nu se subscriu nici dispozițiilor art. 306 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va da

eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va

respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC I.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 223/ Ap din 17 noiembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2005.