ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată că reclamanta SC A.C. SA în contradictoriu cu pârâții P.C.A. și SC S.B. SRL. a solicitat obligarea acestora la plata sumei totale de 591.574,91 lei, echivalentul sumei de 157.254,29 euro, inclusiv T.V.A. după cum urmează: cei doi pârâți să fie obligați, în solidar, la plata sumei de 497.121.80 lei (132.146.47 euro) reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în perioada iunie-iulie 2005 în baza contractului de execuție lucrări din 1 iunie 2004: pârâta SC S.B. SRL. să fie obligată la plata sumei de 94.453,14 Iei (25.107.83 euro) reprezentând c/val. T.V.A. aferent sumei sus menționate. Prin sentința comercială nr. 13115 din 16 noiembrie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților.

ca nefondate: a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC A.C. SA în contradictoriu cu pârâții P.C.A. și SC S.B. SRL.și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul P.C.A. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților s-a reținut, în esență, că prin art. 6 din contractul de novație încheiat de către părțile din cauză și M.T.S. Leasing, s-a prevăzut ca pentru plățile efectuate de pârâtul P.A. în contul M.T.S. către reclamantă, pârâtul să aibă un drept de retenție asupra construcției până la data recuperării integrale.

De asemenea s-a reținut că față de prevederile art. 2.3 din contractul de execuție potrivit cărora obligația asumată de cele două pârâte au caracter de solidaritate în ceea ce privește plata prețului lucrărilor executate, precum și față de prevederile art. 3 din contractul de novațiune, pârâții justifică legitimarea procesuală în cauză. Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit art. 18 din contractul de execuție, pârâta SC S.B. SRL avea obligația de a efectua plata către executant în termen de 7 zile de la data primirii facturii emise de reclamantă. însoțită de situații de lucrări confirmate de reprezentanții pârâtei SC S.B. SRL, situații ce trebuiau defalcate pe categorii de cheltuieli.

Potrivit art. 18.4 plățile parțiale se făceau la cererea executantului, la valoarea lucrărilor executate conform contractului în cel mai scurt timp posibil, lucrările executate trebuind a fi dovedite ca atare, printr-o situație de lucrări provizorii, decontarea lacându-sc lunar pe baza situațiilor de plată și a atașamentelor confirmate de către utilizator cu cantitățile real executate cu prețurile din ofertă. În opinia tribunalului, inginerii de șantier desemnați de către pârâta SC S.B. SRL în temeiul art. 14 pct. 3 din contract, nu aveau competența de a confirma situațiile de plată, aceștia nefiind reprezentanții legali ai pârâților, având atribuții de ordin tehnic, astfel încât semnarea de către aceștia a situațiilor de plată nu echivalează cu recunoașterea creanței, această însușire nefiind opozabilă pârâtei SC S. SRL pentru că a fost realizată cu încălcarea competențelor stabilite în sarcina lor.

Se mai reține că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a executat toate lucrările pretins a fi realizate în perioada iunie - iulie 2005 și nici nu a dovedit valoarea acestor lucrări: De asemenea, situațiile de plată depuse la dosar nu au fost însușite de către reprezentanții pârâtei SC S. SRL. Tribunalul a înlăturat expertiza efectuată în cauză tocmai pentru faptul că expertul și-a întemeiat concluziile pe actele însușite de inginerii de șantier nominalizați de pârâta Sarmis. fapt ce nu poate atesta executarea de către reclamantă a înscrisurilor. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul obligării pârâților la plata sumei totale de 591.574.91 lei (157.254,29 euro) astfel cum a fost arătată în cererea de chemare în judecată.

Prin Decizia comercială nr. 359 din 1 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția aVI a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta SC A.C. SA în contradictoriu cu intimații P.C.A. și SC S.B. SRL și a obligat apelanta la plata sumei de 5.000 lei către intimata SC S.B. SRL și a sumei de 12.000 lei către intimartul P.C.A., cu titlu de cheltuieli de judecată. Curtea de apel a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente: Apelanta-reclamantă a solicitat obligarea în solidar a intimaților pârâți la plata sumei totale de 591.574,91 lei (echivalentul sumei de 157.254,29 euro) reprezentând c/val. lucrărilor efectuate de către aceasta în perioada iunie - iulie 2005 în baza contractului de execuție nr. 348/1 iunie 2004; distinct s-a solicitat obligarea doar a pârâtei SC S. SA București SRL la plata c/val.

