ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată că reclamanta SC A.C. SA

în contradictoriu cu pârâții P.C.A. și SC S.B. SRL. a solicitat obligarea

acestora la plata sumei totale de 591.574,91 lei, echivalentul sumei de

157.254,29 euro, inclusiv T.V.A. după cum urmează: cei doi pârâți să fie

obligați, în solidar, la plata sumei de 497.121.80 lei (132.146.47 euro)

reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în perioada iunie-iulie 2005

în baza contractului de execuție lucrări din 1 iunie 2004: pârâta SC S.B. SRL.

să fie obligată la plata sumei de 94.453,14 Iei (25.107.83 euro) reprezentând

c/val. T.V.A. aferent sumei sus menționate.

Prin sentința comercială nr. 13115 din

16 noiembrie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților. ca nefondate: a fost

respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC A.C. SA în

contradictoriu cu pârâții P.C.A. și SC S.B. SRL.și a obligat reclamanta la

plata cheltuielilor de judecată către pârâtul P.C.A.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut următoarele:

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților s-a reținut, în esență, că prin art. 6 din

contractul de novație încheiat de către părțile din cauză și M.T.S. Leasing,

s-a prevăzut ca pentru plățile efectuate de pârâtul P.A. în contul M.T.S. către

reclamantă, pârâtul să aibă un drept de retenție asupra construcției până la

data recuperării integrale.

De asemenea s-a reținut că față de

prevederile art. 2.3 din contractul de execuție potrivit cărora obligația

asumată de cele două pârâte au caracter de solidaritate în ceea ce privește

plata prețului lucrărilor executate, precum și față de prevederile art. 3 din

contractul de novațiune, pârâții justifică legitimarea procesuală în cauză.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că,

potrivit art. 18 din contractul de execuție, pârâta SC S.B. SRL avea obligația

de a efectua plata către executant în termen de 7 zile de la data primirii

facturii emise de reclamantă. însoțită de situații de lucrări confirmate de

reprezentanții pârâtei SC S.B. SRL, situații ce trebuiau defalcate pe categorii

de cheltuieli.

Potrivit art. 18.4 plățile parțiale se

făceau la cererea executantului, la valoarea lucrărilor executate conform

contractului în cel mai scurt timp posibil, lucrările executate trebuind a fi

dovedite ca atare, printr-o situație de lucrări provizorii, decontarea

lacându-sc lunar pe baza situațiilor de plată și a atașamentelor confirmate de

către utilizator cu cantitățile real executate cu prețurile din ofertă.

În opinia tribunalului, inginerii de

șantier desemnați de către pârâta SC S.B. SRL în temeiul art. 14 pct. 3 din

contract, nu aveau competența de a confirma situațiile de plată, aceștia

nefiind reprezentanții legali ai pârâților, având atribuții de ordin tehnic,

astfel încât semnarea de către aceștia a situațiilor de plată nu echivalează cu

recunoașterea creanței, această însușire nefiind opozabilă pârâtei SC S. SRL

pentru că a fost realizată cu încălcarea competențelor stabilite în sarcina

lor.

Se mai reține că reclamanta nu a făcut

dovada faptului că a executat toate lucrările pretins a fi realizate în

perioada iunie - iulie 2005 și nici nu a dovedit valoarea acestor lucrări: De

asemenea, situațiile de plată depuse la dosar nu au fost însușite de către reprezentanții

pârâtei SC S. SRL.

Tribunalul a înlăturat expertiza

efectuată în cauză tocmai pentru faptul că expertul și-a întemeiat concluziile

pe actele însușite de inginerii de șantier nominalizați de pârâta Sarmis. fapt

ce nu poate atesta executarea de către reclamantă a înscrisurilor.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării

pârâților la plata sumei totale de 591.574.91 lei (157.254,29 euro) astfel cum

a fost arătată în cererea de chemare în judecată.

Prin Decizia comercială nr. 359 din 1

octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția aVI a comercială, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de apelanta SC A.C. SA în contradictoriu cu intimații

P.C.A. și SC S.B. SRL și a obligat apelanta la plata sumei de 5.000 lei către

intimata SC S.B. SRL și a sumei de 12.000 lei către intimartul P.C.A., cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Curtea de apel a constatat că apelul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Apelanta-reclamantă a solicitat

obligarea în solidar a intimaților pârâți la plata sumei totale de 591.574,91

lei (echivalentul sumei de 157.254,29 euro) reprezentând c/val. lucrărilor

efectuate de către aceasta în perioada iunie - iulie 2005 în baza contractului

de execuție nr. 348/1 iunie 2004; distinct s-a solicitat obligarea doar a

pârâtei SC S. SA București SRL la plata c/val. T.V.A.

