ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 676/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 676/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată,
înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 118/CCA/2005 reclamanta S.N.P. P. SA
București a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se
dispună obligarea pârâtelor SC P. SA Ploiești și SC C. SA Ploiești la plata
sumei de 429.629.230.534 lei, reprezentând contravaloare produse petroliere.
În motivarea cererii se precizează
că suma solicitată reprezintă contravaloarea produselor petroliere pentru care
pârâta SC P. SA o datorează și refuză să o plătească, refuzând să-și însușească
protocolul de predare-preluare a activului și pasivului ca urmare a
reorganizării și divizării societății reclamante.
Acest prejudiciu a fost creat în
perioada când pârâta avea statutul de sucursală.
În temeiul art. 115 C. proc. civ.
pârâtele au formulat întâmpinare prin care au invocat excepții procesuale.
Pârâta SC P. SA a invocat
inadmisibilitatea acțiunii iar cealaltă pârâtă lipsa calității procesuale
pasive.
Prin sentința civilă nr. 137 din 25
martie 2005, prima instanță, a respins cererea introductivă față de pârâta SC P.
SA ca inadmisibilă, iar față de pârâta SC C. SA, acțiunea a fost respinsă
pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța a reținut că, în raport de neîndeplinirea cerinței impuse de art. 720
1
C. proc. civ., acțiunea este inadmisibilă față de SC P. SA, iar în situația
inexistenței unui raport juridic cu pârâta SC C. SA privind pretențiile
formulate, a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte.
Apelul declarat de reclamantă prin
care se critica sentința, pentru nelegalitate, a fost admis prin decizia civilă
nr. 196 din 19 iulie 2005 de secția comercială și de contencios administrativ
din cadrul Curții de Apel Ploiești și în consecință, s-a dispus desființarea în
parte a acesteia cauza fiind trimisă la aceeași instanță, pentru judecarea pe
fond a cererii de chemare în judecată, față de pârâta SC P. SA Ploiești.
Instanța de apel a reținut că
reclamanta a realizat procedura prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ.,
situație necontestată de pârâte.
În atare situație, în mod greșit
prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de pârâta
intimată SC P. SA.
S-a reținut însă că, acțiunea a fost
corect respinsă față de pârâta intimată SC C. SA pentru lipsa calității
procesuale pasive, deoarece între reclamantă și această societate nu s-a legat
nici-un raport juridic, privind pretențiile formulate.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal a declarat recurs pârâta SC P. SA invocând motivele prevăzute de art. 304
pct. 5 și 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că motivul
încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., constă în rezolvarea
greșită dată de instanța de apel, excepției ridicate la fond, referitoare la
inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, întemeiată pe încălcarea
prevederilor art. 720
1
C. proc. civ.
Recurenta apreciază că, deși din
lucrările cauzei rezultă că reclamanta intimată nu a realizat procedura de
conciliere, așa cum corect a reținut prima instanță, instanța de apel, a
apreciat nejustificat că adresa emisă la 12 octombrie 2004, are caracterul unei
notificări.
Ori această „invitație la
conciliere” nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 720
1
C.
proc. civ., deoarece, nu s-au precizat natura pretențiilor, temeiul lor legal
și actele doveditoare pe care se sprijină.
În ceea ce privește indicarea
motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu se precizează
aspectul de nelegalitate al hotărârii, ce trebuie analizat, menționându-se
generic că „hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii”.
Analizând decizia, prin prisma
criticilor invocate urmează a se reține că recursul vizează motivul prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând în interpretarea eronată a
dispozițiilor art. 370
1
C. proc. civ. și 304 pct. 5 C. proc. civ.
constând în faptul că, instanța de apel, trebuia să judece fondul și nu să
trimită cauza spre rejudecare.
Recursul este nefondat.
Prin decizia pronunțată în apel, în
urma analizării criticilor formulate de reclamantă, instanța a apreciat că, în
ceea ce o privește pe pârâta reclamantă, instanța de fond a soluționat greșit
excepția de inadmisibilitate a acțiunii ridicată de această parte.
Excepția s-a fundamentat, pe faptul
că reclamanta nu ar fi realizat procedura de realizare a concilierii prealabile
prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ.
Analizând probatoriu administrat în
calea devolutivă a apelului instanța a reținut judicios, că excepția privind
introducerea prematură a acțiunii a fost admisă greșit.
Astfel, așa cum rezultă din
lucrările cauzei, notificarea s-a realizat prin adresa din 12 octombrie 2004,
prin care pârâta recurentă a fost convocată pentru o conciliere directă,
privind obligația de plată în valoare de 429.629.230.534 lei sumă ce face
obiectul acțiunii, reprezentând contravaloarea unor produse petroliere, fixând
ca dată a concilierii, data de 5 noiembrie 2004, ora 10,00.
Cum, pârâta recurentă nu s-a
prezentat la conciliere, s-a încheiat în aceiași zi un proces verbal, care
atesta această situație.
Rezultă așadar că, în mod corect s-a
apreciat că notificarea respectivă a respectat cerințele prevăzute de art. 720
1
alin. (1) C. proc. civ., și pe cale de consecință nu se poate reține critica
prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este nefondată și critica întemeiată
pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Prin modificarea art. 297 C. proc.
civ. prin Legea nr. 219/2005 admițând apelul, pe considerentul rezolvării
greșite a excepției inadmisibilității acțiunii, instanța era obligată să
trimită cauza spre rejudecare instanței de fond.
În motivul de recurs, recurenta a
invocat textul prevăzut de art. 297 C. proc. civ., înainte de modificare, când
într-adevăr, instanța de apel, constatând că prima instanță a soluționat greșit
o asemenea excepție, anula hotărârea apelată și reținea cauza spre soluționare,
evocând fondul.
Așa fiind pentru cele ce preced, în
baza art. 312 C. proc. civ., recursul, urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC P. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 196 pronunțată la
data de 19 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi
16 februarie 2006.