ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 812/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 812/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureș la data de 27 februarie 2004,

reclamanta CEC, Sucursala Târgu-Mureș, a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA București

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la

recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unui număr de 32

încăperi în suprafață totală de 900,89 mp dispuse la subsolul, parterul,

mezaninul și etajul 1 al clădirii situate în Târgu-Mureș, județul Mureș, precum

și asupra cotei de teren aferente; rectificarea înscrisurilor efectuate în C.F.

nr. 4671 I Târgu Mureș nr. top 1260/1/1 și 1087/1 în sensul evidențierii în

foaia A a respectivelor spații și în foaia B de proprietate a dreptului său de

proprietate asupra acestora și a terenului aferent, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 559 din 3

februarie 2005, Judecătoria Târgu Mureș a declinat competența materială de

soluționare a cererii de chemare în judecată a reclamantei, considerând că

obiectul acțiunii reclamantei este anularea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate emis pe numele pârâtei în temeiul H.G. nr. 834/1991,

natura juridică de act administrativ al acestuia determinând competența

materială a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel Târgu Mureș la data de 25 aprilie 2005.

Reclamanta și-a precizat din nou

cererea de chemare în judecată prin înscrisul de la filele 16-17 în care a

menționat ca petit principal obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului său de

proprietate asupra unui număr de 32 de încăperi, petit calificat de reclamantă

drept acțiune în revendicare imobiliară, iar în subsidiar reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului său de proprietate

asupra cotei de teren în suprafață de 169,76 mp aferent spațiilor revendicate

și rectificarea înscrisurilor din carte funciară.

Tot prin această precizare,

reclamanta a mai invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel

Târgu-Mureș.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 208 din 5 septembrie 2005 a

admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Mureș și a reținut în esență că obiectul cerererii de

chemare în judecată precizat de reclamantă este revendicare imobiliară, iar

valoarea imobilului revendicat atrage competența materială a Tribunalului

Mureș.

Dosarul a fost înregistrat la

Tribunalul Mureș la data de 26 octombrie 2005, iar la termenul din data de 11

ianuarie 2006 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale

materiale, reținând cauza în sub acest aspect.

Prin sentința civilă nr. 33 din 11

ianuarie 2006, Tribunalul Mureș Târgu Mureș a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de

reclamanta CEC, sucursala Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.C. R.

SA Târgu Mureș în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, ca urmare a calității

de comerciant a părților litigante.

Dosarul a fost înregistrat la

Tribunalul Comercial Mureș la data de 12 iunie 2006.

Prin înscrisul aflat la filele 57-58

de la dosar intitulat „precizare” reclamanta a solicitat în principal obligarea

pârâtei la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra unui număr de 32

de încăperi precum și a căilor de acces în suprafață utilă de 895,19 mp dispuse

la subsolul, parterul, mezaninul și etajul I al clădirii situate în Târgu

Mureș, și rectificarea înscrisurilor din C.F. nr. 4671/I/Târgu Mureș nr. top

1260/1/1 și 1087/1 în sensul evidențierii în foaia A a acestor spații și în

foaia B a dreptului său de proprietate asupra acestora.

Reclamanta a mai solicitat în

subsidiar și recunoașterea de către pârâtă a dreptului său de proprietate

asupra cotei-părți de teren în suprafață de 169,76 mp aferentă acestor spații

și rectificarea corespunzătoare a înscrisurilor din carte funciară.

Reclamanta și-a întemeiat

pretențiile pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 menționând că spațiile

pe care le revendică au intrat în administrarea sa în baza ordinului nr. 180

din 26 martie 1970.

Pârâta prin notele de ședință depuse

la dosarul cauzei filele 9-14 arată că în cazul în care acțiunea reclamantei

este o acțiune în constatare invocă excepția inadmisibilității acțiunii iar în

ipoteza în care acțiunea reclamantei este calificată drept o acțiune în

realizare, sub forma acțiunii în revendicare, susține excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei.

În urma precizării reclamantei, pârâta

a invocat prin notele de ședință de la filele 53-54 excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Comercial Mureș.

Prin încheierea de ședință din data

de 18 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureș a dispus unirea excepției

lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei, iar prin încheierea de

ședință din data de 5 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureș a respins

excepția necompetenței materiale pentru considerentele expuse pe larg în

cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.

Prin sentința comercială nr. 914 din

23 mai 2007 Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția lipsei calității

procesuale active invocată de pârâta SC R. SA București.

A admis în parte cererea de chemare

în judecată formulată și precizată de reclmanta CEC, sucursala Târgu-Mureș, în

contradictoriu cu pârâta SC R. SA București.

