ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1010/2015

Decizia nr. 1010/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/318/2014, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B. și intimatul SC C. SA, anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. x/2013 înregistrat la B.E.J. B., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că executarea este nelegală întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece a intervenit prescripția executării silite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, 650 C. proc. civ.

În dovedirea cererii contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, invocând în același timp și excepția necompetenței teritoriale prin raportare la sediul biroului executorului judecătoresc.

Prin sentința civilă nr. 5227/2014, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

În motivare s-a reținut că titlul executoriu constă într-o sentință pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, iar încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată tot de Judecătoria sectorul 1 București, aspecte din care rezultă că aceasta este instanța de executare.

Ca urmare a declinării competenței, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 17 octombrie 2014 sub nr. x/299/2014.

În temeiul art. 716 alin. (2) C. proc. civ., instanța a emis o adresă către B.E.J.A. D. și partenerii, solicitând comunicarea copiilor certificate pentru conformitate cu originalul ale înscrisurilor din dosarul de executare nr. x/2013, acestea fiind comunicate și atașate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2015, Judecătoria sectorului 1 București a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, iar prin sentința nr. 157 din 08 ianuarie 2015 a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria sectorului 1 București și Judecătoria Târgu Jiu.

A suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În pronunțarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. x/2013 înregistrat la B.E.J. B., acesta din urmă având sediul în sectorul 1.

De asemenea, s-a constatat că cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc la data de 10 septembrie 2013, deci anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014, fiind aplicabile, în temeiul art. 25 C. proc. civ., dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. în forma în vigoare la acel moment, prevederi care stabileau ca instanță de executare, instanța în raza căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc, astfel că instanța de executare este Judecătoria sectorului 1 București întrucât B.E.J. B. are sediul în sectorul 1.

A apreciat instanța că, în ceea ce privește însă competența de soluționare a contestației la executare, în cazul executării prin poprire, dispozițiile legale stabilesc o competență alternativă în raport de art. 317 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Având în vedere că instanța de executare, anume Judecătoria sectorului 1 București se află în raza Curții de Apel București, iar domiciliul debitorului contestator este în localitatea Târgu Jiu, aflată în raza Curții de Apel Craiova, s-a considerat că sunt incidente prevederile menționate anterior, întrucât domiciliul debitorului și instanța de executare se află în raza unor curți de apel diferite, iar punerea în executare a titlului executoriu s-a realizat și prin poprire, astfel cum rezultă din actele de executare.

Raportându-se și la art. 116 C. proc. civ. potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, instanța a constatat că soluționarea prezentei cauze este de competența Judecătoriei Târgu Jiu.

Înalta Curte, învestită legal cu soluționarea conflictului negativ de competență, constată că Judecătoria sector 1 București este competentă teritorial în soluționarea prezentei cauze.

Potrivit art. 713 alin. (2) teza I C. proc. civ. în cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul.

Conform art. 713 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege în cazul urmăririi silite prin poprire, dacă domiciliul sau sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare contestația se poate introduce și la judecătoria în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul debitorul.

Titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 13501/2010 a Judecătoriei sector 1 București, instanța care a soluționat și cererea de încuviințare a executării silite, astfel cum rezultă din încheierea din data de 30 decembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/299/2013.

În considerarea determinărilor de fapt și de drept mai sus relevate, Înalta Curte stabilește competența teritorială în favoarea Judecătoriei sector 1 București, în aplicarea art. 135 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2015.