ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia nr. 302 din 30 martie 2017 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2016 s-a admis recursul declarat de recurenta A. împotriva sentinței nr. 945/2016 a Tribunalului Iași; s-a casat în parte sentința recurată și, în rejudecare, s-a admis în parte acțiunea reclamantei A. formulată în contradictoriu cu Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, în sensul că a fost obligată pârâta să soluționeze reclamantei contestația împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 20208 din 14 martie 2016, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cererea de revizuire
Împotriva acestei decizii a formulat, la data de 20 septembrie 2017, cerere de revizuire recurenta A., aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2017, solicitând desființarea acesteia și rejudecarea cauzei, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 509 pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.
În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere privind eliberarea certificatului de încadrare în grad de handicap - grad accentuat, motiv de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 1 C. proc. civ.
În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de pct. 5 al art. 509 C. proc. civ., revizuenta a invocat existența unor înscrisuri doveditoare, descoperite după pronunțarea hotărârii, și anume adeverința nr. 87 din 25 ianuarie 2017 emisă de Spitalul Clinic Dr. C.I. Parhon.
De asemenea, revizuenta a invocat existența unor hotărâri definitive care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri - decizia nr. 1010 din 29 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2014, motiv de revizuire prevăzut la pct. 8 din art. 509 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii
Revizuenta a învestit instanța supremă cu o cerere de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 302 din 30 martie 2017 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2016, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 510 C. proc. civ.
"(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
(2) În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Daca una dintre instanțele de recurs la care se refera aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.
(3) În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței."
Alin. (1) al art. 510 instituie regula aplicabilă tuturor cererilor de revizuire, cu excepția celor întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, regulă conform căreia instanța competentă să judece cererea de revizuire este instanța a cărei hotărâre se atacă.
Alin. (2) al art. 510 prevede competența de soluționare a cererii de revizuire motivate pe existența contrarietății de hotărâri.
Prin alin. (3) s-a formalizat regula conform căreia în cazul în care se introduce revizuire pentru mai multe motive dintre cele reglementate de art. 509, care ar atrage competența unor instanțe diferite, nu operează prorogarea de competență, fiind vorba despre o normă de competență materială imperativă, de la care nu se poate deroga.
Textul are în vedere ipoteza în care revizuirea privește una și aceeași hotărâre, dar alături de motive care ar atrage competența instanței care a pronunțat-o, se invocă și contrarietatea cu o altă hotărâre, ceea ce atrage competența instanței ierarhic superioare. În atare situație, instanța greșit sesizată pentru unul sau o parte din motive își va declina parțial competența judecării cererii de revizuire, pentru acel sau acele motive, în favoarea instanței competente.
Prin urmare, cum în cauză revizuenta a invocat, alături de existența contrarietății de hotărâri, și motive de revizuire prevăzute de art. 508 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., în aceste ipoteze, în conformitate cu dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire aparține instanței care a pronunțat decizia nr. 302 din 30 martie 2017, în speță Curtea de Apel Iași, motiv pentru care Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. și o va trimite spre competentă soluționare acestei instanțe.
În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția tardivității, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă și respinsă cererea de revizuire ca tardiv formulată.
În conformitate cu prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevăd că "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că în situația hotărârii a cărei revizuire se solicită, și anume decizia nr. 302/2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, definitivă, termenul de o lună în interiorul căruia putea fi cerută revizuirea, sub sancțiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., începea să curgă de la data pronunțării hotărârii, respectiv de la data de 30 martie 2017.
Din examinarea înscrisurilor depuse de către revizuentă, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost introdusă la data de 20 septembrie 2017 (data expedierii prin poștă), cu depășirea termenului de o lună, calculat de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Cum, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința admiterii excepției și respingerii cererii de revizuire, ca tardiv formulată.
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Disjunge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 302 din 30.03.2017 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2016 și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. și o trimite spre competentă soluționare la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 302 din 30.03.2017 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/99/2016 și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv introdusă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2017.