ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 812/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureș la data de 27 februarie 2004, reclamanta CEC, Sucursala Târgu-Mureș, a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unui număr de 32 încăperi în suprafață totală de 900,89 mp dispuse la subsolul, parterul, mezaninul și etajul 1 al clădirii situate în Târgu-Mureș, județul Mureș, precum și asupra cotei de teren aferente; rectificarea înscrisurilor efectuate în C.F. nr. 4671 I Târgu Mureș nr. top 1260/1/1 și 1087/1 în sensul evidențierii în foaia A a respectivelor spații și în foaia B de proprietate a dreptului său de proprietate asupra acestora și a terenului aferent, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 559 din 3 februarie 2005, Judecătoria Târgu Mureș a declinat competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată a reclamantei, considerând că obiectul acțiunii reclamantei este anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele pârâtei în temeiul H.G. nr. 834/1991, natura juridică de act administrativ al acestuia determinând competența materială a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 25 aprilie 2005. Reclamanta și-a precizat din nou cererea de chemare în judecată prin înscrisul de la filele 16-17 în care a menționat ca petit principal obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra unui număr de 32 de încăperi, petit calificat de reclamantă drept acțiune în revendicare imobiliară, iar în subsidiar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra cotei de teren în suprafață de 169,76 mp aferent spațiilor revendicate și rectificarea înscrisurilor din carte funciară. Tot prin această precizare, reclamanta a mai invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 208 din 5 septembrie 2005 a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș și a reținut în esență că obiectul cerererii de chemare în judecată precizat de reclamantă este revendicare imobiliară, iar valoarea imobilului revendicat atrage competența materială a Tribunalului Mureș. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Mureș la data de 26 octombrie 2005, iar la termenul din data de 11 ianuarie 2006 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, reținând cauza în sub acest aspect. Prin sentința civilă nr. 33 din 11 ianuarie 2006, Tribunalul Mureș Târgu Mureș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta CEC, sucursala Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.C.

R. SA Târgu Mureș în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, ca urmare a calității de comerciant a părților litigante. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Comercial Mureș la data de 12 iunie 2006. Prin înscrisul aflat la filele 57-58 de la dosar intitulat „precizare” reclamanta a solicitat în principal obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra unui număr de 32 de încăperi precum și a căilor de acces în suprafață utilă de 895,19 mp dispuse la subsolul, parterul, mezaninul și etajul I al clădirii situate în Târgu Mureș, și rectificarea înscrisurilor din C.F. nr. 4671/I/Târgu Mureș nr. top 1260/1/1 și 1087/1 în sensul evidențierii în foaia A a acestor spații și în foaia B a dreptului său de proprietate asupra acestora.

Reclamanta a mai solicitat în subsidiar și recunoașterea de către pârâtă a dreptului său de proprietate asupra cotei-părți de teren în suprafață de 169,76 mp aferentă acestor spații și rectificarea corespunzătoare a înscrisurilor din carte funciară. Reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 menționând că spațiile pe care le revendică au intrat în administrarea sa în baza ordinului nr. 180 din 26 martie 1970. Pârâta prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei filele 9-14 arată că în cazul în care acțiunea reclamantei este o acțiune în constatare invocă excepția inadmisibilității acțiunii iar în ipoteza în care acțiunea reclamantei este calificată drept o acțiune în realizare, sub forma acțiunii în revendicare, susține excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

