ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2321/2005

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9589/2003 reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinți a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M., regionala C.F.R. Craiova, pentru plata sumei de 40.289.155 lei contravaloare marfă lipsă, contravaloare motorină cu cheltuieli de judecată aferente și SC P. SA Ploiești, pentru plata sumei de 977.466 lei taxe de transport aferente cantității de 2.220 Kg. motorină constatată lipsă la recepție. În aceeași cauză a formulat cerere reconvențională SC P. SA Ploiești, pentru suma de 977.466 lei contravaloare tarife transport, în contradictoriu cu C.F.R. M. SA București, sucursala Mehedinți și S.N.P.

P. SA București, sucursala Petrobrazi. Prin sentința nr. 3819 din 11 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei și cererea reconvențională a pârâtei. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că vagonul, încărcat cu motorină a fost preluat de la producătorul din Ploiești fără obiecții de către transportatorul feroviar, iar la destinație a ajuns cu raport de eveniment, sigilii lipsă și lipsă 2220 kg motorină. Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 183 din 1 martie 2004, reținând că sentința atacată cu apel este legală și temeinică.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinți a declarat recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 299-308 C. proc. civ. și a susținut ca fiind evidentă culpa C.F.R. Recursul reclamantei este nefondat. Potrivit art. 83.1 din R.T. pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 41/1997, „Calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la eliberare”. În speță, în timpul procesului, pârâta, cărăuș feroviar, a achitat datoria către reclamantă prin ordinul de plată din 5 august 2003. Că s-a constatat achitarea și a sumei de 40.285.000 lei s-a reținut și în hotărârea recurată unde, s-a detaliat concret plățile efectuate de cărăuș.

Așadar hotărârea recurată prin care s-a menținut ca temeinică și legală sentința pronunțată de instanța de fond, este corectă, iar recursul reclamantei se privește a fi neîntemeiat și se va respinge ca atare. De altfel reclamanta nu a menționat în cererea de recurs în care dintre situațiile de la pct. 1-10 al art. 304 C. proc. civ., se încadrează cererea sa care să justifice modificarea, respectiv casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel, încât recursul acesteia, în temeiul art. 312 1 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinți, împotriva deciziei nr. 183 din 1 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2005.