ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2139/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 21 mai 2003,

reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Suceava, a chemat în judecată

pe pârâtele S.N.T.F. M. C.F.R. – Agenția Teritorială Iași, SC P.T.R. SA

Ploiești, S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești, pentru ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, să se dispună obligarea părții găsite în culpă la plata sumei de

45.117.881 lei daune, contravaloare marfă lipsă la destinație.

Pârâta SC P.T.R. SA Ploiești

a formulat o cerere pentru obligarea pârâtei, ce va fi găsită în culpă, la

plata sumei de 747.082 lei tarif de transport.

Prin sentința civilă nr. 2566

din 28 august 2003, Tribunalul Prahova a admis acțiunea reclamantei și a

obligat pe pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. – Agenția Teritorială Iași, la plata sumei

de 45.117.881 lei contravaloare produse petroliere și 3.472.073 lei cheltuieli

de judecată, respingând acțiunea față de celelalte pârâte și, totodată,

respingând și cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.T.R. SA

Ploiești, ca inadmisibilă. Au mai fost respinse și excepțiile lipsei calității

procesuale pasive și de necompetență teritorială.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia civilă nr. 39 din 30 octombrie 2003, a admis apelul pârâtei SC

P.T.R. SA Ploiești, a schimbat în parte hotărârea instanței de fond, în sensul

că a admis cererea reconvențională și a obligat reclamanta să plătească tariful

de transport, în sumă de 747.082 lei, cu 92.767 lei cheltuieli de judecată,

menținând restul dispozițiilor și a respins apelul pârâtei S.N.T.F. M. C.F.R. M.

SA, sucursala Iași.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala Iași, a declarat

recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei în ceea ce o

privește, întrucât, pentru marfa lipsă la destinație, culpa aparține exclusiv

expeditorului, iar daunele reale sunt în sumă de 14.344.640 lei, reprezentând

valoarea mărfii respective.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Procedând la examinarea

susținerilor pe care pârâta le face în recurs, în raport cu actele și lucrările

aflate la dosarul cauzei, se constată că acestea nu întrunesc nici una dintre

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În speță, rezultă că, prin

soluțiile atacate, corect instanțele au făcut aplicațiunea dispozițiilor

Regulamentului de transport pe căile ferate (art. 85.2) aprobat prin O.G. nr. 41

din 28 august 1997, obligând pe pârâta cărăuș la plata despăgubirilor

reprezentând marfa lipsă, calculată după factură, la prețul curent al mărfii,

cărăușul având datoria să restituie tariful de transport, taxele vamale și

celelalte sume plătite de client cu ocazia transportului mărfii pierdute.

Cum, lipsa mărfii pe timpul

transportului este reală, prin întocmirea raportului de eveniment, care a

consemnat că transportul a sosit violat, prin aplicarea de sigilii ale C.F.R.

Triaj, pentru cantitatea de marfă lipsă la destinație, cărăușul răspunde prin

plata de daune, astfel cum corect au fost reținute prin hotărârea atacată.

Aceasta și pentru că, din

dispozițiile Regulamentului de Transport C.F.R. pe 1997, nu rezultă alte

modalități de plată a daunei, care ar exonera pe transportator de plata tuturor

elementelor ce compun prețul legal al produselor.

În consecință, recursul

pârâtei-cărăuș S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, se privește ca nefondat

și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat

de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., M. SA, sucursala Iași, împotriva deciziei nr. 39

din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 15 iunie 2004.