ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2714/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie 2004 (dosar nr. 62/2004), reclamanta SC R. SRL Galați a chemat în judecată A.R.R., solicitând ca instanța să dispună anularea măsurii de suspendare a licenței de transport rutier public Seria P nr. 2475, pe o perioadă de 3 luni, repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin aplicarea acestei măsuri și suspendarea executării măsurii. În motivarea acțiunii se arată că A.R.R., agenția Galați, a sesizat pe pârâtă de implicarea reclamantei în producerea unui grav accident de circulație și a propus suspendarea licenței de transport rutier public pe o perioadă de 3 luni, măsură ce a fost luată de pârâtă, cu toate că nu se impunea.

Mai arată că nu i s-a comunicat actul prin care s-a dispus această măsură, fiind, astfel, lovit de nulitate absolută, iar pe fond consideră că nu se face vinovată de încălcarea prevederilor art. 36 din O.G. nr. 44/1997, deoarece chiar din nota de control întocmită de A.R.R., agenția Galați, rezultă că nu a fost implicată în accidentul de circulație, neștiind nimic de cursa efectuată clandestin. La 4 martie 2004, reclamanta a depus o acțiune identică, formând obiectul dosarului nr. 217/2004 al Curții de Apel Galați, conexat la dosarul nr. 62/2004, la termenul de judecată din 22 martie 2004. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 70 din 5 aprilie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei, suma de 3.750.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că reclamanta nu are în proprietate nici un mijloc de transport, cu toate că este operator de transport și că accidentul de circulație și cursa clandestină au fost posibile și din cauză că reclamanta nu a emis foi de parcurs, nu ținea un registru de mișcare a curselor sale, iar conducătorii auto nu posedau vize medicale și psihologice. Reține și că actul administrativ atacat a fost comunicat în termen util reclamantei, care a și avut posibilitatea să-l conteste. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Susține că instanța nu s-a pronunțat asupra celor 3 excepții pe care le-a invocat, și anume, necomunicarea în formă scrisă a măsurii suspendării licenței, încălcarea condițiilor de formă privind existența elementelor esențiale pe care trebuie să le cuprindă un act administrativ și încălcarea condițiilor de fond necesare pentru validitatea actelor administrative, care ar fi dus la constatarea nulității absolute a măsurii de suspendare a licenței de transport. Menționează că actul nu a fost emis pe baza și în vederea executării legii, deoarece implicarea operatorului de transport într-un accident rutier soldat cu victime, nu era un motiv de suspendare a licenței, nefiind prevăzut de dispozițiile art. 36 din O.G.

nr. 44/1997. Arată că măsura suspendării a fost aplicată începând cu 19 decembrie 2003, dar i s-a comunicat prin adresa din 12 ianuarie 2004, încălcându-se principiul constituțional al neretroactivității. Susține că nepronunțarea instanței asupra celor 3 excepții și neanalizarea probatoriilor administrate impun casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare. Pe fondul cauzei, consideră că sentința este netemeinică, pentru că nu s-a avut în vedere de către instanță, că singurul motiv care a stat la baza aplicării măsurii suspendării licenței, a fost producerea unui grav accident de circulație, celelalte deficiențe reținute în activitatea sa, excedând cadrului cauzei de față.

Menționează că netemeinic, instanța a reținut că nu a făcut dovada unui drept protejat de lege care să-i fi fost încălcat, pentru că nu are în proprietate nici un mijloc de transport, neținând cont că nu este condiționată calitatea de operator de transport rutier, de calitatea de proprietar al vehiculelor cu care se efectuează transporturile rutiere. Recursul este nefondat. În baza prevederilor art. 36 din O.G. nr. 44/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 105/2000, intimata a comunicat agenției sale din Galați, că a dispus suspendarea licenței de transport rutier public aparținând recurentei, prin actul administrativ nr. 35589 din 19 decembrie 2003, suspendarea începând cu data emiterii actului și până la 19 martie 2004. Susținerea recurentei, că măsura s-a luat cu caracter retroactiv, nu poate fi reținută, pentru că s-a aplicat de la data emiterii actului, nu de la o dată anterioară acestuia.

Faptul că a luat cunoștință de act ulterior, nu este un motiv de constatare a nulității absolute a actului contestat, mai ales că efectele lui s-au putut produce numai după ce a fost emis, iar comunicarea acestuia avea relevanță în ce privește momentul de la care curgea termenul în interiorul căruia putea să-l conteste. Nici susținerea recurentei că actul atacat nu îndeplinea condițiile de formă și de fond necesare pentru valabilitatea unui act administrativ, nu e întemeiată, deoarece actul cuprinde elementele esențiale necesare pentru validitatea acestuia. Este nereală susținerea recurentei, că a invocat 3 excepții privitoare la nulitatea actului contestat, în realitate prin acțiune făcând referire la nelegalitatea actului, pentru că nu i s-a comunicat, ceea ce-l face să fie lovit de nulitate absolută.

În considerentele sentinței se specifică faptul că actul a fost comunicat în termen util reclamantei și că nici criticile referitoare la forma sau inexistența acestuia nu vor fi primite. Nu este întemeiată nici susținerea că actul nu ar fi fost emis pe baza și în vederea executării legii, pentru că implicarea operatorului de transport în accident rutier nu e motiv de suspendare a licenței, deoarece intimata și-a întemeiat măsura pe dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 44/1997, adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000. Textul legal menționat prevede că „Licențele sau autorizațiile de transport, după caz, pot fi anulate sau suspendate în caz de abateri grave sau repetate de la reglementările specifice privind transportul rutier, inclusiv de la prevederile caietului de sarcini sau atunci când una dintre condițiile impuse pentru obținerea licenței sau autorizației de transport, după caz, nu mai este îndeplinită”.

Sancțiunea s-a aplicat după ce autovehiculul pentru care recurenta deținea licență de execuție, a produs un grav accident de circulație la 7 noiembrie 2003, soldat cu un pasager decedat și 13 pasageri răniți grav și după efectuarea unor verificări la recurentă. Chiar dacă șoferul care a condus autovehiculul, a efectuat o cursă clandestină, și deținătorul licenței are răspundere proprie, pentru că a angajat o astfel de persoană și nu l-a controlat. De altfel, în activitatea recurentei s-au constatat o serie de nereguli, ce au constat în neemiterea de foi de parcurs pentru transportul urban, inexistența registrului de mișcare a curselor regulate, lipsa vizelor medicale și psihologice la o parte din conducătorii auto, folosirea unor autovehicule pe drumurile publice, fără să posede licențe de execuție valabile etc. Fiecare dintre aceste nereguli constituie abateri grave, în sensul prevederilor art. 36 din O.G.

nr. 44/1997, ca, de altfel, și răspunderea ce-i revenea recurentei prin producerea accidentului de circulație soldat cu consecințe deosebite. Ca atare, se reține că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză și în final, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce se impune a fi menținută. Astfel fiind, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Galați împotriva sentinței civile nr. 70 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.