ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 676/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 118/CCA/2005 reclamanta S.N.P. P. SA București a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor SC P. SA Ploiești și SC C. SA Ploiești la plata sumei de 429.629.230.534 lei, reprezentând contravaloare produse petroliere. În motivarea cererii se precizează că suma solicitată reprezintă contravaloarea produselor petroliere pentru care pârâta SC P. SA o datorează și refuză să o plătească, refuzând să-și însușească protocolul de predare-preluare a activului și pasivului ca urmare a reorganizării și divizării societății reclamante.

Acest prejudiciu a fost creat în perioada când pârâta avea statutul de sucursală. În temeiul art. 115 C. proc. civ. pârâtele au formulat întâmpinare prin care au invocat excepții procesuale. Pârâta SC P. SA a invocat inadmisibilitatea acțiunii iar cealaltă pârâtă lipsa calității procesuale pasive. Prin sentința civilă nr. 137 din 25 martie 2005, prima instanță, a respins cererea introductivă față de pârâta SC P. SA ca inadmisibilă, iar față de pârâta SC C. SA, acțiunea a fost respinsă pentru lipsă calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în raport de neîndeplinirea cerinței impuse de art. 720 1 C. proc. civ., acțiunea este inadmisibilă față de SC P. SA, iar în situația inexistenței unui raport juridic cu pârâta SC C. SA privind pretențiile formulate, a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte.

Apelul declarat de reclamantă prin care se critica sentința, pentru nelegalitate, a fost admis prin decizia civilă nr. 196 din 19 iulie 2005 de secția comercială și de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel Ploiești și în consecință, s-a dispus desființarea în parte a acesteia cauza fiind trimisă la aceeași instanță, pentru judecarea pe fond a cererii de chemare în judecată, față de pârâta SC P. SA Ploiești. Instanța de apel a reținut că reclamanta a realizat procedura prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., situație necontestată de pârâte. În atare situație, în mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de pârâta intimată SC P. SA. S-a reținut însă că, acțiunea a fost corect respinsă față de pârâta intimată SC C. SA pentru lipsa calității procesuale pasive, deoarece între reclamantă și această societate nu s-a legat nici-un raport juridic, privind pretențiile formulate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC P. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că motivul încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., constă în rezolvarea greșită dată de instanța de apel, excepției ridicate la fond, referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, întemeiată pe încălcarea prevederilor art. 720 1 C. proc. civ. Recurenta apreciază că, deși din lucrările cauzei rezultă că reclamanta intimată nu a realizat procedura de conciliere, așa cum corect a reținut prima instanță, instanța de apel, a apreciat nejustificat că adresa emisă la 12 octombrie 2004, are caracterul unei notificări.

Ori această „invitație la conciliere” nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., deoarece, nu s-au precizat natura pretențiilor, temeiul lor legal și actele doveditoare pe care se sprijină. În ceea ce privește indicarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu se precizează aspectul de nelegalitate al hotărârii, ce trebuie analizat, menționându-se generic că „hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii”. Analizând decizia, prin prisma criticilor invocate urmează a se reține că recursul vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând în interpretarea eronată a dispozițiilor art. 370 1 C. proc. civ. și 304 pct. 5 C. proc.

civ. constând în faptul că, instanța de apel, trebuia să judece fondul și nu să trimită cauza spre rejudecare. Recursul este nefondat. Prin decizia pronunțată în apel, în urma analizării criticilor formulate de reclamantă, instanța a apreciat că, în ceea ce o privește pe pârâta reclamantă, instanța de fond a soluționat greșit excepția de inadmisibilitate a acțiunii ridicată de această parte. Excepția s-a fundamentat, pe faptul că reclamanta nu ar fi realizat procedura de realizare a concilierii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Analizând probatoriu administrat în calea devolutivă a apelului instanța a reținut judicios, că excepția privind introducerea prematură a acțiunii a fost admisă greșit.

Astfel, așa cum rezultă din lucrările cauzei, notificarea s-a realizat prin adresa din 12 octombrie 2004, prin care pârâta recurentă a fost convocată pentru o conciliere directă, privind obligația de plată în valoare de 429.629.230.534 lei sumă ce face obiectul acțiunii, reprezentând contravaloarea unor produse petroliere, fixând ca dată a concilierii, data de 5 noiembrie 2004, ora 10,00. Cum, pârâta recurentă nu s-a prezentat la conciliere, s-a încheiat în aceiași zi un proces verbal, care atesta această situație. Rezultă așadar că, în mod corect s-a apreciat că notificarea respectivă a respectat cerințele prevăzute de art. 720 1 alin. (1) C. proc. civ., și pe cale de consecință nu se poate reține critica prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Este nefondată și critica întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Prin modificarea art. 297 C. proc. civ. prin Legea nr. 219/2005 admițând apelul, pe considerentul rezolvării greșite a excepției inadmisibilității acțiunii, instanța era obligată să trimită cauza spre rejudecare instanței de fond. În motivul de recurs, recurenta a invocat textul prevăzut de art. 297 C. proc. civ., înainte de modificare, când într-adevăr, instanța de apel, constatând că prima instanță a soluționat greșit o asemenea excepție, anula hotărârea apelată și reținea cauza spre soluționare, evocând fondul. Așa fiind pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul, urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 196 pronunțată la data de 19 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 februarie 2006.