ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2016

HOTĂRÂRE
23.02.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 467/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată și precizată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iulie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, obligarea acesteia din urmă la modificarea actului administrativ intitulat Program de transport public interjudețean de persoane prin curse regulate 2013 - 2019, întocmit și aprobat de pârâta ARR, în sensul completării acestuia cu Traseul Iași At. Metchim S.A. (Iași - Vest) - Brașov At. Transbus (Autogara 1 CFR) - Cursa C2 (cod traseu 247)", pe motiv că neincluderea traseului în cauză în noul program de transport are un caracter vădit nelegal, Autoritatea Rutieră Română, în calitate de emitent al acestui program, încălcând dispozițiile art. 55 alin. (1) din Ordinul MTI nr. 980/2011 (modificat prin art. I, pct. 17 din Ordinul MTI nr. 1640/2012), potrivii cărora Programul de transport interjudețean se întocmește de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în baza programului de transport anterior, cu consultarea organizațiilor patronale reprezentative la nivel național pentru domeniul transporturilor rutiere.

Prin precizările depuse la data de 29 iulie 2013, reclamanta a învederat faptul că prezentul litigiu nu vizează un traseu existent, ci dimpotrivă are ca obiect obligarea ARR să procedeze la introducerea traseului Iași - Brașov - Cursa C2 (cod traseu 247) în Programul de transport public interjudețean de persoane prin curse regulate 2013 - 2019", Fiind vorba de un traseu care nu a făcut obiectul atribuirii și nici nu a fost introdus în programul de transport 2013 - 2019, în prezent nu există o licență de traseu atribuită, nu există un program de transport în care traseul indicat să se circumscrie" și nu "există un operator de transport care să deservească în prezent traseul".

Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a înțeles să invoce excepția prematurității formulării cererii, având în vedere că neincluderea, în Programul de transport public interjudețean de persoane prin curse regulate 20l3 - 2019, a traseului 247 s-a datorat faptul că ISCTR i-a comunicat, la data de 29.11.2012, că s-a dispus retragerea Licenței de traseu nr. 182367 pentru cursa C2 a traseului Iași - Brașov, și că, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/99/2013 al Tribunalului Iași, se află în imposibilitate de a scoate la atribuire respectiva cursă.

Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 161/2013 din 21 octombrie 2013 a respins excepția prematurității formulării acțiunii.

Totodată, a respins acțiunea introdusă de reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 828 RON, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 161/2013 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, criticile subsumate acestui motiv de recurs vizând următoarele:

- aspectul aplicării greșite în speță a dispozițiilor art. 55 alin. (1) din Ordinul MTI nr. 980/2011 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 care impun în sarcina ARR obligația de a întocmi programul de transport rutier, interjudețean în baza programului de transport anterior, reprezintă o manifestare a principiului încrederii legitime, ca și componentă a principiului mai larg al legalității actelor

- instanța de fond a făcut aprecieri greșite în legătură cu dispozițiile articolului menționat anterior, reținând că neincluderea traseului reclamat de recurentă în noul program nu reprezintă o încălcare a acestor dispoziții;

- caracterul nefondat al argumentului vizând nefinalizarea litigiului, privind anularea măsurii retragerii licenței de traseu, argument însușit și de instanța de fond, încălcarea dispozițiilor art. 67 alin. (19) din normele metodologice aprobate prin Ordinul MTI nr. 980/2011, potrivit cărora operatorii de transport rutier sau în cazul cărora măsura de retragere a licenței de traseu a rămas definitivă vor fi atribuite conform calendarului stabilit de Autoritatea Rutieră Română.

Procedura filtru

În procedura filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., instanța de recurs a verificat îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 noul C. proc. civ., fiind întocmit și comunicat părților raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de ședință din 10 noiembrie 2015 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta S.C. "A." S.R.L. Iași, părțile fiind citate, în ședința publică, pentru data de 27 ianuarie 2016.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente, se constată că în cauză nu subzistă motive de casare, hotărârea recurată fiind legală.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității actului administrativ intitulat "Program de transport public interjudețean de persoane prin curse regulate 2013 - 2019" întocmit și aprobat de Autoritatea Rutieră Română, solicitând completarea Programului cu Traseul Iași - Brașov - cod traseu 247.

O.G. nr. 27/2011 constituie cadrul general pentru organizarea și efectuarea transportului rutier de mărfuri și persoane pe teritoriul României, iar prin art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011 este definit programul de transport, acesta fiind "programul întocmit și aprobat de autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulație, numărul de autovehicule necesare, precum și capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate" la pct. 47 fiind definit transportul rutier interjudețean .

