ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 183/2016

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 409/F-Cont din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală a Protecției Persoanelor cu Handicap, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Vâlcea - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea și respins cererea formulată de reclamantul A. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că la data de 30 ianuarie 2012 reclamantului i s-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 451, în care i s-a recunoscut gradul de handicap accentuat. Urmare a contestației administrative formulate, prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 1740 din 06 martie 2012 au fost menținute constatările din certificatul sus-menționat și încadrarea conferită de acesta. Având în vedere că obiectul contestației formulate în instanță îl reprezintă această din urmă decizie, act administrativ emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, rezultă că legitimarea procesuală pasivă revine acestei instituții, iar nu Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Argeș, astfel că excepția lipsei calității procesuale invocată de aceasta este întemeiată. Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată este neîntemeiată, deoarece procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost parcursă prin contestarea actului administrativ la Comisia Superioară din cadrul MMFPS, urmare a căreia s-a emis decizia a cărei anulare s-a solicitat. Pe fondul cauzei, s-a reținut că din actele medicale coroborate cu mențiunile anchetei sociale rezultă că, prin formele de manifestare și intensitate, afecțiunile de care suferă reclamantul determină încadrarea în gradul de handicap accentuat, potrivit criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007, astfel că mențiunile certificatului nr. 451 din 30 ianuarie 2012 și ale Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 1740 din 06 martie 2012 sunt corecte și corespund prevederilor legii.

Calea de atac extraordinară exercitată Împotriva Sentinței nr. 409/F-Cont din 12 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., invocând dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată în calea de atac a revizuirii Prin Sentința nr. 83 din 2 iunie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul A. În motivarea hotărârii, Curtea a constatat că susținerile revizuentului nu se încadrează în dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului cu care a fost învestită, reținând că nu are calitate procesuală pasivă pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea, emitenta certificatelor de handicap. Obiectul acțiunii în contencios administrativ îl constituie anularea deciziei emisă de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea, nu certificatele de handicap, care reprezintă acte subsecvente. Instanța de fond nu putea să anuleze decât decizia emisă de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și implicit certificatul de handicap ce a stat la baza acesteia. Nu putea să anuleze un alt certificat de handicap depus cu borderou la un anumit termen de judecată, deoarece nu a fost învestită, iar pe de altă parte, acesta putea să facă obiectul unei alte proceduri administrative, încălcându-i dreptul părții la o nouă judecată. În motivele sale de recurs, revizuentul din cauză nu a invocat o astfel de critică și nici nu a uzat nici de o acțiune de completare a hotărârii, așa încât își invocă propria culpă prin afirmația că instanța de fond a omis să se pronunțe și asupra certificatului de handicap nr. 561/2013, pe care susține că l-a anexat cu borderou la termenul din data de 11 septembrie 2013. Pronunțându-se asupra diagnosticului părții și asupra dispozițiilor legale, instanța de fond a avut în vedere întregul probatoriu administrat, inclusiv acel certificat de handicap. Curtea a mai apreciat că, referitor la interpretarea eronată a actelor medicale, revizuentul invocă greșeli de judecată ce nu se mai pot invoca prin această cale extraordinară de atac, întrucât s-ar încălca principiul puterii de lucru judecat.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 83 din 2 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul A., solicitând anularea actelor administrative contestate și încadrarea sa în gradul I de handicap acordat în urma evaluării din anul 2005. În motivarea cererii, recurentul a susținut că hotărârea a fost pronunțată fără a se lua în considerare actele medicale care atestă starea sa de sănătate, care s-a agravat, astfel încât necesită în prezent îngrijiri speciale.

Soluția instanței de control judiciar Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de legislația incidență în speță și susținerile recurentului, Înalta Curte constată recursul nefondat, și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri (...) se poate cere dacă instanța "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. constituie practic o aplicare a principiului disponibilității, dar, reprezintă și o aplicare a principiului consacrat de art. 129 alin. final C. proc. civ., conform căruia, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În aplicarea riguroasă a art. 129 alin. final C. proc. civ., instanța are obligația de a judeca toate pretențiile deduse judecății cu respectarea cadrului procesual fixat de părți. În cauză, așa cum a apreciat și Curtea de Apel, instanța de fond a respins contestația formulată de către recurentul-revizuent, pronunțându-se strict asupra actelor supuse examinării sale prin cererea introductivă, cu respectarea limitelor prevăzute de lege și în cadrul în care a fost învestită, neputându-se reține nici că ar fi acordat mai puțin decât s-a cerut, nici că s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut. Susținerile recurentului-revizuent, subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., reprezintă în realitate critici aduse modului în care instanța a evaluat înscrisurile cauzei și a aplicat normele juridice incidente în speță. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în mod constant (în cauze precum Mitrea contra României, hotărârea din 29 iulie 2008, sau Lungoci contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006) că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, după ce a fost soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; calea extraordinară de atac nu poate avea semnificația unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, ipoteză care nu se regăsește în prezenta speță. Pentru aceste considerente, neexistând motive de reformare a sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.