ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 857/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș, la data de 21 ianuarie 2005, reclamanta SC T. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC C.P. SA la plata sumei de 1.134.254.335 lei vechi cu titlu de preț neachitat în baza facturii nr. 7232265 din 9 decembrie 2002, precum și la plata penalităților aferente de 1.134.254.335 lei vechi. În motivare reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta două contracte de execuție lucrări de asfaltare, respectiv contractul nr. 839 din 11 octombrie 2000 și nr. 366 din 17 aprilie 2002, suma solicitată reprezentând rest de preț neachitat pentru lucrările efectuate.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesual active a reclamantei cu motivarea că a încheiat contractele cu SC T. SA BUCUREȘTI, iar pe fond a susținut că factura invocată nu a fost acceptată la plată. Prin sentința nr. 813 din data de 9 septembrie 2005 tribunalul comercial investit a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei și pe fond a respins acțiunea introductivă formulată de reclamanta SC T. SRL Târgu Mureș și continuată de SC G.T. SRL, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut referitor la excepția lipsei calității procesual active că cele două contracte de execuție au fost încheiate de SC T. SA în calitate de executant, societate care s-a transformat în SC T. SRL a cărei denumire s-a schimbat în SC G.T.

SRL potrivit actelor adiționale și mențiunilor atestate de Oficiul Registrului Comerțului București. Pe fondul cauzei tribunalul a apreciat că factura pe care reclamanta își întemeiază pretențiile nu este acceptată de către pârâtă și nu conține nici o mențiune referitoare la contractul de execuție în temeiul căruia a fost emisă nefiind susținută de situații de lucrări sau procese verbale de recepție cantitativă și calitativă pentru lucrările a căror contravaloare se solicită.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 35/ A pronunțată la data de 5 mai 2006. Instanța de apel apreciază că factura invocată de reclamantă a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor convenite de părți prin contractul nr. 839 din 11 octombrie 2000, care statuau că plata lucrărilor se va face în baza facturii și a situațiilor de lucrări acceptate de beneficiar, situație în care factura emisă de reclamantă excede cadrului contractual. În contra acestei decizii reclamanta SC G.T. SRL a declarat recurs, în termen legal, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta a susținut următoarele: - emiterea facturii în afara cadrului contractual nu a fost invocată de pârâtă în apărare, astfel că instanța trebuia să se limiteze numai la problemele sesizate de părți; - în cauză situațiile de lucrări au fost întocmite de beneficarul lucrării C.L.

Târgu Mureș și antreprenorul general SC S. SA care a încheiat cu pârâta contractul de subantrepriză nr. 823/2000, astfel că întocmirea situațiilor de lucrări între reclamanta ca executant și pârâta nu s-a mai impus, valoarea lucrărilor executate fiind cuprinsă în facturile emise de pârâtă către antreprenor; - pârâta a acceptat derularea contractului fără întocmirea situațiilor de lucrări, achitând aproape 44 miliarde lei; - cuantumul penalităților de întârziere solicitate, privește toate facturile achitate cu întârziere, pentru contractul nr. 839/2000, iar instanța nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Trebuie precizat, în prealabil, că în actualul context legislativ, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. 2. Deși recurenta își întemeiază recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile formulate nu relevă nici o dispoziție legală încălcate și nici o interpretate greșită a clauzelor contractului convenit de părți. 3. Argumentele aduse de recurentă în sprijinul motivelor invocate, vizează chestiuni de fapt care nu pot forma obiectul controlului de legalitate. 4. Chestiunea de a ști dacă o factură neacceptată la plată, emisă în alte condiții decât cele stipulate de părți în contractul lor, în măsura în care se coroborează cu o plată parțială a întregii datorii, are valoare și forța probantă, așa cum susține autoarea recursului, este o chestiune de temeinicie, de apreciere a probelor și de stabilire a situației de fapt, asupra căreia instanța fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv decide în mod suveran, cu condiția să își motiveze hotărârea ceea ce în cauză este îndeplinit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.T. SRL TÂRGU MUREȘ împotriva deciziei nr. 35 din 5 mai 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea intimatei-pârâte SC C.P. SA Târgu Mureș de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.