ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1616/2012

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 ianuarie 2011, reclamantul M.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D.G.P.P.H. prin M.M. F.P.S. și D.G.A.S. Ilfov, anularea Deciziei nr. 2294 din 3.12 2010, comunicată la cererea sa, la 20 ianuarie 2011 de către Direcția Socială Ilfov din Voluntari și emiterea unei noi decizii. În motivare, reclamantul a arătat că prin contestația din 21 octombrie 2010 a solicitat încadrarea în grad grav de handicap conform Ordinul M.S., solicitare respinsă prin Decizia nr. 2294 din 03 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.H.A. La 1 aprilie 2011, pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 3758 din 27 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâtele D.G.P.P.H. - prin M. M.F.P.S. și D.G.A. S. Ilfov, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2005, anterior introducerii unei cereri de chemare în judecată în contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral în drepturile și interesele legitime trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

A mai reținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă în condițiile prevăzute de art. 2, lit. i) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, în contextul art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile privind atacarea unei decizii a Comisiei Superioare în contencios administrativ. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul care au criticat sentința instanței de fond, ca fiind netemeinică și nelegală. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Într-adevăr, așa cum s-a reținut și în expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și soluției adoptate, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respingând, pe cale de consecință, acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă în raport cu art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 2294 din 03 decembrie 2010, atacată în fața instanței de fond, este emisă de C.S.E.P.A.H., ale cărei competențe au fost preluate de Comisia superioară cu activitate decizională în soluționarea contestațiilor la certificatele de încadrare în grad și tip de handicap, înființată în cadrul M.M.F.

P.S., și reprezintă decizia prin care s-a soluționat contestația reclamantului formulată împotriva Certificatului din 14 octombrie 2010, conform art. 90 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006. Instanța de recurs constată că Decizia nr. 2294 din 03 decembrie 2010 reprezintă un act administrativ cu caracter definitiv, emis în procedura recursului administrativ ierarhic reglementat la art. 13 din Metodologia privind organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aprobată prin H.G. nr. 430/2008.

Este adevărat că potrivit art. 13 alin. (5) din metodologia amintita mai sus, „Deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare;", dar aceste dispoziții trebuie interpretate în concordanță cu caracterul definitiv al deciziei emise în soluționarea contestației, Comisia Superioară nemaiavând nicio posibilitate legală de retragere a deciziei respective (revocare, anulare, modificare, etc). Or, este lipsit de orice temei să se accepte că legiuitorul ar fi putut institui o procedură administrativă lipsită de orice finalitate juridică, astfel că dispozițiile art. 13 alin. (5) din Metodologia aprobată prin H.G.

nr. 430/ 2008 trebuie interpretate în sensul că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, fără ca procedura plângerii prealabile să fie necesară. în concluzie, pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.C.V., împotriva sentinței civile nr. 3758 din 27 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.