Apelanta a susținut că în baza

contractului de execuție din 1 iunie 2004 încheiat între SC S. SA, în calitate

de utilizator, M.T.S. Leasing GmbH, în calitate de beneficiar și SC A.C. SA, în

calitate de executant, a efectuat lucrări de construcție în perioada iunie-iulie

2005 care nu au fost achitate.

S-a susținut că aceste lucrări

executate au fost confirmate de către reprezentanții în șantier ai SC S. SA

(inspectorii de șantier numiți de către aceasta). în baza lor s-au întocmit

situațiile de plată (liste cuprinzând cantitățile de lucrări) care au fost

confirmate, prin semnătură, de aceiași reprezentanți ai pârâtei. Pe baza

valorilor cuprinse în aceste situații de plată s-a întocmit .borderoul

situațiilor de plată" în valoare de 157.254,29 euro.

Potrivit art. 18.1 alin. (a) din

contract utilizatorul/beneficiarul (SC S. SA, M.T.S. Leasing) avea obligația de

a efectua plata către executant (SC A. SRL) în termen de 7 zile de la primirea

facturii emisă de către acesta, însoțită de situațiile de lucrări confirmate de

reprezentantul utilizatorului, adică al SC S. SA. Situațiile de lucrări

preluate valoric în invoice -urile emise către beneficiar (M.T.S. Leasing)

trebuie să se încadreze în devizul ofertă.

Potrivit art. 18.4 din contract,

plățile parțiale se fac la cererea executantului (SC A. RL), Ia valoarea

lucrărilor executate conform contractului, trebuind a fi dovedite printr-o

situație de lucrări provizorii, decontarea urmând a se face pe baza situațiilor

de plată și a atașamentelor confirmate de către SC S. SA cu cantitățile real

executate; era obligatoriu ca situațiile de plată lunare să fie confirmate de

către SC S. SA, M.T.S. Leasing în termen de maxim 2 zile lucrătoare de la

predarea lor spre însușire de către SC A. SRL.

De asemenea, potrivit art. 18.7 plata

facturii finale se va face după verificarea și acceptarea situației de plată

definitive de către SC S. SA, M.T.S. Leasing.

Analizând aceste dispoziții

contractuale rezultă faptul că atât în cazul plăților parțiale cât și în cel al

plății finale, părțile au impus o procedură obligatorie de confirmare

calitativă și cantitativă a lucrărilor executate, procedura care trebuia

parcursă pe toate etapele sale pentru a se ajunge la etapa finală de înlocuire

a facturii pentru lucrări executate.

De asemenea, prin încheierea actului

adițional în luna mai 2005. părțile au stabilit ca facturile emise și plătite

de către SC S. SA. să fie anterior confirmate de către M.T.S. Leasing (art. 5 lit.

b).

Apelanta reclamantă a solicitat plata

unor lucrări fără însă a face dovada parcurgerii procedurii de confirmare

cantitativă și calitativă de cel care urmare a încheierii actului adițional

avea dreptul exclusiv de a face acest lucru, neexistând nici factură și. cu

atât mai puțin confirmarea M.T.S. Leasing.

Dovada lucrărilor efectuate este

făcută de către apelantă cu borderoul situațiilor de plată nr. l pentru lucrări

executate în luna iunie 2005 și 1-7 iulie 2005. înscris care însă nu este însușit

de către reprezentanții SC S. SA și nici de către cei ai M.T.S. Leasing, doar

aceștia din urmă având dreptul contractual de a confirma orice factură.

Faptul că listele cuprinzând lucrările

executate de către apelantă în perioada iunie - iulie 2005 au fost semnate de

către inspectorii de șantier numiți de către SC S. SA nu echivalează cii o

însușire a acestor situații de către reprezentanții societății.

Inspectorii de șantier nu au făcut

decât să confirme decât existența fizică a acestor lucrări în baza dreptului

lor de a supraveghea desfășurarea execuției lucrărilor. plata electivă a

acestor lucrări urmând a se face după respectarea procedurii de confirmare

calitativă și cantitativă efectuată de către M.T.S. Leasing.

În absența oricărei confirmări din partea

M.T.S. Leasing cu privire la lucrările efectuate, existența unei liste de

lucrări semnate doar de către inspectorii de șantier nu este suficientă pentru

a crea în sarcina SC S. SA vreo obligație de plată.

Apelanta nu a făcut dovada existenței

nici unei facturi întocmită în baza unei situații de lucrări însușită și

confirmată de către M.T.S. Leasing, aceasta fiind singura modalitate prin care

apelanta era îndreptățită să primească c/val. lucrărilor efectuate.

Referitor la procesul-verbal încheiat

în data de 14 iulie 2005 (fila 237 - dosar fond - vol. I) între SC S. SA, prin SC

C. SRL și SC A. SRL, din cuprinsul acestuia nu există nici o recunoaștere din

partea lui P.C.A. cu privire la vreo sumă datorată, acesta cuprinzând doar o

constatare a stadiului fizic al lucrărilor efectuate până la data de 7 iulie 2005,

rezultând doar efectuarea parțială a unor lucrări, și. nerezultând că în

categoria lucrărilor executate sunt incluse și lucrările solicitate prin

prezenta cerere de chemare în judecată.

