ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2626/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2004, reclamanta S.N.P. P., sucursala Mehedinți, a solicitat obligarea pârâtelor C.F.R. M. Timișoara și SC P. SA la plata sumelor de 10.950.317 lei contravaloarea cantității de 350 kg benzină și respectiv 169.516 lei taxe de transport aferente acestei cantități. Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 2658 din 26 martie 2004, a respins acțiunea reclamantei. Prin decizia 730 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei și pârâta C.F.R.

M., regionala Timișoara, a fost obligată la plata sumei de 10.950.317 lei contravaloare marfă și la 930.000 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței și intimata, cărăuș, a fost obligată la 475.000 lei cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei decizii C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică. La termenul de azi, instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență a acesteia în soluționarea recursului având în vedere dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ., ale Legii nr. 195/2004. Potrivit acestui text de lege în vigoare la data pronunțării sentinței judecătoriei, 26 martie 2004 și care nu a fost modificat prin O.U.G.

nr. 58/2003, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect au o valoare de până la 200 milioane lei inclusiv și numai recursului. În raport de aceste dispoziții legale și de data la care s-a declarat apelul împotriva hotărârii instanței de fond (24 mai 2004), curtea de apel trebuia să califice calea de atac drept recurs, așa cum de altfel și-a intitulat cererea și pârâta C.F.R. M., regionala Timișoara. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., urmează a se admite excepția de necompetență materială, a se admite recursul declarat de pârâtă, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluționarea apelului reclamantei, ca recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială. Admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, împotriva deciziei nr. 730 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ; casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluționarea apelului reclamantei, ca recurs. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.