ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4434/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2004, reclamanta SNP P. SA, sucursala PECO Mehedinți a solicitat obligarea pârâtei S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala Craiova la 68.878.300 lei reprezentând contravaloarea cantității de 3.600 kg motorină constatată lipsă la destinație și a pârâtei SC P. SA Ploiești la 1.743.588 lei contravaloare taxe de transport aferente cantității de combustibil lipsă la recepție. Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 1895 din 3 martie 2004, a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a respins cererea reclamantei cu motivarea că nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe prevăzute de art. 720 1 C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel ce a fost admis prin decizia nr. 398 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a anulat hotărârea atacată și s-a fixat termen pentru judecarea în fond a procesului la data de 11 iunie 2004. S-a reținut de instanță că reclamația administrativă formulată de reclamantă împotriva căii ferate echivalează cu concilierea directă prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Rejudecând cauza Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 448 din 11 iunie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, Regionala C.F.R.

Craiova la 1.743.588 lei taxă de transport și la 192.651 lei cheltuieli de judecată la ambele instanțe; s-a respins în rest acțiunea pentru capătul de cerere privind contravaloarea mărfii lipsă de 68.878.300 lei și față de pârâta SC P. SA Ploiești. Instanța a reținut că pentru lipsa cantității de 3.600 kg motorină nu se poate reține culpa cărăușului deoarece potrivit procesului verbal de constatare nr. 269 din 27 noiembrie 2002 furnizorul este cel care răspunde întrucât nu a încărcat întreaga cantitate de motorină în vagon. Referitor la taxa de transport de 1.773.588 lei achitată de prestatorul SC P. SA Ploiești cărăușului pentru cantitatea de 3.600 kg motorină constatată lipsă la destinație, acesta trebuie să o restituie având în vedere dispozițiile art. 6 capitolul II din contractul de prestări servicii - transport produse petroliere nr. 2/2002.

Reclamanta SNP P. SA, sucursala PECO Mehedinți, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că decizia instanței de apel este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că în mod greșit s-a reținut că pârâta S.N.T.F.M. M. Craiova nu are culpă pentru lipsa cantității de 3.600 kg motorină, întrucât din actele dosarului, respectiv procesul verbal de eveniment nr. 269/2002 rezultă că vagonul a sosit în gara Craiova cu sigiliile violate și în aceste condiții cărăușul răspunde conform prevederilor art. 82.1 și art. 83.1 din O.G. nr. 41/1997 privind reglementarea transportului pe C.F.R. S-a susținut că pârâta SC P. SA este cea care trebuia să fie obligată la plata sumei de 1.743.588 lei reprezentând contravaloarea taxei de transport pentru marfa lipsă la recepție, deoarece potrivit contractului încheiat aceasta asigură transportul produselor cu mijloace C.F.R.

deci încasează și taxele aferente mărfii transportate. Recurenta a invocat că instanța de apel a reținut în mod eronat că vagonul a sosit intact cât timp în procesul verbal de eveniment nr. 269/2002 s-a menționat că vagonul prezintă sigiliile stației C.F.R. Craiova la domă aplicate numai pe o parte, deși trebuia să aibe sigiliile predătorului aplicate pe ambele părți. Argumentul instanței de apel că sustragerea mărfii din vagoane nu a fost posibilă întrucât acesta a circulat pe o linie electrificată nu poate fi reținut ci pe parcursul transportului vagonul a staționat și pe linii scoase de sub tensiune. Prin întâmpinare, intimata S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova a solicitat respingerea recursului întrucât din probele administrate rezultă că lipsa cantității de benzină provine de la predător prin neîncărcarea întregii cantități declarate pe documentul de transport.

Recursul nu este fondat. La 17 iulie 2002, sucursala Petrobrazi a expediat la Depozitul P. Șimian vagonul 315378784971 încărcat cu motorină sulf 0,2 % conform avizului de însoțire a mărfii 0591697 din 26 noiembrie 2002 și scrisorii de trăsură. Vagonul a sosit la destinație cu raport de eveniment în baza căruia s-a încheiat procesul verbal de constatare nr. 269 din 27 noiembrie 2002 în care s-a menționat lipsa cantității de 3.600 kg motorină și de care răspunde furnizorul, întrucât nu a încărcat întreaga cantitate în vagon; că acesta nu prezenta scurgeri din conținut și nici urme de violare, așa încât sustragerea mărfii pe timpul transportului nu a fost posibilă cu atât mai mult cu cât vagonul a circulat pe linie electrificată.

Susținerea recurentei că vagonul a staționat și pe linii scoase de sub tensiune este fără relevanță cât timp aceasta nu a făcut dovada că lipsa cantității de motorină se datorează culpei cărăușului care nu a asigurat marfa pe timpul transportului în condițiile art. 82.1 și art. 83.1 din Regulamentul de transport pe C.F.R. Nu este întemeiată nici critica recurentei referitoare la suportarea de către intimata SC P. SA Ploiești a contravalorii taxei de transport pentru marfa lipsă la recepție. Potrivit art. 6 din contractul de prestări servicii – transport produse petroliere nr. 2/2002 „prestatorul SC P. SA Ploiești asigură efectuarea transportului produselor de la stația CF de expediție, rafinărie până la stația CF de destinație, achită cărăușului taxa aferentă transportului și preia paza juridică a mărfii”.

În raport de aceste prevederi legale, de faptul că intimata SC P. SA Ploiești a achitat cărăușului taxa de transport de 1.773.588 lei pentru cantitatea de motorină constatată lipsă la destinație, în mod corect instanța de apel a obligat pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, Regionala C.F.R. Craiova la plata acestei sume către recurenta – reclamantă. De altfel, cărăușul nu a recurat hotărârea instanței de apel prin care a fost obligat la plata taxei de transport către reclamantă. Susținerea recurentei că vagonul prezenta sigiliile predătorului respectiv ale stației C.F.R. Brazi numai pe o parte iar pe cealaltă parte ale stației C.F.R. Craiova și deci a fost violat pe timpul transportului este o simplă apărare care nu a fost confirmată de probele administrate în cauză.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SNP P. SA București, sucursala PECO Mehedinți în contradictoriu cu intimatele, pârâte S.N.T.F.M. – C.F.R. M., Regionala C.F.R. Craiova și SC P. SA Ploiești, împotriva deciziei 448 din 11 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2004.