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul transporturilor rutiere, elaborează strategii naționale de dezvoltare a activității de transport rutier și elaborează reglementări specifice în domeniu, iar potrivit art. 6 pct. 3 lit. f) din același act normativ autorizează activitatea de transport.

Prin Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 980/2011 au fost aprobate Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transportului rutier și a activităților conexe acestora, stabilite prin O.G. nr. 11/2011 privind transportul rutier, iar la capitolul V Secțiunea 3 este reglementat transportul rutier contra cost de persoane.

Potrivit art. 55 (1) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 27/2011 (alin. (1), Programul de transport interjudețean se întocmește de către Autoritatea Rutieră Română în baza programului de transport anterior, cu consultarea confederațiilor patronale reprezentative la nivel național pentru domeniul transportului rutier, iar potrivit alin. (2) - "prin programul de transport interjudețean se stabilesc traseele, graficele de circulație (...)"

Pornind de la dispozițiile art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011 privind programul de transport rutier coroborat cu art. 55 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a legii se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale menționate, Autoritatea Rutieră Română având competența de a stabili programe de transport care includ traseele, graficele de circulație, numărul de autovehicule necesare, precum și capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate.

Programul de transport în sensul art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011, se stabilește conform art. 55 din Normele metodologice, "pe baza programului de transport anterior cu consultarea confederațiilor" dar aceasta nu obligă autoritățile competente de a păstra întreg programul anterior. A admite ipoteza agreată de recurentă înseamnă că un program de transport aprobat pentru o perioadă determinată să nu mai poată suferi niciodată modificări (respectiv traseele, graficele de circulație), ipoteză ce nu poate fi reținută în raport de dispozițiile legale incidente.

De altfel, la art. 61 pct. 1 din Normele metodologice se arată că "Programul de transport interjudețean se poate modifica anual de către Autoritatea Rutieră Română sau trimestrial potrivit alin. (2), modificări efectuate în baza Metodologiei privind modificarea programului de transport interjudețean.

Față de dispozițiile legale precitate se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 55 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 27/2011, iar neincluderea traseului cod 247 în Programul de transport public nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale menționate.

O.G. nr. 27/2011 privind transportul rutier de mărfuri și persoane, constituie cadrul general pentru organizarea și efectuarea transportului rutier pe teritoriul României, creându-se cadrul legal pentru aplicarea directă a Regulamentului CE nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009, de stabilire a unor norme comune privind condițiile ce trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier.

Este evident că emiterea Programului de transport în sensul art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011 este atributul Autorității Rutiere Române conform art. 37 din același act normativ care arată că "Programele de transport rutier de persoane se întocmesc și se aprobă de autoritatea competentă, acestea fiind armonizate cu programele de transport de persoane aferente celorlalte moduri de transport".

Recurentul a invocat principiul încrederii legitime cu referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, apreciind că prin neincluderea traseului folosit anterior în noul program rutier interjudețean, interesul său legitim este vătămat, dar acest principiu trebuie analizat prin prisma principiului legalității ce protejează interesele publice.

Ca urmare, nu poate fi invocat principiul încrederii legitime atunci când autoritatea competentă a adoptat un act cu respectarea dispozițiilor legale naționale și comunitare.

Este adevărat că recurenta-reclamantă a fost titulara unei licențe de traseu, valabilă până la data de 30 aprilie 2013, dar "Programele de transport" în sensul art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011, se aprobă conform art. 37 din același act normativ de către Autoritatea Rutieră Română, modificările de program fiind permise în raport de dispozițiile art. 61 din Normele metodologice.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate de recurentă prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care în baza art. 496 (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Sentinței nr. 161 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Sentinței nr. 161 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-12-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4099/2017
și, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, și a fost obligată recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 3.875 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. B. S.R.L., cu aplicarea disp. art. 45
ÎCCJ 2016-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3111/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de conte
ÎCCJ 2023-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1028/2023
entelor sentinței nr. 4/2020 a Curții de Apel Iași, pronunțate în dosarul nr. x/2019, înscrisurile analizate în cadrul prezentului dosar fiind identice cu cele analizate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2019, precum și că instanța de
ÎCCJ 2018-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2018
e. Legiuitorul nu a prevăzut obligația de a insera în calendarul atribuirii a unui anumit termen pentru perioadele de corectare a eventualelor erori, astfel că, atâta timp cât lista cu cele 943 de vehicule care sunt nominalizate în Programu
ÎCCJ 2016-04-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1148/2016
de control judiciar că este neîntemeiată excepția lipsei de interes a intimatei reclamante în formularea acțiunii judiciare, excepție invocată de recurenta SC L. SRL, ce va fi respinsă pentru aceste considerente. Un prim motiv de recurs for
Sursă