ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1192/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format

obiectul dosarului nr. 9397/2003 al Tribunalului Prahova, reclamanta S.N.P. P.

SA, sucursala Caraș Severin a chemat în judecată pe pârâta C.F.R. M. SA, agenția

Timișoara, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. sucursala Pitești pentru plata sumei

de 6.541.935 lei contravaloare produse petroliere constatate lipsă la

destinație, cu cheltuielile de judecată aferente.

Tribunalul Prahova, prin

sentința nr. 3585 din 6 noiembrie 2003 a admis acțiunea reclamantei împotriva

pârâtei C.F.R. M. SA sucursala Timișoara pe care a obligat-o la plata sumei de 6.541.935

lei contravaloare marfă și 589.754 lei cheltuieli de judecată.

A fost respinsă acțiunea

față de celelalte două pârâte.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că transportatorul produselor petroliere

nu și-a îndeplinit obligația de a transporta integral marfa încredințată spre

transport, că vagonul a sosit la destinație cu sigiliile rupte și cu lipsuri ce

demonstrează culpa căii ferate, care, potrivit dispozițiilor art. 83 din R.T. pe

căile ferate răspunde de integritatea mărfii din momentul luării în primire și

până la eliberarea la destinație.

Apelul declarat de pârâta

obligată la plată împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost

respins de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, prin decizia nr. 112 din 6 februarie 2004, care a reținut că

motivele apelului acestei pârâte nu sunt de natură a schimba hotărârea

instanței de fond.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri pârâta C.F.R. M. SA sucursala Timișoara a declarat recurs, motivat în

drept pe prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. S-au invocat de

asemenea și prevederile art. 61.2 și 83.4.3 din R.T. C.F.R., pârâta susținând

că în baza prevederilor respective, calea ferată este exonerată de răspundere.

Recursul pârâtei este

nefondat.

Potrivit art. 83.1 din R.T.

pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 41/1997 „calea ferată este

răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parțială și

din avaria mărfii survenită din momentul primirii la transport și până la

eliberare”.

Prin art. 83.2 din același

regulament se prevede că sarcina probei pentru avarierea/ lipsa mărfii produsă

pe timpul transportului și din vina cărăușului, revine reclamantului.

În speță, reclamanta a

dovedit lipsa cantitativă constatată la destinație prin actele de constatare,

respectiv procesul verbal de recepție din 27 noiembrie 2002 și procesul verbal

de constatare. S-a consemnat în aceste acte faptul că vagonul a sosit la

destinație cu raport de eveniment, lipsă sigilii. A fost în continuare asigurat

cu sigiliile stației Caransebeș Triaj, rezultând deci că pentru lipsa

produselor petroliere constatată la destinație, culpa aparține cărăușului.

Rezultă așadar că hotărârea

instanței de apel, care a menținut ca temeinică și legală sentința instanței de

fond, este corectă, recursul pârâtei este nefondat și se va respinge cu această

mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, împotriva

deciziei nr. 112 din 6 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă

.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2005.