În urma precizării reclamantei, pârâta a invocat prin notele de ședință de la filele 53-54 excepția necompetenței materiale a Tribunalului Comercial Mureș. Prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureș a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei, iar prin încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2006, Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția necompetenței materiale pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată. Prin sentința comercială nr. 914 din 23 mai 2007 Tribunalul Comercial Mureș a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC R. SA București.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclmanta CEC, sucursala Târgu-Mureș, în contradictoriu cu pârâta SC R. SA București. A obligat pârâta să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra spațiilor și căilor de acces pe care le ocupă în imobilul situat în Târgu Mureș identificate în raportul de expertiză tehnică (filele nr. 101-148, 151-155) întocmit de expert Z.H., ce face parte integrantă din hotărâre. A respins petitele referitoare la obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei-părți de teren aferentă spațiilor respective și la rectificarea înscrierilor în C.F. nr. 4671/1 Târgu-Mureș. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 17.711,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că reclamanta a făcut dovada că folosește respectivele spații în mod neîntrerupt, depunând la dosar acte doveditoare ale faptului că a achitat în toată această perioadă impozitul pentru aceste spații. Pârâta nu a negat faptul că reclamanta folosește spațiile respective, recunoscând această stare de fapt atât prin actele depuse la dosar în apărare cât și prin semnarea protocolului și a proceselor verbale de vecinătate (filele 7-9 dosar). Starea de fapt a fost recunoscută de ambele părți și a fost confirmată și de raportul de expertiză tehnică administrat în fața Judecătoriei. Părțile au confirmat în scris (prin adresele de la filele 106-108) că situația de fapt redată în raportul de expertiză tehnică este neschimbată.

Legea nr. 15/1990 privind organizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale prevede la art. 20 alin. (2) că „bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu”. Spațiile deținute de reclamantă în imobilul din Târgu Mureș, erau incluse în patrimoniul ei, aceasta exercitând dreptul de administrare operativă asupra acestora, fiind înscrise în evidențele ei contabile, reclamanta plătind impozitul la stat pentru rspectivele spații. În temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, aceste spații asupra cărora reclamanta avea doar un drept de administrare au devenit proprietatea acesteia, legea fiind modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestora.

Pârâta nu are nici un titlu valabil asupra spațiilor din litigiu. Ceea ce a dobândit pârâta în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 prin certificatul de atestare M12 nr. 0063 din 17 septembrie 1998 este dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F. nr. 4671/I/ al localității Târgu Mureș la nr. top.1260/1/1 și 1087/1. În privința dreptului său de proprietate asupra construcțiilor edificate pe respectivul teren, pârâta nu a indicat modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra acestora, ci tot împrejurarea că în C.F. este înscrisă ca proprietar asupra acestor construcții. În ceea ce privește cel de-al doilea petit, referitor la recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent spațiilor respective, instanța de fond a respins acest petit întrucât deși reclamanta era îndreptățită în temeiul dispozițiilor H.G.

nr. 834/1991 să dobândească și dreptul de proprietate asupra terenului aferent spațiilor respective, pârâta a efectuat toate demersurile și i s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent întregului imobil. Reclamanta nu a atacat certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat pentru pârâtă în termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, astfel încât acesta a întrat în circuitul civil și produce efecte. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC R. SA București solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantei prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active și a capacității procesuale a reclamantei CEC SA, sucursala Târgu Mureș.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2/A din 7 ianuarie 2008 a admis apelul declarat de pârâta R. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 914 din 23 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 2275/2006 al Tribunalului Comercial Mureș. A schimbat în tot hotărârea apelată. A admis excepția lipsei capacității procesuale și a calității procesuale active a reclamantei CEC SA București, sucursala Mureș, excepție invocată de pârâta SC R. SA București. A respins acțiunea formulată de reclamanta sucursala CEC Târgu Mureș în contradictoriu cu pârâta SC R. SA având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Târgu Mureș, județul Mureș, teren și construcții și modificarea înregistrărilor de carte funciară.

A obligat intimata-reclamantă să-i plătească pârâtei apelante suma de 7823,10 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că acțiunea a fost formulată de CEC SA, sucursala Târgu Mureș, care nu are nici capacitate procesuală de folosință/exercițiu întrucât nu are personalitate juridică, patrimoniu propriu, singurul scop fiind acela de a promova și vinde în plan teritorial întreaga ofertă de produse a băncii și nici calitate procesuală activă pentru a formula acțiune de recunoaștere a unui drept de proprietate asupra unui bun. Instanța de apel a mai reținut că mandatul dat de persoana juridică sucursalei sale, pentru promovarea acțiunii nu prezintă relevanță în speță deoarece înlocuirea persoanei lipsită de calitate procesuală cu o altă persoană (care are atât capacitate, cât și calitate) este permisă numai în cazul arătării titularului dreptului conform dispozițiilor art. 66 C. proc.

