ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1654/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura

în fața primei instanțe

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, G.D.C., în calitate de curator

pentru reclamanta S.C. conform Dispoziției nr. 1553 emisă de P.M. Iași la data

de 09 noiembrie 2010 și a sentinței civile nr. 11049 din 09 noiembrie 2010

pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 670/245/2010, a formulat

contestație privind Decizia de încadrare în grad de handicap emisă de D.G.P.P.H.

cu nr. 8888 din 20 decembrie 2010.

În motivarea

acțiunii, reprezentantul reclamantei a precizat că S.C. este diagnosticată cu

schizofrenie paranoidă, nu prezintă discernământ critic, iar prin decizia în

litigiu a fost privată de drepturile ce i se cuvin prin lege, deși handicapul

sus-menționat impunea încadrarea sa în gradul de handicap grav conform legii.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul M.M.F.P.S. a invocat neparcurgerea de reclamantă a

procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, susținând

inadmisibilitatea acțiunii.

În ce privește fondul

cauzei, pârâta a arătat că decizia în cauză este corectă, diagnosticul

reclamantei neîncadrându-se în gradul de handicap conform Ordinului Comun nr.

762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P.

2.

Hotărârea

instanței de fond

Prin sentința nr. 175/2011

din 9 mai 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a respins acțiunea

formulată de reclamanta S.C., prin curator G.D.C., în contradictoriu cu pârâtul

M.M.F.P.S. București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția

inadmisibilității acțiunii și a constatat faptul că obiectul acțiunii îl

constituie acțiunea îndreptată împotriva deciziei de încadrare în grad de

handicap emisă de C.S.E.P.H. cu nr. 8888/2010, pentru soluționarea contestației

promovate împotriva certificatului nr. 12114 din 05 mai 2010.

Curtea a reținut

incidența în cauză a dispozițiilor art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008,

care prevăd faptul că aceste decizii „pot fi atacate potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004 …”, lege ce prevede la art. 7

obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile adresate organului

administrativ emitent al actului administrativ anterior sesizării instanței de

contencios administrativ cu cenzura actului respectiv.

În cauză, însă, a

constatat judecătorul fondului, reclamanta, prin curatorul său, nu a evocat

faptul parcurgerii acestei etape obligatorii și nici nu a depus vreun act

doveditor în acest sens.

3.

Calea

de atac exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta S.C.,

prin curator, a declarat recurs, susținând, în esență, faptul că a parcurs

procedura prealabilă, întrucât s-a adresat autorității care a emis actul

administrativ contestat, anterior sesizării instanței de contencios

administrativ, astfel încât, în mod nelegal, a fost privată de drepturile

prevăzute de lege.

4.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta-reclamantă

a supus controlului judiciar Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8888

din 20 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.H.A. Din chiar cuprinsul acestei decizii

rezultă că obiectul său vizează „soluționarea contestației formulată la

certificatul nr. 12114 din 5 mai 2010” emis de comisia corespunzătoare care

funcționează în subordinea Consiliului Județean Iași.

Potrivit

dispozițiilor art. 13 alin. (1) – (5) din O.G. nr. 14/2003 privind înființarea,

organizarea și funcționarea A.N.P.H., în forma în vigoare la data emiterii deciziei

contestate:

„(1)

În subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor

municipiului București se înființează comisii de evaluare a persoanelor cu

handicap pentru adulți, denumite în continuare comisii, cu avizul pentru

conformitate al Autorității.

(2)

Comisiile se

organizează în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale

ale sectoarelor municipiului București, cu activitate decizională în materia

încadrării persoanelor în grad de handicap. Activitatea Comisiilor este

coordonată metodologic de Comisia superioară.

(3)

Încadrarea sau

respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care necesită

protecție specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat

emis de Comisii. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru.

(4)

Certificatele emise

potrivit alin. (3) pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de

la comunicare, la Comisia superioară. Contestația va fi soluționată prin

decizie, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării.

(5)

Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate

potrivit Legii contenciosului administrativ

nr. 29/1990, cu modificările ulterioare,

cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru.”

Din prevederile normative

citate rezultă cu claritate că primul act adoptat în procedura încadrării  într-o

categorie de handicap este certificatul emis de comisia constituită la nivelul

județului (sau sectorului, în municipiul București), acesta putând fi contestat

administrativ la Comisia superioară care emite o decizie, la rândul ei

atacabilă la instanța de contencios administrativ competentă.

În speță, actul

considerat nelegal și vătămător este Certificatul nr. 12114/2010.

Împotriva acestui

certificat s-a exercitat recursul ierarhic ca modalitate a procedurii

prealabile reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din redactarea

textului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reținut de instanța de fond ca

temei de drept al inadmisibilității acțiunii, rezultă că obiectul procedurii

prealabile îl constituie actul administrativ, procedura prealabilă vizează

actul autorității emitente, cererea de revocare adresându-se fie autorității

emitente, fie autorității ierarhic superioare.

Or,

reclamanta-recurentă s-a adresat autorității ierarhic superioare sub aspectul

stabilirii calității de persoană cu handicap, situație în care au fost

respectate cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte arată că

plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziția persoanelor

vătămate și nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la

justiție, într-un termen rezonabil, conform cerințelor art. 6 din C.E.D.O.

Formularea plângerii

prealabile sub forma recursului ierarhic sau grațios reprezintă în opinia

legiuitorului român o condiție specială de exercitare a acțiunii în contencios

administrativ, sancțiunea neîndeplinirii acestei condiții fiind aceea a

respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

În cauză, s-a aplicat

greșit această sancțiune deoarece reclamanta a parcurs procedura prealabilă

sesizării instanței de judecată, pentru că aceasta a formulat contestație la Comisia Superioară, ceea ce reprezintă recursul ierarhic.

Procedura prealabilă

nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la

justiție, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalități

a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent

sau organul ierarhic superior.

Această procedură

specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca

recurenta să fie obligată să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva deciziei Comisiei Superioare.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) raportat la art. 304 pct. 5 C.

proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/204, se va casa

sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de S.C. prin curator G.D.C. împotriva sentinței nr. 175/2011

din 9 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2012.