ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, reclamanta SC M. SRL Galați a

chemat în judecată A.R.R., pentru ca instanța să dispună anularea actului

administrativ emis de pârâtă, prin care s-a suspendat licența de transport a

societății pentru o perioadă de 3 luni.

Ulterior, printr-o cerere separată,

reclamanta a solicitat suspendarea actului administrativ atacat, până la

soluționarea pe fond a cauzei, motivat de faptul că această suspendare a

licenței de transport provoacă societății, pagube iminente, întrucât are

contracte de leasing în desfășurare și va fi pusă în situația unei incapacități

de plată a acestora.

Prin încheierea de ședință din data

de 4 februarie 2005, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea secției de

contencios administrativ și fiscal a aceleași curți.

Prin încheierea de ședință din data

de 15 martie 2005, a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 180/CAF/2005, a fost admisă cererea de

suspendare a actului administrativ atacat, pe considerentul unei pagube

iminente la care este expusă reclamanta, ca urmare a existenței actului atacat.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, A.R.R., criticând, în esență, hotărârea pronunțată, întrucât nu sunt

întrunite condițiile cumulative prevăzute de dispoziția legală invocată.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu hotărârea pronunțată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat fondat,

recursul formulat și urmează să-l admită, să modifice hotărârea pronunțată și

să respingă cererea de suspendare formulată, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile

prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate și pentru

a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate solicita

suspendarea actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.

Din materialul probator existent la

dosarul cauzei nu rezultă cazul bine justificat și nici paguba ce s-ar crea

societății, astfel încât Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile

cumulative prevăzute de dispoziția legală incidentă în cauză.

Măsura provizorie a suspendării

actului administrativ, a cărui anulare se solicită, nu poate fi dispusă, atâta

timp, cât reclamanta nu prezintă cazul bine justificat și paguba iminentă ce

amenință societatea.

Motivele invocate în apărare sunt

fără relevanță, întrucât suspendarea activității pe o perioadă anume a fost

solicitată de reclamantă și înregistrată la Registrul Comerțului, fapt neadus

la cunoștința pârâtei-intimate, iar incapacitatea de plată ce ar putea apărea,

datorită creditelor acumulate, nu reprezintă motive întemeiate în sensul

dispozițiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Totodată, Curtea reține și faptul că

administratorul societății reclamante a fost declarat persoană neonorabilă,

astfel încât se poate aprecia lipsa de diligență a acționarilor societății

reclamante în organizarea activității acesteia.

Față de aceste considerente,

recursul formulat urmează a fi admis, modificată încheierea, în sensul

respingerii cererii de suspendare formulată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.R.R.

împotriva încheierii de ședință din data de 15 martie 2005, a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.

180/CAF/2005.

Modifică hotărârea atacată și respinge cererea de

suspendare a executării actului administrativ, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 ianuarie 2006.