ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1654/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, G.D.C., în calitate de curator pentru reclamanta S.C. conform Dispoziției nr. 1553 emisă de P.M. Iași la data de 09 noiembrie 2010 și a sentinței civile nr. 11049 din 09 noiembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 670/245/2010, a formulat contestație privind Decizia de încadrare în grad de handicap emisă de D.G.P.P.H. cu nr. 8888 din 20 decembrie 2010. În motivarea acțiunii, reprezentantul reclamantei a precizat că S.C. este diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, nu prezintă discernământ critic, iar prin decizia în litigiu a fost privată de drepturile ce i se cuvin prin lege, deși handicapul sus-menționat impunea încadrarea sa în gradul de handicap grav conform legii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.M.F.P.S. a invocat neparcurgerea de reclamantă a procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, susținând inadmisibilitatea acțiunii. În ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că decizia în cauză este corectă, diagnosticul reclamantei neîncadrându-se în gradul de handicap conform Ordinului Comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 175/2011 din 9 mai 2011, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C., prin curator G.D.C., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.

București. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii și a constatat faptul că obiectul acțiunii îl constituie acțiunea îndreptată împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap emisă de C.S.E.P.H. cu nr. 8888/2010, pentru soluționarea contestației promovate împotriva certificatului nr. 12114 din 05 mai 2010. Curtea a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, care prevăd faptul că aceste decizii „pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 …”, lege ce prevede la art. 7 obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile adresate organului administrativ emitent al actului administrativ anterior sesizării instanței de contencios administrativ cu cenzura actului respectiv.

În cauză, însă, a constatat judecătorul fondului, reclamanta, prin curatorul său, nu a evocat faptul parcurgerii acestei etape obligatorii și nici nu a depus vreun act doveditor în acest sens. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta S.C., prin curator, a declarat recurs, susținând, în esență, faptul că a parcurs procedura prealabilă, întrucât s-a adresat autorității care a emis actul administrativ contestat, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, astfel încât, în mod nelegal, a fost privată de drepturile prevăzute de lege. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurenta-reclamantă a supus controlului judiciar Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8888 din 20 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.H.A. Din chiar cuprinsul acestei decizii rezultă că obiectul său vizează „soluționarea contestației formulată la certificatul nr. 12114 din 5 mai 2010” emis de comisia corespunzătoare care funcționează în subordinea Consiliului Județean Iași. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) – (5) din O.G.

nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.P.H., în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate: „(1) În subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București se înființează comisii de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, denumite în continuare comisii, cu avizul pentru conformitate al Autorității. (2) Comisiile se organizează în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor în grad de handicap. Activitatea Comisiilor este coordonată metodologic de Comisia superioară. (3) Încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat emis de Comisii.

Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru. (4) Certificatele emise potrivit alin. (3) pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Contestația va fi soluționată prin decizie, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării. (5) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru.” Din prevederile normative citate rezultă cu claritate că primul act adoptat în procedura încadrării într-o categorie de handicap este certificatul emis de comisia constituită la nivelul județului (sau sectorului, în municipiul București), acesta putând fi contestat administrativ la Comisia superioară care emite o decizie, la rândul ei atacabilă la instanța de contencios administrativ competentă.

În speță, actul considerat nelegal și vătămător este Certificatul nr. 12114/2010. Împotriva acestui certificat s-a exercitat recursul ierarhic ca modalitate a procedurii prealabile reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Din redactarea textului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reținut de instanța de fond ca temei de drept al inadmisibilității acțiunii, rezultă că obiectul procedurii prealabile îl constituie actul administrativ, procedura prealabilă vizează actul autorității emitente, cererea de revocare adresându-se fie autorității emitente, fie autorității ierarhic superioare. Or, reclamanta-recurentă s-a adresat autorității ierarhic superioare sub aspectul stabilirii calității de persoană cu handicap, situație în care au fost respectate cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte arată că plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziția persoanelor vătămate și nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la justiție, într-un termen rezonabil, conform cerințelor art. 6 din C.E.D.O. Formularea plângerii prealabile sub forma recursului ierarhic sau grațios reprezintă în opinia legiuitorului român o condiție specială de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, sancțiunea neîndeplinirii acestei condiții fiind aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă. În cauză, s-a aplicat greșit această sancțiune deoarece reclamanta a parcurs procedura prealabilă sesizării instanței de judecată, pentru că aceasta a formulat contestație la Comisia Superioară, ceea ce reprezintă recursul ierarhic.

Procedura prealabilă nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiție, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior. Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurenta să fie obligată să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva deciziei Comisiei Superioare. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) și (5) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/204, se va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.C. prin curator G.D.C. împotriva sentinței nr. 175/2011 din 9 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.