ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4434/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6

ianuarie 2004, reclamanta SNP P. SA, sucursala PECO Mehedinți a solicitat

obligarea pârâtei S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala Craiova la 68.878.300

lei reprezentând contravaloarea cantității de 3.600 kg motorină constatată

lipsă la destinație și a pârâtei SC P. SA Ploiești la 1.743.588 lei

contravaloare taxe de transport aferente cantității de combustibil lipsă la

recepție.

Judecătoria Ploiești, prin sentința

civilă nr. 1895 din 3 martie 2004, a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii

și a respins cererea reclamantei cu motivarea că nu a făcut dovada îndeplinirii

procedurii prealabile a concilierii directe prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel ce a fost admis prin decizia nr. 398 din 24 mai 2004

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

prin care s-a anulat hotărârea atacată și s-a fixat termen pentru judecarea în

fond a procesului la data de 11 iunie 2004.

S-a reținut de instanță că

reclamația administrativă formulată de reclamantă împotriva căii ferate

echivalează cu concilierea directă prevăzută de art. 720

1

C. proc.

civ.

Rejudecând cauza Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.

448 din 11 iunie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe

pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, Regionala C.F.R. Craiova la 1.743.588 lei taxă

de transport și la 192.651 lei cheltuieli de judecată la ambele instanțe; s-a

respins în rest acțiunea pentru capătul de cerere privind contravaloarea mărfii

lipsă de 68.878.300 lei și față de pârâta SC P. SA Ploiești.

Instanța a reținut că pentru lipsa

cantității de 3.600 kg motorină nu se poate reține culpa cărăușului deoarece

potrivit procesului verbal de constatare nr. 269 din 27 noiembrie 2002

furnizorul este cel care răspunde întrucât nu a încărcat întreaga cantitate de

motorină în vagon.

Referitor la taxa de transport de

1.773.588 lei achitată de prestatorul SC P. SA Ploiești cărăușului pentru

cantitatea de 3.600 kg motorină constatată lipsă la destinație, acesta trebuie

să o restituie având în vedere dispozițiile art. 6 capitolul II din contractul

de prestări servicii - transport produse petroliere nr. 2/2002.

Reclamanta SNP P. SA, sucursala PECO

Mehedinți, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

susținut că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că în mod greșit

s-a reținut că pârâta S.N.T.F.M. M. Craiova nu are culpă pentru lipsa

cantității de 3.600 kg motorină, întrucât din actele dosarului, respectiv

procesul verbal de eveniment nr. 269/2002 rezultă că vagonul a sosit în gara

Craiova cu sigiliile violate și în aceste condiții cărăușul răspunde conform

prevederilor art. 82.1 și art. 83.1 din O.G. nr. 41/1997 privind reglementarea

transportului pe C.F.R.

S-a susținut că pârâta SC P. SA este

cea care trebuia să fie obligată la plata sumei de 1.743.588 lei reprezentând

contravaloarea taxei de transport pentru marfa lipsă la recepție, deoarece

potrivit contractului încheiat aceasta asigură transportul produselor cu

mijloace C.F.R. deci încasează și taxele aferente mărfii transportate.

Recurenta a invocat că instanța de

apel a reținut în mod eronat că vagonul a sosit intact cât timp în procesul

verbal de eveniment nr. 269/2002 s-a menționat că vagonul prezintă sigiliile

stației C.F.R. Craiova la domă aplicate numai pe o parte, deși trebuia să aibe

sigiliile predătorului aplicate pe ambele părți.

Argumentul instanței de apel că

sustragerea mărfii din vagoane nu a fost posibilă întrucât acesta a circulat pe

o linie electrificată nu poate fi reținut ci pe parcursul transportului vagonul

a staționat și pe linii scoase de sub tensiune.

Prin întâmpinare, intimata

S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova a solicitat respingerea recursului

întrucât din probele administrate rezultă că lipsa cantității de benzină

provine de la predător prin neîncărcarea întregii cantități declarate pe

documentul de transport.

Recursul nu este fondat.

La 17 iulie 2002, sucursala

Petrobrazi a expediat la Depozitul P. Șimian vagonul 315378784971 încărcat cu

motorină sulf 0,2 % conform avizului de însoțire a mărfii 0591697 din 26

noiembrie 2002 și scrisorii de trăsură.

Vagonul a sosit la destinație cu

raport de eveniment în baza căruia s-a încheiat procesul verbal de constatare

nr. 269 din 27 noiembrie 2002 în care s-a menționat lipsa cantității de 3.600

kg motorină și de care răspunde furnizorul, întrucât nu a încărcat întreaga

cantitate în vagon; că acesta nu prezenta scurgeri din conținut și nici urme de

violare, așa încât sustragerea mărfii pe timpul transportului nu a fost

posibilă cu atât mai mult cu cât vagonul a circulat pe linie electrificată.

Susținerea recurentei că vagonul a

staționat și pe linii scoase de sub tensiune este fără relevanță cât timp

aceasta nu a făcut dovada că lipsa cantității de motorină se datorează culpei

cărăușului care nu a asigurat marfa pe timpul transportului în condițiile art.

82.1 și art. 83.1 din Regulamentul de transport pe C.F.R.

Nu este întemeiată nici critica

recurentei referitoare la suportarea de către intimata SC P. SA Ploiești a

contravalorii taxei de transport pentru marfa lipsă la recepție.

Potrivit art. 6 din contractul de

prestări servicii – transport produse petroliere nr. 2/2002 „prestatorul SC P.

SA Ploiești asigură efectuarea transportului produselor de la stația CF de

expediție, rafinărie până la stația CF de destinație, achită cărăușului taxa

aferentă transportului și preia paza juridică a mărfii”.

În raport de aceste prevederi

legale, de faptul că intimata SC P. SA Ploiești a achitat cărăușului taxa de

transport de 1.773.588 lei pentru cantitatea de motorină constatată lipsă la

destinație, în mod corect instanța de apel a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.

M. SA, Regionala C.F.R. Craiova la plata acestei sume către recurenta –

reclamantă.

De altfel, cărăușul nu a recurat

hotărârea instanței de apel prin care a fost obligat la plata taxei de

transport către reclamantă.

Susținerea recurentei că vagonul

prezenta sigiliile predătorului respectiv ale stației C.F.R. Brazi numai pe o

parte iar pe cealaltă parte ale stației C.F.R. Craiova și deci a fost violat pe

timpul transportului este o simplă apărare care nu a fost confirmată de probele

administrate în cauză.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat

de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SNP P. SA București, sucursala PECO Mehedinți în

contradictoriu cu intimatele, pârâte S.N.T.F.M. – C.F.R. M., Regionala C.F.R.

Craiova și SC P. SA Ploiești, împotriva deciziei 448 din 11 iunie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2004.