T.V.A. Apelanta a susținut că în baza contractului de execuție din 1 iunie 2004 încheiat între SC S. SA, în calitate de utilizator, M.T.S. Leasing GmbH, în calitate de beneficiar și SC A.C. SA, în calitate de executant, a efectuat lucrări de construcție în perioada iunie-iulie 2005 care nu au fost achitate. S-a susținut că aceste lucrări executate au fost confirmate de către reprezentanții în șantier ai SC S. SA (inspectorii de șantier numiți de către aceasta). în baza lor s-au întocmit situațiile de plată (liste cuprinzând cantitățile de lucrări) care au fost confirmate, prin semnătură, de aceiași reprezentanți ai pârâtei. Pe baza valorilor cuprinse în aceste situații de plată s-a întocmit .borderoul situațiilor de plată" în valoare de 157.254,29 euro.

Potrivit art. 18.1 alin. (a) din contract utilizatorul/beneficiarul (SC S. SA, M.T.S. Leasing) avea obligația de a efectua plata către executant (SC A. SRL) în termen de 7 zile de la primirea facturii emisă de către acesta, însoțită de situațiile de lucrări confirmate de reprezentantul utilizatorului, adică al SC S. SA. Situațiile de lucrări preluate valoric în invoice -urile emise către beneficiar (M.T.S. Leasing) trebuie să se încadreze în devizul ofertă. Potrivit art. 18.4 din contract, plățile parțiale se fac la cererea executantului (SC A. RL), Ia valoarea lucrărilor executate conform contractului, trebuind a fi dovedite printr-o situație de lucrări provizorii, decontarea urmând a se face pe baza situațiilor de plată și a atașamentelor confirmate de către SC S. SA cu cantitățile real executate; era obligatoriu ca situațiile de plată lunare să fie confirmate de către SC S. SA, M.T.S.

Leasing în termen de maxim 2 zile lucrătoare de la predarea lor spre însușire de către SC A. SRL. De asemenea, potrivit art. 18.7 plata facturii finale se va face după verificarea și acceptarea situației de plată definitive de către SC S. SA, M.T.S. Leasing. Analizând aceste dispoziții contractuale rezultă faptul că atât în cazul plăților parțiale cât și în cel al plății finale, părțile au impus o procedură obligatorie de confirmare calitativă și cantitativă a lucrărilor executate, procedura care trebuia parcursă pe toate etapele sale pentru a se ajunge la etapa finală de înlocuire a facturii pentru lucrări executate. De asemenea, prin încheierea actului adițional în luna mai 2005. părțile au stabilit ca facturile emise și plătite de către SC S. SA.

să fie anterior confirmate de către M.T.S. Leasing (art. 5 lit. b). Apelanta reclamantă a solicitat plata unor lucrări fără însă a face dovada parcurgerii procedurii de confirmare cantitativă și calitativă de cel care urmare a încheierii actului adițional avea dreptul exclusiv de a face acest lucru, neexistând nici factură și. cu atât mai puțin confirmarea M.T.S. Leasing. Dovada lucrărilor efectuate este făcută de către apelantă cu borderoul situațiilor de plată nr. l pentru lucrări executate în luna iunie 2005 și 1-7 iulie 2005. înscris care însă nu este însușit de către reprezentanții SC S. SA și nici de către cei ai M.T.S. Leasing, doar aceștia din urmă având dreptul contractual de a confirma orice factură.

Faptul că listele cuprinzând lucrările executate de către apelantă în perioada iunie - iulie 2005 au fost semnate de către inspectorii de șantier numiți de către SC S. SA nu echivalează cii o însușire a acestor situații de către reprezentanții societății. Inspectorii de șantier nu au făcut decât să confirme decât existența fizică a acestor lucrări în baza dreptului lor de a supraveghea desfășurarea execuției lucrărilor. plata electivă a acestor lucrări urmând a se face după respectarea procedurii de confirmare calitativă și cantitativă efectuată de către M.T.S. Leasing. În absența oricărei confirmări din partea M.T.S. Leasing cu privire la lucrările efectuate, existența unei liste de lucrări semnate doar de către inspectorii de șantier nu este suficientă pentru a crea în sarcina SC S. SA vreo obligație de plată.

Apelanta nu a făcut dovada existenței nici unei facturi întocmită în baza unei situații de lucrări însușită și confirmată de către M.T.S. Leasing, aceasta fiind singura modalitate prin care apelanta era îndreptățită să primească c/val. lucrărilor efectuate. Referitor la procesul-verbal încheiat în data de 14 iulie 2005 (fila 237 - dosar fond - vol. I) între SC S. SA, prin SC C. SRL și SC A. SRL, din cuprinsul acestuia nu există nici o recunoaștere din partea lui P.C.A. cu privire la vreo sumă datorată, acesta cuprinzând doar o constatare a stadiului fizic al lucrărilor efectuate până la data de 7 iulie 2005, rezultând doar efectuarea parțială a unor lucrări, și. nerezultând că în categoria lucrărilor executate sunt incluse și lucrările solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată.

