ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2714/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 26 ianuarie 2004 (dosar nr. 62/2004), reclamanta SC R. SRL Galați a chemat

în judecată A.R.R., solicitând ca instanța să dispună anularea măsurii de

suspendare a licenței de transport rutier public Seria P nr. 2475, pe o

perioadă de 3 luni, repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin aplicarea

acestei măsuri și suspendarea executării măsurii.

În motivarea acțiunii se

arată că A.R.R., agenția Galați, a sesizat pe pârâtă de implicarea reclamantei

în producerea unui grav accident de circulație și a propus suspendarea licenței

de transport rutier public pe o perioadă de 3 luni, măsură ce a fost luată de

pârâtă, cu toate că nu se impunea.

Mai arată că nu i s-a

comunicat actul prin care s-a dispus această măsură, fiind, astfel, lovit de

nulitate absolută, iar pe fond consideră că nu se face vinovată de încălcarea

prevederilor art. 36 din O.G. nr. 44/1997, deoarece chiar din nota de control

întocmită de A.R.R., agenția Galați, rezultă că nu a fost implicată în

accidentul de circulație, neștiind nimic de cursa efectuată clandestin.

La 4 martie 2004, reclamanta

a depus o acțiune identică, formând obiectul dosarului nr. 217/2004 al Curții

de Apel Galați, conexat la dosarul nr. 62/2004, la termenul de judecată din 22

martie 2004.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 70

din 5 aprilie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta

să plătească pârâtei, suma de 3.750.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța reține, în

motivarea sentinței, că reclamanta nu are în proprietate nici un mijloc de

transport, cu toate că este operator de transport și că accidentul de

circulație și cursa clandestină au fost posibile și din cauză că reclamanta nu

a emis foi de parcurs, nu ținea un registru de mișcare a curselor sale, iar

conducătorii auto nu posedau vize medicale și psihologice.

Reține și că actul

administrativ atacat a fost comunicat în termen util reclamantei, care a și

avut posibilitatea să-l conteste.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva sentinței, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Susține că instanța nu s-a

pronunțat asupra celor 3 excepții pe care le-a invocat, și anume, necomunicarea

în formă scrisă a măsurii suspendării licenței, încălcarea condițiilor de formă

privind existența elementelor esențiale pe care trebuie să le cuprindă un act

administrativ și încălcarea condițiilor de fond necesare pentru validitatea

actelor administrative, care ar fi dus la constatarea nulității absolute a

măsurii de suspendare a licenței de transport.

Menționează că actul nu a

fost emis pe baza și în vederea executării legii, deoarece implicarea

operatorului de transport într-un accident rutier soldat cu victime, nu era un

motiv de suspendare a licenței, nefiind prevăzut de dispozițiile art. 36 din O.G.

nr. 44/1997.

Arată că măsura suspendării

a fost aplicată începând cu 19 decembrie 2003, dar i s-a comunicat prin adresa

din 12 ianuarie 2004, încălcându-se principiul constituțional al neretroactivității.

Susține că nepronunțarea

instanței asupra celor 3 excepții și neanalizarea probatoriilor administrate

impun casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare.

Pe fondul cauzei, consideră

că sentința este netemeinică, pentru că nu s-a avut în vedere de către instanță,

că singurul motiv care a stat la baza aplicării măsurii suspendării licenței, a

fost producerea unui grav accident de circulație, celelalte deficiențe reținute

în activitatea sa, excedând cadrului cauzei de față.

Menționează că netemeinic,

instanța a reținut că nu a făcut dovada unui drept protejat de lege care să-i

fi fost încălcat, pentru că nu are în proprietate nici un mijloc de transport,

neținând cont că nu este condiționată calitatea de operator de transport rutier,

de calitatea de proprietar al vehiculelor cu care se efectuează transporturile

rutiere.

Recursul este nefondat.

În baza prevederilor art. 36

din O.G. nr. 44/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 105/2000, intimata

a comunicat agenției sale din Galați, că a dispus suspendarea licenței de

transport rutier public aparținând recurentei, prin actul administrativ nr. 35589

din 19 decembrie 2003, suspendarea începând cu data emiterii actului și până la

19 martie 2004.

Susținerea recurentei, că

măsura s-a luat cu caracter retroactiv, nu poate fi reținută, pentru că s-a

aplicat de la data emiterii actului, nu de la o dată anterioară acestuia.

Faptul că a luat cunoștință

de act ulterior, nu este un motiv de constatare a nulității absolute a actului

contestat, mai ales că efectele lui s-au putut produce numai după ce a fost

emis, iar comunicarea acestuia avea relevanță în ce privește momentul de la

care curgea termenul în interiorul căruia putea să-l conteste.

Nici susținerea recurentei

că actul atacat nu îndeplinea condițiile de formă și de fond necesare pentru

valabilitatea unui act administrativ, nu e întemeiată, deoarece actul cuprinde

elementele esențiale necesare pentru validitatea acestuia.

Este nereală susținerea

recurentei, că a invocat 3 excepții privitoare la nulitatea actului contestat,

în realitate prin acțiune făcând referire la nelegalitatea actului, pentru că

nu i s-a comunicat, ceea ce-l face să fie lovit de nulitate absolută.

În considerentele sentinței

se specifică faptul că actul a fost comunicat în termen util reclamantei și că

nici criticile referitoare la forma sau inexistența acestuia nu vor fi primite.

Nu este întemeiată nici

susținerea că actul nu ar fi fost emis pe baza și în vederea executării legii,

pentru că implicarea operatorului de transport în accident rutier nu e motiv de

suspendare a licenței, deoarece intimata și-a întemeiat măsura pe dispozițiile art.

36 din O.G. nr. 44/1997, adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2000.

Textul legal menționat

prevede că „Licențele sau autorizațiile de transport, după caz, pot fi anulate

sau suspendate în caz de abateri grave sau repetate de la reglementările

specifice privind transportul rutier, inclusiv de la prevederile caietului de

sarcini sau atunci când una dintre condițiile impuse pentru obținerea licenței

sau autorizației de transport, după caz, nu mai este îndeplinită”.

Sancțiunea s-a aplicat după

ce autovehiculul pentru care recurenta deținea licență de execuție, a produs un

grav accident de circulație la 7 noiembrie 2003, soldat cu un pasager decedat

și 13 pasageri răniți grav și după efectuarea unor verificări la recurentă.

Chiar dacă șoferul care a

condus autovehiculul, a efectuat o cursă clandestină, și deținătorul licenței

are răspundere proprie, pentru că a angajat o astfel de persoană și nu l-a

controlat.

De altfel, în activitatea

recurentei s-au constatat o serie de nereguli, ce au constat în neemiterea de

foi de parcurs pentru transportul urban, inexistența registrului de mișcare a

curselor regulate, lipsa vizelor medicale și psihologice la o parte din

conducătorii auto, folosirea unor autovehicule pe drumurile publice, fără să

posede licențe de execuție valabile etc.

Fiecare dintre aceste

nereguli constituie abateri grave, în sensul prevederilor art. 36 din O.G. nr. 44/1997,

ca, de altfel, și răspunderea ce-i revenea recurentei prin producerea

accidentului de circulație soldat cu consecințe deosebite.

Ca atare, se reține că

instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză

și în final, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce se impune a fi

menținută.

Astfel fiind, în temeiul art.

299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC R. SRL Galați împotriva sentinței civile nr. 70 din 5 aprilie 2004

a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2005.