A obligat pârâta să recunoască

dreptul de proprietate al reclamantei asupra spațiilor și căilor de acces pe

care le ocupă în imobilul situat în Târgu Mureș identificate în raportul de expertiză

tehnică (filele nr. 101-148, 151-155) întocmit de expert Z.H., ce face parte

integrantă din hotărâre.

A respins petitele referitoare la

obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei

asupra cotei-părți de teren aferentă spațiilor respective și la rectificarea

înscrierilor în C.F. nr. 4671/1 Târgu-Mureș.

A obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 17.711,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut în esență că reclamanta a făcut dovada că folosește

respectivele spații în mod neîntrerupt, depunând la dosar acte doveditoare ale

faptului că a achitat în toată această perioadă impozitul pentru aceste spații.

Pârâta nu a negat faptul că

reclamanta folosește spațiile respective, recunoscând această stare de fapt

atât prin actele depuse la dosar în apărare cât și prin semnarea protocolului

și a proceselor verbale de vecinătate (filele 7-9 dosar).

Starea de fapt a fost recunoscută de

ambele părți și a fost confirmată și de raportul de expertiză tehnică

administrat în fața Judecătoriei.

Părțile au confirmat în scris (prin

adresele de la filele 106-108) că situația de fapt redată în raportul de

expertiză tehnică este neschimbată.

Legea nr. 15/1990 privind

organizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți

comerciale prevede la art. 20 alin. (2) că „bunurile din patrimoniul societății

comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt

titlu”.

Spațiile deținute de reclamantă în

imobilul din Târgu Mureș, erau incluse în patrimoniul ei, aceasta exercitând

dreptul de administrare operativă asupra acestora, fiind înscrise în evidențele

ei contabile, reclamanta plătind impozitul la stat pentru rspectivele spații.

În temeiul art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 15/1990, aceste spații asupra cărora reclamanta avea doar un drept de

administrare au devenit proprietatea acesteia, legea fiind modalitatea de

dobândire a dreptului de proprietate asupra acestora.

Pârâta nu are nici un titlu valabil

asupra spațiilor din litigiu.

Ceea ce a dobândit pârâta în temeiul

dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 prin certificatul de atestare M12 nr. 0063 din

17 septembrie 1998 este dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F.

nr. 4671/I/ al localității Târgu Mureș la nr. top.1260/1/1 și 1087/1.

În privința dreptului său de

proprietate asupra construcțiilor edificate pe respectivul teren, pârâta nu a

indicat modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestora, ci

tot împrejurarea că în C.F. este înscrisă ca proprietar asupra acestor

construcții.

În ceea ce privește cel de-al doilea

petit, referitor la recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului

aferent spațiilor respective, instanța de fond a respins acest petit întrucât

deși reclamanta era îndreptățită în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 să

dobândească și dreptul de proprietate asupra terenului aferent spațiilor

respective, pârâta a efectuat toate demersurile și i s-a eliberat certificat de

atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent întregului imobil.

Reclamanta nu a atacat certificatul

de atestare a dreptului de proprietate eliberat pentru pârâtă în termenul de

decădere de 1 an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, astfel încât

acesta a întrat în circuitul civil și produce efecte.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta SC R. SA București solicitând schimbarea hotărârii primei

instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei prin admiterea excepției

lipsei calității procesuale active și a capacității procesuale a reclamantei

CEC SA, sucursala Târgu Mureș.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2/A din 7 ianuarie 2008

a admis apelul declarat de pârâta R. SA București împotriva sentinței

comerciale nr. 914 din 23 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 2275/2006 al

Tribunalului Comercial Mureș.

A schimbat în tot hotărârea apelată.

A admis excepția lipsei capacității

procesuale și a calității procesuale active a reclamantei CEC SA București, sucursala

Mureș, excepție invocată de pârâta SC R. SA București.

A respins acțiunea formulată de

reclamanta sucursala CEC Târgu Mureș în contradictoriu cu pârâta SC R. SA având

ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în

Târgu Mureș, județul Mureș, teren și construcții și modificarea înregistrărilor

de carte funciară.

A obligat intimata-reclamantă să-i

plătească pârâtei apelante suma de 7823,10 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut în esență că acțiunea a fost formulată de CEC SA, sucursala

Târgu Mureș, care nu are nici capacitate procesuală de folosință/exercițiu

întrucât nu are personalitate juridică, patrimoniu propriu, singurul scop fiind

acela de a promova și vinde în plan teritorial întreaga ofertă de produse a

băncii și nici calitate procesuală activă pentru a formula acțiune de

recunoaștere a unui drept de proprietate asupra unui bun.

