ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1616/2012

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la 21 ianuarie 2011, reclamantul M.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele D.G.P.P.H. prin M.M.

F.P.S. și D.G.A.S.

Ilfov, anularea Deciziei nr. 2294 din 3.12 2010, comunicată la cererea sa,

la 20 ianuarie 2011 de către Direcția Socială Ilfov din Voluntari și emiterea

unei noi decizii.

În

motivare, reclamantul a arătat că prin contestația din 21 octombrie 2010 a

solicitat încadrarea în grad grav de handicap conform Ordinul M.S., solicitare

respinsă prin Decizia nr. 2294 din 03 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.H.A.

La 1 aprilie 2011,

pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității cererii de

chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă

nr. 3758 din 27 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis

excepția

inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamantul

M.C.V.,

în contradictoriu cu pârâtele D.G.P.P.H. - prin M.

M.F.P.S. și D.G.A.

S. Ilfov, ca inadmisibilă.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2005, anterior introducerii unei cereri de chemare în judecată în

contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată printr-un act

administrativ unilateral în drepturile și interesele legitime trebuie să

solicite autorității publice emitente, în

termen

de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în

parte a

acestuia.

A mai reținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă

în condițiile prevăzute de art. 2, lit.

i) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, în contextul art. 13 alin. (5)

din H.G. nr. 430/2008 care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii

prealabile privind atacarea unei decizii a Comisiei Superioare în contencios

administrativ.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs reclamantul care au criticat sentința

instanței de fond, ca fiind netemeinică și nelegală.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de

înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Într-adevăr,

așa cum s-a reținut și în expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și

soluției adoptate, instanța de fond a reținut

că

reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă reglementată la art. 7

alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, respingând, pe cale de

consecință, acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă în raport cu art. 13

alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 2294 din 03 decembrie 2010,

atacată în fața instanței de fond, este emisă de C.S.E.P.A.H., ale cărei

competențe au fost preluate de Comisia superioară cu activitate

decizională în soluționarea contestațiilor la

certificatele de încadrare în

grad

și tip de handicap, înființată în cadrul M.M.F.

P.S., și reprezintă

decizia prin care s-a soluționat contestația reclamantului formulată împotriva

Certificatului din 14 octombrie 2010, conform art. 90

2

alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 448/2006.

Instanța

de recurs constată că Decizia nr. 2294 din 03 decembrie 2010

reprezintă un act administrativ cu caracter

definitiv, emis în procedura recursului administrativ ierarhic reglementat la art.

13 din Metodologia

privind

organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor

adulte cu

handicap aprobată prin H.G. nr. 430/2008.

Este adevărat că potrivit art. 13 alin. (5) din metodologia amintita

mai sus, „Deciziile Comisiei

Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004

cu modificările și completările ulterioare;", dar aceste dispoziții

trebuie interpretate în concordanță cu caracterul definitiv al deciziei emise

în soluționarea contestației, Comisia Superioară nemaiavând nicio posibilitate

legală de retragere a deciziei respective (revocare, anulare, modificare, etc).

Or, este

lipsit de orice temei să se accepte că legiuitorul ar fi putut institui o

procedură administrativă lipsită de orice finalitate

juridică, astfel că dispozițiile art. 13 alin. (5) din Metodologia

aprobată

prin H.G. nr. 430/ 2008 trebuie interpretate în sensul că

deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, fără

ca procedura plângerii prealabile să fie necesară.

în

concluzie, pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul,

va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de M.C.V., împotriva sentinței civile nr. 3758 din 27 mai

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.