De asemenea nici din cuprinsul

protocolului încheiat la data de 21 iulie 2005 nu rezultă faptul că SC S. SA

recunoaște executarea lucrărilor pretinse de către apelantă și nici valoarea

acestora astfel cum se susține de către apelantă.

Atât listele cuprinzând cantitățile de

lucrări pretins a fi executate de către apelantă, cât și borderoul situațiilor

de plată întocmit în baza acestor liste nu sunt opozabile nici unuia dintre

intimații pârâți, neexistând nici o dovadă că aceștia au recunoscut, sau au

recepționat vreo lucrare efectuată de către SC E. SRL și cu atât mai puțin

confirmată de către M.T.S. Leasing.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 c.pr.civ,

solicitând modificarea deciziei atacate, iar pe fond. admiterea acțiunii astfel

cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

reclamanta a susținut, în esență că instanța de apel a schimbat intelesul

lămurit si vădit neindoielnic al dispozițiilor art. 18.1.alin. (a) din

contractul din 2004. fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8, a încălcat

dispozițiile art. 969 și 970 C. civ, pronunțând o decizie motivată

contradictoriu.

Înalta Curte, analizând decizia atactă

prin prisma criticilor formulate de către reclamantă, constată că acestea sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a pronunțat o

hotărâre nelegală, interpretând greșit dispozițiile vădit neîndoielnice ale

contractului de execuție lucrări din 2004. Instanța de apel, depărtându-se de cercetarea

efectivă a motivelor de apel, reține faptul că în cauză, neexistând confirmarea

lucrărilor executate de reclamantă de către M.T.S. Leasing, singura îndrituită

să facă acest lucru, nu este suficientă semnarea de către inspectorii de

șantier ai SC S.L. SA cuprinzând cantitățile de lucrări și, drept consecință,

acestea nu sunt opozabile niciunuia dintre intimații pârâți.

Este eronat și în contradicție cu

Ordinul nr. 488/2002 privind aprobarea procedurii de autorizare a inspectorilor

de șantier, considerentul instanței de apel potrivit căruia " Inspectorii

de șantier nu au Iacul decât să confirme existența fizică a acestor lucrări în

baza dreptului lor de a supraveghea desfășurarea execuției lucrărilor, plata

efectivă a acestor lucrări urmând a se face după respectarea procedurii de

confirmare calitativă și cantitativă efectuată de către M.T.S. Leasing."

Instanța de apel a schimbat înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al dispozițiilor art. 18.1. alin. (a) din

contractul din 2004 care sunt în sensul că situațiile de lucrări trebuiau

confirmate de reprezentantul utilizatorului și nu de M.T.S. Leasing.

Așadar, nu M.T.S. Leasing era cea care

trebuia să confirme lucrările, ci reprezentantul Utilizatorului, iar acesta a

confirmat cantitativ, calitativ și valoric lucrările executate de reclamantă.

în consecință, Listele cuprinzând cantitățile de lucrări aferente lunilor

iunie-iulie 2005 semnate de inspectorii de șantier pot proba atât execuția

lucrărilor cât și valoarea acestora, cu toate consecințele ce decurg de aici în

temeiul art. 969 - 970 C. civil.

În ce privește realitatea execuției

lucrărilor de către reclamantă în perioada iunie-iulie 2005, instanța de apel

pendulează, în considerentele deciziei pronunțate, de la recunoașterea

existenței acestor lucrări până la negarea execuției acestora.

Instanța de apel apreciază pe de o

parte, că „inspectorii de șantier nu au făcut decât să confirme existența

fizică a acestor lucrări" (deci, lucrările au fost executate) iar, pe de

alta parte, reține că,.(...) listele cuprinzând cantitățile de lucrări pretins

a fi executate de către apelanta." (adică lucrările nu ar fi fost

executate).

Cu asemenea motive, evident

contradictorii, rezultă, o dată în plus. că hotărârea instanței de apel este

nelegală, impunându-se casarea ei și trimiterea spre rejudecare aceleiași

instanțe, care va trebui să administreze întreg probatoriul necesar și util

cauzei, inclusiv proba cu expertiză pentru a stabili pe deplin împrejurările de

fapt ale pricinii.

Având în vedere că. potrivit dispozițiilor

art. 314 C. proc. civ. atunci când casează. Înalta Curte de Casație și Justiție

nu poate hotărî asupra fondului decât dacă împrejurările de fapt au fost pe

deplin stabilite, se va admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA

București împotriva Deciziei comerciale nr. 359 de la 1 octombrie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, se va casa decizia

recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC A.C. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 359 de la 1 octombrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială.

Casează decizia recurată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 noiembrie 2011.