ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4099/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17 iulie 2017, S.C. A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 3111 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (noul C. proc. civ.).

În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în esență, că, în cursul judecării dosar nr. x/2016 al Curții de Apel București, a luat cunoștință despre licențele de execuție ale S.C. B. SRL pentru traseul Iași-Piatra Neamț, precum și despre graficele de circulație aferente licențelor. Numărul de kilometri al traseului este de 135/126 km, nicidecum 146 km.

Arată revizuenta că aceste înscrisuri îndeplinesc rigorile legii pentru a justifica incidența cazului de revizuire, fiind determinante pentru soluția pronunțată de instanța de recurs întrucât atestă că traseul are același număr de kilometri și este unic, indiferent de numărul de stații.

Prin decizia nr. 3111 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respins recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L împotriva sentinței nr. 182 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, și a fost obligată recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 3.875 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata S.C. B. S.R.L., cu aplicarea disp. art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut faptul că, la data de 28.02.2013, pârâta CNMSI a organizat ședința electronică de atribuire a traseelor din cadrul Programul de transport rutier interjudețean 2013 - 2019, cu privire la traseul Iași C. S.R.L. - Piatra Neamț - D. S.R.L. figurând în acest Program codul de traseu 2335 și codul de traseu 2337.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a participat la ședința de atribuire a ambelor coduri, fiindu-i atribuită Cursa nr. 1 (unica cursă) a traseului având codul 2335; în ceea ce privește traseul având codul 2337 acesta are un număr de 11 curse, reclamanta înscriindu-se la atribuirea Curselor nr. 1, 4, 5, 6, 8 și 9.

Cursele nr. 1, 4, 5, 6, 8 și 9 aferente traseului având codul 2337 au fost atribuite pârâtei S.C. B. S.R.L., reclamanta clasându-se pe locul doi, obținând un punctaj inferior acestui operator, așa cum rezultă din Adresa nr. x din 15.05.2013 emisă de ARR.

Instanța de recurs a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că traseele interjudețene având aceste coduri de traseu au figurat și în programele de transport anterioare, art. 55 alin. (1) din Ordinul MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, stabilind că programul de transport interjudețean se întocmește în baza programului de transport anterior.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a contestat Programul de transport rutier interjudețean 2008 - 2013 nu este de natură să determine imposibilitatea contestării actualului program de transport, recurenta-reclamantă având la dispoziție prevederile Legii nr. 554/2004 pentru a contesta în instanța de contencios administrativ actul administrativ pe care îl consideră nelegal, în speță Programul de transport rutier interjudețean 2013 - 2019.

Instanța de recurs nu a reținut critica recurentei referitoare la constatarea instanței de fond că cele două trasee în discuție nu sunt identice, între ele existând o diferență de parcurs, în sensul că traseul 2335 are mai multe stații decât traseul 2337.

În acest sens, Înalta Curte a avut în vedere faptul că traseul 2335 se efectuează pe ruta: Iași - Pod Iloaiei - Târgu Frumos - Strunga Băi - Roman - Horia - Dulcești - Bozieni - Baratca - Girov - Dărmănești - Piatra Neamț, iar traseul 2337 se efectuează pe ruta: Iași - Târgu Frumos - Roman - Piatra Neamț.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 3 pct. 33 din O.G. nr. 27/2011, programul de transport este programul întocmit și aprobat de autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulație, numărul autovehiculelor necesare, precum și capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate.

Se constată că la întocmirea acestui program se au în vedere mai multe elemente și nu exclusiv traseul, astfel că existența unor diferențe între aceste elemente, cum este cazul graficelor de circulație în speță, este de natură să justifice alocarea unor coduri de traseu diferite.

Recurenta-reclamantă a susținut că existența aceluiași parcurs (și implicit distanțe) în cazul ambelor coduri de traseu este dovedită prin Raportul de expertiză tehnică în specialitatea auto întocmit de expertul E. al cărui cuprins și concluzii evidențiază clar faptul că atât vehiculele reclamantei (deservind codul 2335), cât și cele ale pârâtei S.C. B. S.R.L. (deservind codul 2337) parcurg aceeași rută și aceeași distanță pe traseul Iași - C. S.R.L. - Piatra Neamț - D. S.R.L.

Sub acest aspect, Înalta Curte a reținut că expertiza concluzionează în sensul existenței unei diferențe de distanță între cele două trasee și chiar dacă această diferență nu este mare, nu se poate considera că pe cele două trasee este parcursă aceeași distanță.

Potrivit dispozițiilor pct. 5 din anexa 19 a Ordinului MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, la pct. 4 din anexa 18 a ordinului se acordă puncte astfel: se vor lua în considerare ziua, luna și anul de când operatorul de transport rutier a deținut neîntrerupt licența de traseu pentru traseul respectiv până la data de referință.

Punctajele pentru vechimea neîntreruptă care se acordă în cazul atribuirii traseelor/curselor interjudețene sunt prevăzute de pct. 4 din anexa 18 a Ordinului MTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare.

A reținut instanța că pentru a beneficia de vechime neîntreruptă pe traseul 2337, recurenta-reclamantă trebuia să facă dovada că anterior datei de 31.12.2012 a deținut licență pentru traseul 2337, or această dovadă nu a fost făcută, nefiind depuse copii ale licențelor din care să rezulte o vechime pe acest traseu de peste 8 ani.

