ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4513/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.C.G. SA a chemat în judecată pe pârâta SC I.I. SRL București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 1.290.252.365 lei contravaloare materie primă utilizată la reparațiile asfaltice efectuate în beneficiul pârâtei, 320.789.781 lei contravaloare lucrări de reparații și 2.922.555.000 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta susține că între părți s-a încheiat contractul din 20 iulie 2001, potrivit căruia reclamanta trebuia să execute reparații, îmbrăcăminți asfaltice după intervențiile la rețelele de gaz metan.

Deși reclamanta și-a executat obligația, pârâta a refuzat plata integrală a costurilor lucrărilor, iar potrivit clauzei penale inserate în contract, aceasta datorează și penalități de întârziere. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, facturile nu corespund situației reale, nu au fost acceptate la plată și nu sunt destinate acesteia. De asemenea, la data de 1 iulie 2003, pârâta a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive. Prin sentința nr. 4387/ S din 11 noiembrie 2003, Tribunalul Brașov secția comercială a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive și ca nefondată acțiunea reclamantei. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtă, instanța de fond a reținut că între părți există raporturi juridice cu referire la contractul economic încheiat între acestea și a concluziilor emise de către pârâtă pentru reparațiile asfaltice.

Pe fondul cauzei s-a reținut că deși între părți a existat contractul având ca obiect executarea de reparații – îmbunătățiri asfaltice, în cauză nu s-a făcut dovada predării către pârâtă a lucrărilor executate, facturile emise de către reclamantă având un alt destinatar. S-a reținut totodată că în mod întemeiat pârâta a refuzat îndeplinirea obligației de plată ce-i revenea, având în vedere că reclamanta a fost cea care nu și-a îndeplinit obligația, situație ce se subscrie excepției de neexecutare a contractului. În fine, s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, astfel încât acțiunea astfel formulată apare ca nefondată.

Împotriva sentinței de fond, a declarat apel, reclamanta și, prin decizia nr. 223/ Ap din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei de 1.290.252.365 lei cu titlu contravaloare materiale și 320.789.781 lei contravaloare punere în operă. Capătul de cerere privind penalitățile de întârziere a fost respins și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pârâta a fost obligată, prin aceeași decizie, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fond și apel. Criticile aduse sentinței de fond vizau greșita aplicare a dispozițiilor art. 225 C. proc.

civ., cu referire la lipsa mandatului expres al avocatului ce a formulat răspunsurile la interogator, și tot sub aspect probator, respingerea probei testimoniale și cu expertiză, în raport de soluția pronunțată. Instanța de apel a reținut că dată fiind existența comenzii lansate de către pârâtă, urmată de executare, iar clientul SC I.I. SRL nu și-a executat obligația de a recepționa și lua în primire lucrarea executată, reclamata este în măsură să solicite plata prețului. În ceea ce privește prețul lucrării efectuate, se reține că acesta se raportează la suprafața de 8.743 m.p., asupra căreia au fost executate lucrările asfaltice, preț ce se regăsește în cele 5 facturi emise de predecesoarea reclamantei, R.A.J.A.P.P.

Brașov, în perioada octombrie - noiembrie 2001. În fine, făcând aplicarea art. 225 C. proc. civ., cu referire la răspunsul la interogatoriul pârâtei formulat de avocat fără procură specială de reprezentare, se reține că acestuia nu i se poate da o eficiență juridică, cu referire la ansamblul probator administrat în cauză. În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, s-a reținut că aceasta nu se susține în condițiile în care, prin încheierea proceselor – verbale de recepție cu SC D.S. SA București, pârâta a recunoscut tacit îndeplinirea obligației de către reclamantă. Împotriva deciziei din apel a declarat recurs pârâta, SC I.I. SRL București, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 10 C. proc.

civ. solicitând ca, în fond, după admiterea recursului și casarea deciziei recurate, respingerea acțiunii. Deși în drept recurenta invocă atât motive de nelegalitate, dar și netemeinicie, din dezvoltarea acestora, criticile vizează strict probatoriul administrat în cauză și greșita interpretare a probelor cu referire la opozabilitatea facturilor emise de către reclamantă, a raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și altor înscrisuri greșit interpretate de către instanța de apel. Pentru a provoca un control judiciar pe calea recursului se impune respectarea cerințelor prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 304 și art. 302 1 pct. 4 din același cod, dispoziții de strictă interpretare și imediată aplicare, în reglementarea Legii nr. 219/2005 de modificare a Codului de procedură civilă.

Astfel, potrivit textelor legale menționate, sunt susceptibile de reformare hotărârile date fără drept de apel și cele date în apel pentru motivele de casare sau modificare prevăzute la pct. 1-9 al art. 304 C. proc. civ. Într-o interpretare a normelor menționate rezultă că în calea de atac a recursului pot fi analizate numai motive de nelegalitate a hotărârilor prevăzute în art. 299 C. proc. civ. Ori, dacă în ceea ce privește caracterul hotărârilor supuse controlului judiciar, condiția este îndeplinită, referitor la motivele invocate de recurentă, motive ce țin de netemeinicia hotărârii pronunțate în apel, în mod cert acestea nu întrunesc condiția expres prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., astfel încât, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții, instanța de recurs nu poate analiza netemeinicia deciziei pronunțată în apel. Recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4.7, 8 și 10 C. proc. civ., cu referire deci la depășirea atributelor puterii judecătorești, nemotivarea deciziei recurate, interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și, respectiv nepronunțarea asupra probelor administrate în cauză, motiv de recurs de altfel abrogat prin Legea nr. 219/2005. Ori, criticile dezvoltate în scris, nu se subscriu nici unuia dintre motivele invocate în drept, situație ce înlătură posibilitatea instanței de recurs a analiza legalitatea deciziei recurate.

Cum recurenta nu a adus nici o critică de nelegalitate a deciziei atacate, iar criticile dezvoltate în scris nu se subscriu nici dispozițiilor art. 306 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.I. SRL București, împotriva deciziei nr. 223/ Ap din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.