ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2321/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format

obiectul dosarului nr. 9589/2003 reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinți a

chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M., regionala C.F.R. Craiova, pentru

plata sumei de 40.289.155 lei contravaloare marfă lipsă, contravaloare motorină

cu cheltuieli de judecată aferente și SC P. SA Ploiești, pentru plata sumei de

977.466 lei taxe de transport aferente cantității de 2.220 Kg. motorină

constatată lipsă la recepție.

În aceeași cauză a formulat

cerere reconvențională SC P. SA Ploiești, pentru suma de 977.466 lei

contravaloare tarife transport, în contradictoriu cu C.F.R. M. SA București, sucursala

Mehedinți și S.N.P. P. SA București, sucursala Petrobrazi.

Prin sentința nr. 3819 din

11 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea reclamantei și cererea reconvențională a pârâtei.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că vagonul, încărcat cu motorină a fost preluat de

la producătorul din Ploiești fără obiecții de către transportatorul feroviar,

iar la destinație a ajuns cu raport de eveniment, sigilii lipsă și lipsă 2220

kg motorină.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins,

ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia nr. 183 din 1 martie 2004, reținând că sentința atacată cu apel

este legală și temeinică.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinți a declarat recurs,

întemeiat în drept pe prevederile art. 299-308 C. proc. civ. și a susținut ca

fiind evidentă culpa C.F.R.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Potrivit art. 83.1 din R.T.

pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 41/1997, „Calea ferată este

răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și

din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la

eliberare”.

În speță, în timpul

procesului, pârâta, cărăuș feroviar, a achitat datoria către reclamantă prin

ordinul de plată din 5 august 2003.

Că s-a constatat achitarea

și a sumei de 40.285.000 lei s-a reținut și în hotărârea recurată unde, s-a

detaliat concret plățile efectuate de cărăuș.

Așadar hotărârea recurată

prin care s-a menținut ca temeinică și legală sentința pronunțată de instanța

de fond, este corectă, iar recursul reclamantei se privește a fi neîntemeiat și

se va respinge ca atare.

De altfel reclamanta nu a

menționat în cererea de recurs în care dintre situațiile de la pct. 1-10 al art.

304 C. proc. civ., se încadrează cererea sa care să justifice modificarea,

respectiv casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel, încât recursul

acesteia, în temeiul art. 312

1

C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinți, împotriva deciziei nr. 183

din 1 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2005.