civ. Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta CEC SA București, sucursala Târgu Mureș, a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 41 și art. 161 C. proc. civ. atunci când a reținut că nu are calitate procesuală activă. S-a invocat că instanța de apel a soluționat greșit excepțiile lipsei capacității procesuale și a calității procesuale active a băncii, cererea de chemare în judecată fiind formulată de însăși persoana juridică prin reprezentanți legali ai acesteia care în cazul dedus judecății au fost directorul și directorul economic al CEC SA, sucursala Târgu-Mureș, salariați care au contract individual de muncă încheiat cu persoana juridică și își desfășoară activitatea în cadrul unei entități a băncii.

Instanța de apel în mod greșit a reținut că banca nu a putut prezenta acte din care să rezulte că în patrimoniul său ar figura imobilul în litigiu deoarece la dosarul cauzei a fost depus Ordinul nr. 180 din 26 martie 1970 al Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor emis în baza decretului nr. 409/1995, prin care s-a dispus transmiterea din administrarea Direcției Județene de Poștă și Telecomunicații în administrarea Direcției Județene a Casei de Economii și Consemnațiuni Mureș a spațiilor ocupate de CEC în clădirea PTTR Târgu Mureș. S-a depus la dosarul cauzei dovada achitării impozitului pentru aceste spații, ca urmare a înscrierii lor în evidențele contabile, iar acestea au intrat în proprietatea băncii, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 așa cum a reținut instanța de fond.

Reclamanta CEC SA București, sucursala Târgu Mureș, a solicitat în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 914 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces. Recursul reclamantei este fondat. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind pronunțarea hotărârii recurate cu aplicarea greșită a legii este întemeiat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc.

civ. „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. Art. 161 alin. (1) C. proc. civ. text de lege invocat de recurentă prevede că atunci când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul acesteia nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri. În speță, contrar înscrisurilor existente la dosar, instanța de apel a reținut că recurenta-reclamantă nu are calitate procesuală activă. Astfel, la instanța de fond s-a depus la dosar de către reclamantă adresa nr. 15 din 10 ianuarie 2006 (fila 23) prin care Societatea Bancară „Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA” împuternicește pe reclamanta CEC SA, sucursala Târgu Mureș, să reprezinte interesele băncii în litigiul dedus judecății având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Târgu Mureș reprezentând sediul Agenției CEC SA nr. 1 Târgu Mureș.

Această împuternicire a fost dată și la instanța de apel conform adresei nr. 7891 din 9 noiembrie 2007. Mai mult decât atât, la aceeași dată s-a emis adresa nr. 10 din 10 ianuarie 2006 (fila 24 fond) prin care Societatea Bancară „Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA” a făcut precizarea că își însușește cererea de chemare în judecată formulată de CEC SA, sucursala Târgu Mureș. În acest context reclamanta are calitate procesuală activă conform dispozițiilor art. 41alin. (1) C. proc. civ. întrucât pe de o parte a făcut dovada că a primit împuternicirea de reprezentare de la CEC SA, iar pe de altă parte aceasta din urmă și-a însușit în termen legal acțiunea formulată de reclamantă.

De menționat că potrivit capitolului 5 lit. g) din Regulamentul de Funcționare al Sucursalelor Județelor/Sucursala Municipiului București compartimentul juridic reprezintă sucursala în limitele competențelor stabilite în fața instanțelor judecătorești, în acest sens fiind și adresa nr. 7891 din 9 noiembrie 2007 depusă la instanța de apel. Pentru toate aceste considerente instanța de apel numai cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă. Așa fiind urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 alin. (5) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei recurate ce se va casa și se va trimite cauza pentru judecata în fond a apelului declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI C.E.C. SA București, sucursala Târgu-Mureș, împotriva deciziei nr. 2/A din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia și trimite cauza pentru judecata în fond a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.