De asemenea nici din cuprinsul protocolului încheiat la data de 21 iulie 2005 nu rezultă faptul că SC S. SA recunoaște executarea lucrărilor pretinse de către apelantă și nici valoarea acestora astfel cum se susține de către apelantă. Atât listele cuprinzând cantitățile de lucrări pretins a fi executate de către apelantă, cât și borderoul situațiilor de plată întocmit în baza acestor liste nu sunt opozabile nici unuia dintre intimații pârâți, neexistând nici o dovadă că aceștia au recunoscut, sau au recepționat vreo lucrare efectuată de către SC E. SRL și cu atât mai puțin confirmată de către M.T.S. Leasing. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 c.pr.civ, solicitând modificarea deciziei atacate, iar pe fond.

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susținut, în esență că instanța de apel a schimbat intelesul lămurit si vădit neindoielnic al dispozițiilor art. 18.1.alin. (a) din contractul din 2004. fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8, a încălcat dispozițiile art. 969 și 970 C. civ, pronunțând o decizie motivată contradictoriu. Înalta Curte, analizând decizia atactă prin prisma criticilor formulate de către reclamantă, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, interpretând greșit dispozițiile vădit neîndoielnice ale contractului de execuție lucrări din 2004. Instanța de apel, depărtându-se de cercetarea efectivă a motivelor de apel, reține faptul că în cauză, neexistând confirmarea lucrărilor executate de reclamantă de către M.T.S.

Leasing, singura îndrituită să facă acest lucru, nu este suficientă semnarea de către inspectorii de șantier ai SC S.L. SA cuprinzând cantitățile de lucrări și, drept consecință, acestea nu sunt opozabile niciunuia dintre intimații pârâți. Este eronat și în contradicție cu Ordinul nr. 488/2002 privind aprobarea procedurii de autorizare a inspectorilor de șantier, considerentul instanței de apel potrivit căruia " Inspectorii de șantier nu au Iacul decât să confirme existența fizică a acestor lucrări în baza dreptului lor de a supraveghea desfășurarea execuției lucrărilor, plata efectivă a acestor lucrări urmând a se face după respectarea procedurii de confirmare calitativă și cantitativă efectuată de către M.T.S.

Leasing." Instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al dispozițiilor art. 18.1. alin. (a) din contractul din 2004 care sunt în sensul că situațiile de lucrări trebuiau confirmate de reprezentantul utilizatorului și nu de M.T.S. Leasing. Așadar, nu M.T.S. Leasing era cea care trebuia să confirme lucrările, ci reprezentantul Utilizatorului, iar acesta a confirmat cantitativ, calitativ și valoric lucrările executate de reclamantă. în consecință, Listele cuprinzând cantitățile de lucrări aferente lunilor iunie-iulie 2005 semnate de inspectorii de șantier pot proba atât execuția lucrărilor cât și valoarea acestora, cu toate consecințele ce decurg de aici în temeiul art. 969 - 970 C. civil.

În ce privește realitatea execuției lucrărilor de către reclamantă în perioada iunie-iulie 2005, instanța de apel pendulează, în considerentele deciziei pronunțate, de la recunoașterea existenței acestor lucrări până la negarea execuției acestora. Instanța de apel apreciază pe de o parte, că „inspectorii de șantier nu au făcut decât să confirme existența fizică a acestor lucrări" (deci, lucrările au fost executate) iar, pe de alta parte, reține că,.(...) listele cuprinzând cantitățile de lucrări pretins a fi executate de către apelanta." (adică lucrările nu ar fi fost executate). Cu asemenea motive, evident contradictorii, rezultă, o dată în plus. că hotărârea instanței de apel este nelegală, impunându-se casarea ei și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, care va trebui să administreze întreg probatoriul necesar și util cauzei, inclusiv proba cu expertiză pentru a stabili pe deplin împrejurările de fapt ale pricinii.

Având în vedere că. potrivit dispozițiilor art. 314 C. proc. civ. atunci când casează. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate hotărî asupra fondului decât dacă împrejurările de fapt au fost pe deplin stabilite, se va admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 359 de la 1 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 359 de la 1 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2011.