ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.07.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 676/2006

HOTĂRÂRE
19.07.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 676/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 118/CCA/2005 reclamanta S.N.P. P. SA

București a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâtelor SC P. SA Ploiești și SC C. SA Ploiești la plata

sumei de 429.629.230.534 lei, reprezentând contravaloare produse petroliere.

În motivarea cererii se precizează

că suma solicitată reprezintă contravaloarea produselor petroliere pentru care

pârâta SC P. SA o datorează și refuză să o plătească, refuzând să-și însușească

protocolul de predare-preluare a activului și pasivului ca urmare a

reorganizării și divizării societății reclamante.

Acest prejudiciu a fost creat în

perioada când pârâta avea statutul de sucursală.

În temeiul art. 115 C. proc. civ.

pârâtele au formulat întâmpinare prin care au invocat excepții procesuale.

Pârâta SC P. SA a invocat

inadmisibilitatea acțiunii iar cealaltă pârâtă lipsa calității procesuale

pasive.

Prin sentința civilă nr. 137 din 25

martie 2005, prima instanță, a respins cererea introductivă față de pârâta SC P.

SA ca inadmisibilă, iar față de pârâta SC C. SA, acțiunea a fost respinsă

pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, în raport de neîndeplinirea cerinței impuse de art. 720

1

inexistenței unui raport juridic cu pârâta SC C. SA privind pretențiile

formulate, a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte.

Apelul declarat de reclamantă prin

care se critica sentința, pentru nelegalitate, a fost admis prin decizia civilă

nr. 196 din 19 iulie 2005 de secția comercială și de contencios administrativ

din cadrul Curții de Apel Ploiești și în consecință, s-a dispus desființarea în

parte a acesteia cauza fiind trimisă la aceeași instanță, pentru judecarea pe

fond a cererii de chemare în judecată, față de pârâta SC P. SA Ploiești.

Instanța de apel a reținut că

reclamanta a realizat procedura prevăzută de art. 720

1

situație necontestată de pârâte.

În atare situație, în mod greșit

prima instanță a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de pârâta

intimată SC P. SA.

S-a reținut însă că, acțiunea a fost

corect respinsă față de pârâta intimată SC C. SA pentru lipsa calității

procesuale pasive, deoarece între reclamantă și această societate nu s-a legat

nici-un raport juridic, privind pretențiile formulate.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs pârâta SC P. SA invocând motivele prevăzute de art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că motivul

încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., constă în rezolvarea

greșită dată de instanța de apel, excepției ridicate la fond, referitoare la

inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, întemeiată pe încălcarea

prevederilor art. 720

1

Recurenta apreciază că, deși din

lucrările cauzei rezultă că reclamanta intimată nu a realizat procedura de

conciliere, așa cum corect a reținut prima instanță, instanța de apel, a

apreciat nejustificat că adresa emisă la 12 octombrie 2004, are caracterul unei

notificări.

Ori această „invitație la

conciliere” nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 720

1

C.

proc. civ., deoarece, nu s-au precizat natura pretențiilor, temeiul lor legal

și actele doveditoare pe care se sprijină.

În ceea ce privește indicarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu se precizează

aspectul de nelegalitate al hotărârii, ce trebuie analizat, menționându-se

generic că „hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii”.

Analizând decizia, prin prisma

criticilor invocate urmează a se reține că recursul vizează motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând în interpretarea eronată a

dispozițiilor art. 370

1

constând în faptul că, instanța de apel, trebuia să judece fondul și nu să

trimită cauza spre rejudecare.

Recursul este nefondat.

Prin decizia pronunțată în apel, în

urma analizării criticilor formulate de reclamantă, instanța a apreciat că, în

ceea ce o privește pe pârâta reclamantă, instanța de fond a soluționat greșit

excepția de inadmisibilitate a acțiunii ridicată de această parte.

Excepția s-a fundamentat, pe faptul

că reclamanta nu ar fi realizat procedura de realizare a concilierii prealabile

prevăzută de art. 720

1

Analizând probatoriu administrat în

calea devolutivă a apelului instanța a reținut judicios, că excepția privind

introducerea prematură a acțiunii a fost admisă greșit.

Astfel, așa cum rezultă din

lucrările cauzei, notificarea s-a realizat prin adresa din 12 octombrie 2004,

prin care pârâta recurentă a fost convocată pentru o conciliere directă,

privind obligația de plată în valoare de 429.629.230.534 lei sumă ce face

obiectul acțiunii, reprezentând contravaloarea unor produse petroliere, fixând

ca dată a concilierii, data de 5 noiembrie 2004, ora 10,00.

Cum, pârâta recurentă nu s-a

prezentat la conciliere, s-a încheiat în aceiași zi un proces verbal, care

atesta această situație.

Rezultă așadar că, în mod corect s-a

apreciat că notificarea respectivă a respectat cerințele prevăzute de art. 720

1

alin. (1) C. proc. civ., și pe cale de consecință nu se poate reține critica

prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este nefondată și critica întemeiată

pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Prin modificarea art. 297 C. proc.

civ. prin Legea nr. 219/2005 admițând apelul, pe considerentul rezolvării

greșite a excepției inadmisibilității acțiunii, instanța era obligată să

trimită cauza spre rejudecare instanței de fond.

În motivul de recurs, recurenta a

invocat textul prevăzut de art. 297 C. proc. civ., înainte de modificare, când

într-adevăr, instanța de apel, constatând că prima instanță a soluționat greșit

o asemenea excepție, anula hotărârea apelată și reținea cauza spre soluționare,

evocând fondul.

Așa fiind pentru cele ce preced, în

baza art. 312 C. proc. civ., recursul, urmează a se respinge ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC P. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 196 pronunțată la

data de 19 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

16 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 414/2008
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SC S.A. SRL Ploiești a solicitat obligarea pârâtei SC P. SA Ploiești la plata sumei de 164.589 lei, r
ÎCCJ 2005-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2625/2005
nța atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei C.F.R. M. SA, sucursala Iași, să plătească reclamantei suma de 5.963.885 lei contravaloare marfă lipsă, plus 543.511 lei cheltuieli de judecată la instanța
ÎCCJ 2005-05-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3156/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr. 364 din 15 martie 2004, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala Timișoara, în
ÎCCJ 2004-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2139/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 mai 2003, reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Suceava, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F. M. C.F.R. – Agenția Teritoria
ÎCCJ 2001-02-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 335/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 331, pronunțată în ședința publică de la 20 februarie 2001 de Tribunalul Prahova, secția comercială, a fost admisă, în parte, acț
Sursă