ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2626/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 6 ianuarie 2004, reclamanta S.N.P. P., sucursala Mehedinți, a solicitat

obligarea pârâtelor C.F.R. M. Timișoara și SC P. SA la plata sumelor de

10.950.317 lei contravaloarea cantității de 350 kg benzină și respectiv 169.516

lei taxe de transport aferente acestei cantități.

Judecătoria Ploiești, prin

sentința civilă nr. 2658 din 26 martie 2004, a respins acțiunea reclamantei.

Prin decizia 730 din 19

octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii

instanței de fond ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis acțiunea

reclamantei și pârâta C.F.R. M., regionala Timișoara, a fost obligată la plata

sumei de 10.950.317 lei contravaloare marfă și la 930.000 lei cheltuieli de

judecată la instanța de fond; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței și

intimata, cărăuș, a fost obligată la 475.000 lei cheltuieli de judecată în

apel.

Împotriva acestei decizii C.F.R.

M. SA, sucursala Timișoara a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

La termenul de azi, instanța

din oficiu a invocat excepția de necompetență a acesteia în soluționarea

recursului având în vedere dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ., ale

Legii nr. 195/2004.

Potrivit acestui text de

lege în vigoare la data pronunțării sentinței judecătoriei, 26 martie 2004 și

care nu a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, nu sunt supuse apelului

hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect au

o valoare de până la 200 milioane lei inclusiv și numai recursului.

În raport de aceste

dispoziții legale și de data la care s-a declarat apelul împotriva hotărârii

instanței de fond (24 mai 2004), curtea de apel trebuia să califice calea de

atac drept recurs, așa cum de altfel și-a intitulat cererea și pârâta C.F.R. M.,

regionala Timișoara.

Așa fiind, având în vedere

dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., urmează a se admite excepția de

necompetență materială, a se admite recursul declarat de pârâtă, se va casa

decizia atacată și se va trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru

soluționarea apelului reclamantei, ca recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență

materială.

Admite recursul declarat de

pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara, împotriva deciziei nr. 730 din 19

octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ; casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru

soluționarea apelului reclamantei, ca recurs.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.