ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1192/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9397/2003 al Tribunalului Prahova, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Caraș Severin a chemat în judecată pe pârâta C.F.R. M. SA, agenția Timișoara, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. sucursala Pitești pentru plata sumei de 6.541.935 lei contravaloare produse petroliere constatate lipsă la destinație, cu cheltuielile de judecată aferente. Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 3585 din 6 noiembrie 2003 a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei C.F.R. M. SA sucursala Timișoara pe care a obligat-o la plata sumei de 6.541.935 lei contravaloare marfă și 589.754 lei cheltuieli de judecată.

A fost respinsă acțiunea față de celelalte două pârâte. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că transportatorul produselor petroliere nu și-a îndeplinit obligația de a transporta integral marfa încredințată spre transport, că vagonul a sosit la destinație cu sigiliile rupte și cu lipsuri ce demonstrează culpa căii ferate, care, potrivit dispozițiilor art. 83 din R.T. pe căile ferate răspunde de integritatea mărfii din momentul luării în primire și până la eliberarea la destinație. Apelul declarat de pârâta obligată la plată împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 112 din 6 februarie 2004, care a reținut că motivele apelului acestei pârâte nu sunt de natură a schimba hotărârea instanței de fond.

Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta C.F.R. M. SA sucursala Timișoara a declarat recurs, motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. S-au invocat de asemenea și prevederile art. 61.2 și 83.4.3 din R.T. C.F.R., pârâta susținând că în baza prevederilor respective, calea ferată este exonerată de răspundere. Recursul pârâtei este nefondat. Potrivit art. 83.1 din R.T. pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 41/1997 „calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și din avaria mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la eliberare”. Prin art. 83.2 din același regulament se prevede că sarcina probei pentru avarierea/ lipsa mărfii produsă pe timpul transportului și din vina cărăușului, revine reclamantului.

În speță, reclamanta a dovedit lipsa cantitativă constatată la destinație prin actele de constatare, respectiv procesul verbal de recepție din 27 noiembrie 2002 și procesul verbal de constatare. S-a consemnat în aceste acte faptul că vagonul a sosit la destinație cu raport de eveniment, lipsă sigilii. A fost în continuare asigurat cu sigiliile stației Caransebeș Triaj, rezultând deci că pentru lipsa produselor petroliere constatată la destinație, culpa aparține cărăușului. Rezultă așadar că hotărârea instanței de apel, care a menținut ca temeinică și legală sentința instanței de fond, este corectă, recursul pârâtei este nefondat și se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, împotriva deciziei nr. 112 din 6 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.