ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4310/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4310/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8348 din 5
noiembrie 2003, Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de
reclamanta SC P.E.T. SA Ploiești, împotriva pârâtelor S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA
București, sucursala Timișoara, S.N.P. P. SA București, sucursala P.T.B. și S.N.P.
P. SA București, sucursala Peco Hunedoara și, în consecință, a obligat-o pe
pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA București, sucursala Timișoara, la plata către
reclamantă a sumei de 1.937.320 lei, reprezentând contravaloarea tarifelor de
transport, pentru cantitatea de 4.400 kg. motorină, respingând acțiunea față de
celelalte pârâte, ca neîntemeiată.
A obligat-o pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.
M. SA București, sucursala Timișoara, la 191.532 lei cheltuieli de judecată
către reclamantă.
Prin decizia nr. 205 din 9 martie
2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,
a admis apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara,
împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în parte, în
sensul că a respins capătul de cerere privind contravaloarea tarifului de
transport, constatând achitată suma de 1.937.320 lei.
A menținut restul dispozițiilor
sentinței și a obligat-o pe intimata-reclamantă la plata sumei de 103.266 lei
cheltuieli de judecată în apel către apelanta-pârâtă.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva deciziei curții de apel, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii instanței
de apel, în sensul de a-i fi acordată suma de 201.532 lei cheltuieli de
judecată și a fi respinse cheltuielile de judecată, ce i-au fost acordate
pârâtei apelante, care se află în culpă, întrucât a efectuat plata după
introducerea acțiunii.
Instanța a pus din oficiu, în
discuția părților, excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești
de a judeca în această cauză, excepție în soluționarea căreia a reținut
următoarele:
Cauza a fost judecată în primă instanță
de judecătorie, având în vedere dispozițiile art. 282
1
C. proc. civ.,
or, potrivit acestor reglementări, sentințele date în baza lor nu sunt supuse
apelului, așa încât se constată că în mod greșit curtea de apel a judecat
apelul pârâtei.
În conformitate cu dispozițiile art.
299 alin. (1) și (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
195/2004, competența de soluționare a căii de atac îndreptată împotriva
hotărârii judecătoriei, respectiv, a recursului, revine tribunalului, dar, cum
tribunalul nu ar putea desființa o hotărâre dată de curtea de apel, ca instanță
superioară, se va admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel
Ploiești, va fi casată decizia pe care a pronunțat-o și se va trimite cauza la
Tribunalul Prahova, pentru soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite excepția, casează decizia nr. 205 din 9 martie 2004 a
Curții de Apel Ploiești și trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru
soluționarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 3 noiembrie 2004.