Instanța de apel a mai reținut că

mandatul dat de persoana juridică sucursalei sale, pentru promovarea acțiunii

nu prezintă relevanță în speță deoarece înlocuirea persoanei lipsită de

calitate procesuală cu o altă persoană (care are atât capacitate, cât și

calitate) este permisă numai în cazul arătării titularului dreptului conform

dispozițiilor art. 66 C. proc. civ.

Împotriva acestei ultime hotărâri

reclamanta CEC SA București, sucursala Târgu Mureș, a declarat recurs în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de apel a aplicat

greșit dispozițiile art. 41 și art. 161 C. proc. civ. atunci când a reținut că

nu are calitate procesuală activă.

S-a invocat că instanța de apel a

soluționat greșit excepțiile lipsei capacității procesuale și a calității

procesuale active a băncii, cererea de chemare în judecată fiind formulată de

însăși persoana juridică prin reprezentanți legali ai acesteia care în cazul

dedus judecății au fost directorul și directorul economic al CEC SA, sucursala

Târgu-Mureș, salariați care au contract individual de muncă încheiat cu

persoana juridică și își desfășoară activitatea în cadrul unei entități a

băncii.

Instanța de apel în mod greșit a

reținut că banca nu a putut prezenta acte din care să rezulte că în patrimoniul

său ar figura imobilul în litigiu deoarece la dosarul cauzei a fost depus

Ordinul nr. 180 din 26 martie 1970 al Ministerului Poștelor și

Telecomunicațiilor emis în baza decretului nr. 409/1995, prin care s-a dispus

transmiterea din administrarea Direcției Județene de Poștă și Telecomunicații

în administrarea Direcției Județene a Casei de Economii și Consemnațiuni Mureș

a spațiilor ocupate de CEC în clădirea PTTR Târgu Mureș.

S-a depus la dosarul cauzei dovada

achitării impozitului pentru aceste spații, ca urmare a înscrierii lor în

evidențele contabile, iar acestea au intrat în proprietatea băncii, în temeiul

dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 așa cum a reținut instanța

de fond.

Reclamanta CEC SA București, sucursala

Târgu Mureș, a solicitat în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului

așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei recurate în

sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 914 din

23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș ca nefondat și obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Recursul reclamantei este fondat.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind pronunțarea hotărârii

recurate cu aplicarea greșită a legii este întemeiat pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 41 alin.

(1) C. proc. civ. „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate

să fie parte în judecată”.

Art. 161 alin. (1) C. proc. civ.

text de lege invocat de recurentă prevede că atunci când instanța constată

lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când

reprezentantul acesteia nu face dovada calității sale, se poate da un termen

pentru îndeplinirea acestor lipsuri.

În speță, contrar înscrisurilor

existente la dosar, instanța de apel a reținut că recurenta-reclamantă nu are

calitate procesuală activă.

Astfel, la instanța de fond s-a

depus la dosar de către reclamantă adresa nr. 15 din 10 ianuarie 2006 (fila 23)

prin care Societatea Bancară „Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA”

împuternicește pe reclamanta CEC SA, sucursala Târgu Mureș, să reprezinte

interesele băncii în litigiul dedus judecății având ca obiect constatarea dreptului

de proprietate asupra imobilului situat în Târgu Mureș reprezentând sediul

Agenției CEC SA nr. 1 Târgu Mureș.

Această împuternicire a fost dată și

la instanța de apel conform adresei nr. 7891 din 9 noiembrie 2007.

Mai mult decât atât, la aceeași dată

s-a emis adresa nr. 10 din 10 ianuarie 2006 (fila 24 fond) prin care Societatea

Bancară „Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA” a făcut precizarea că își

însușește cererea de chemare în judecată formulată de CEC SA, sucursala Târgu

Mureș.

În acest context reclamanta are

calitate procesuală activă conform dispozițiilor art. 41alin. (1) C. proc. civ.

întrucât pe de o parte a făcut dovada că a primit împuternicirea de

reprezentare de la CEC SA, iar pe de altă parte aceasta din urmă și-a însușit

în termen legal acțiunea formulată de reclamantă.

De menționat că potrivit capitolului

5 lit. g) din Regulamentul de Funcționare al Sucursalelor Județelor/Sucursala

Municipiului București compartimentul juridic reprezintă sucursala în limitele competențelor

stabilite în fața instanțelor judecătorești, în acest sens fiind și adresa nr. 7891

din 9 noiembrie 2007 depusă la instanța de apel.

Pentru toate aceste considerente

instanța de apel numai cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C.

proc. civ. a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă.

Așa fiind urmează ca potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 alin. (5) C. proc. civ.

să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei recurate ce se

va casa și se va trimite cauza pentru judecata în fond a apelului declarat de

pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI C.E.C. SA București, sucursala Târgu-Mureș,

împotriva deciziei nr. 2/A din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia și trimite cauza

pentru judecata în fond a apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2009.