În consecință, a constatat instanța de recurs că este nefondată susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia a exploatat traseul Iași - C. S.R.L. - Piatra Neamț - D. S.R.L. un interval de timp mai mare de 8 ani și, prin urmare, este îndreptățită să obțină un punctaj de 12 puncte aferent acestui criteriu, în condițiile în care nu a dovedit că pentru traseul 2337 avea o vechime de peste 8 ani, care să îi permită atribuirea exclusivă a curselor 1, 5 și 9 ale traseului având codul 2337, precum și atribuirea, alături de intimata S.C. B. S.R.L., a curselor 4, 6 și 8 ale aceluiași traseu.

S-a reținut de instanță și că recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 61 alin. (1) lit. a) pct. ii din Ordinului MTI nr. 980/2011 potrivit cărora Programul de transport interjudețean se poate modifica de către Autoritatea Rutieră Română, la cererea operatorului de transport rutier deținător al licenței de traseu pentru traseul respectiv, astfel: a) anual, în luna septembrie, la data stabilită de Autoritatea Rutieră Română, prin: (...) (ii) introducerea de opriri în tranzit, care pot fi stații sau autogări.

Având în vedere aceste prevederi se opinează în sensul că, din moment ce legea prevede posibilitatea introducerii de opriri în tranzit (în stații sau autogări) pe un traseu deja atribuit și pentru care a fost emisă o licență de traseu, este evident că nu se poate susține că în urma introducerii de noi stații se creează un nou traseu. Ar însemna ca după fiecare modificare a numărului de stații de pe un traseu (modificare care poate avea loc anual), ar lua naștere noi trasee care ar trebui să figureze în cadrul programului de transport sub alte coduri de traseu.

Susținerea nu a fost reținută de instanța de recurs, întrucât dispozițiile invocate de către recurentă se referă la modificarea programului de transport interjudețean, program care, așa cum s-a menționat anterior, are în vedere mai multe elemente și nu exclusiv traseul, putând fi vorba despre o modificare a graficului de circulație, care determină modificarea programului de transport interjudețean, și nu despre apariția unor noi trasee cărora să li se atribuie alte coduri de traseu.

Înalta Curte a reținut că este corectă soluția primei instanțe de respingere a cererii reclamantei de obligarea a pârâtei ARR la stabilirea unui singur cod de traseu, în condițiile în care capătul principal de cerere având ca obiect anularea parțială a actului administrativ intitulat "Program de transport rutier interjudețean 2013 - 2019" întocmit de pârâta ARR în privința dispozițiilor prin care au fost instituite două coduri de traseu diferite (2335 și 2337) pentru traseul Iași C. S.R.L. - Piatra Neamț - D. S.R.L. a fost respins, iar cererea în discuție are un caracter accesoriu față de capătul principal de cerere. De aseemnea, s-a avut în vedere că la atribuirea curselor traseului interjudețean 2337 au fost respectate prevederile legale incidente în materie, respectiv prevederile Ordinului MTI nr. 980/2011, care condiționează atribuirea de o anumită vechime deținută de operatorul de transport pe traseul respectiv, vechime care, așa cum s-a arătat, nu a fost dovedită de către recurenta reclamantă.

Față de toate aceste considerente, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.

Apărările intimatelor

Prin întâmpinarea depusă la dosar de Autoritatea Rutieră Română s-a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei atacată, ca temeinică și legală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata S.C. B. S.R.L. s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, motivat de faptul că înscrisurile la care face referire revizuenta nu sunt determinante și sunt înscrisuri ulterioare, care nu existau la data întocmirii Programului de transport 2013-2018, fiind străine de situația de fapt dedusă judecății.

La data de 16.10.2017 a formulat întâmpinare și intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, prin care a solicitat respingerera cererii, ca inadmisibilă, motivat de împrejurarea că revizuenta nu face dovada că înscrisurile au fost reținute de partea potrivinică sau că nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire nu este admisibilă, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, pe de o parte, Înalta Curte reține că revizuirea poate fi cerută pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., atunci când, după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, au fost descoperite înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În speță însă, se constată că la dosar nu există dovada reținerii înscrisului doveditor de către vreuna dintre intimate sau a imposibilității înfățișării acestuia dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Înalta Curte reține că revizuenta nu a invocat în cuprinsul cererii un motiv temeinic care a împiedicat-o să uzeze de posibilitatea solicitării în chiar dosar nr. x/2013 (dosar în care s-a pronunțat decizia atacată) a administrării probei cu licențele de execuție ale S.C. B. S.R.L. pentru traseul Iași-Piatra Neamț și graficele de circulație aferente, iar în cazul refuzului de prezentare a înscrisurilor, să solicite instanței de recurs să ordone înfățișarea acestora, conform art. 293 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive în cazurile și condițiile prevăzute expres de lege.

Astfel, art. 509 alin. (1) din noul C. proc. civ. prevede că obiectul revizuirii îl constituie o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Regula prevăzută de acest text legal este deci în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății. Rezultă că nu pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunțate de instanțele de recurs prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menținându-se situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată. Aceasta întrucât, de principiu, respingând recursul ca nefondat, instanța de recurs nu evocă fondul - analiza acestei instanțe se rezumă la motivele de recurs.

În consecință, decizia atacată în prezenta cauză, prin care s-a respins recursul ca nefondat, nu poate constitui obiect al revizuirii, independent de motivele de revizuire formulate.

Pentru considerentele expuse și văzând prevederile art. 513 alin. (3) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3111 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2017.